Lupu şi Alianţa
Constantin Tănase
Am citit cu mult interes gândurile lui Gh. Calamanciuc, adunate sub titlul „M. Lupu - creierul lui Voronin în Alianţă?”, publicate în „Literatura şi Arta” de săptămâna trecută. Am citit cu interes acest material nu numai pentru că e scris cu nerv polemic şi dintr-o pornire sinceră, ci şi pentru că punctele de vedere exprimate în el reflectă o mentalitate şi stare de spirit proprii unei părţi a societăţii noastre. Vorba e despre Marian Lupu, liderul PD şi poziţia sa în cadrul Alianţei de guvernământ.
Până la crearea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) am avut şi eu câteva reacţii dure la adresa acestui politician. După constituirea AIE realităţile politice fiind cu totul altele şi Marian Lupu, cu toate presiunile care se exercitau asupra lui, rămânând solidar cu ceilalţi lideri ai Alianţei, „am lăsat-o mai moale”, bucurându-mă chiar că „am greşit în privinţa lui Lupu”. Acest regret al meu a şi fost punctul de pornire pentru articolul lui Gh. Calamanciuc. Citez: „După ce am citit în TIMPUL un editorial al lui C. Tănase, în care reputatul ziarist recunoştea că trăieşte o mare bucurie că a greşit în privinţa lui Lupu, chiar eram gata-gata să mă prosternez în faţa noului preşedinte al PD şi să mă căiesc, că îndrăznisem să-i şifonez imaginea”. După această mărturisire autorul aduce un şir lung de exemple-argumente-acuzaţii la adresa lui Lupu - toate, de altfel, corecte, motivate, cu care eu sunt total de acord.
Ceea ce urmează nu e o polemică cu autorul de la „LA”, ci nişte precizări, reflecţii subiective pe marginea unor probleme care-i frământă pe mai muţi... „Trecând pe altă baricadă ideologică, scrie Gh. Calamanciuc, acest bărbat frumos, erudit, ce-şi afişează viziunile proeuropene aproape în fiecare luare de cuvânt, în realitate, a rămas un antiromân, căruia îi e în cot ce istorie învaţă şi vor învăţa copiii din satele noastre năpăstuite, încremenite în rutina ideologiei anacronice agrarian-comuniste”. De acord, subscriu şi eu acestor rânduri. Dar să subscrii nu e suficient. Trebuie să mai şi explicăm de ce se întâmpla astfel, în ce constă de fapt „fenomenul Lupu”.
În ce constă, aşadar, „fenomenul Lupu”?
Lupu nu se reprezintă doar pe sine, el reprezintă o parte a Moldovei noastre. Căci RM e ca o „matrioşkă” în care există mai multe Moldove. Aşa cum un Filat sau un Ghimpu reprezintă Moldova anticomunistă, proeuropeană şi proromânească, Lupu este exponentul Moldovei procomuniste şi antiromâneşti. Această Moldovă nu e o invenţie a mea, ea există, se manifestă activ de două decenii încoace şi, în mod obiectiv, ea trebuie să aibă reprezentare şi expresie politică. În Parlament această Moldovă a fost şi mai este reprezentată de talibanii generalului Voronin care, în vara lui 2009, au fost înlăturaţi de la putere. Aici să fim atenţi: PCRM a devenit minoritar doar după plecarea lui Marian Lupu din acest partid şi constituirea de către PD - împreună cu partidele liberale de centru-dreapta (PLDM, PL, AMN) - a AIE. Dacă Lupu n-ar fi plecat din PCRM şi dacă PD cu Lupu în frunte n-ar fi dorit să participe la formarea Alianţei şi ar fi negociat o formulă de coaliţie cu Voronin, unde era şi ce era astăzi cealaltă Moldovă, ostilă comuniştilor şi lui Lupu?
Dacă acceptăm sincer regulile jocului democratic, trebuie să-l acceptăm şi pe M. Lupu aşa cum este şi acolo unde este. Bineînţeles, e normal şi firesc să nu fim de acord cu poziţiile sale, să polemizăm cu el, să-l punem „la zid”, dar, avântându-ne în această „luptă” să nu uităm nici pentru o clipă unde dorim să ajungem, ce dorim să obţinem şi, principalul, să nu uităm de vechea înţelepciune populară „unde dai şi unde crapă”. Dai în Lupu, dar crapă Alianţa! Ne imaginăm acum cu ce s-ar solda respingerea „odiosului” Lupu din Alianţă? Asta dorim?.. Înclin să cred că Lupu este, totuşi, un politician responsabil. Tragedia lui ar fi dacă el ar călca pe urmele infractorului politic Voronin şi va crede că, încălecând mârţoaga antiromânismului, va ajunge preşedinte. Într-o anumită conjunctură, dacă preşedintele ar fi ales de parlament, poate că ar ajunge, dar dacă preşedintele va fi ales de întreg poporul, nici un politician rusofil şi românofob nu va mai ajunge preşedinte în RM.
Politicienii n-au principii, ci doar interese
Încă un citat din „LA”: „Or, pentru dânsul contează mai mult numărul de votanţi la alegerile viitoare din rândurile păturii debusolate, mancurtizate a populaţiei, decât adevărul ştiinţific care este şi va fi în vecii vecilor numai unul: simţim şi gândim, suferim şi visăm, vorbim şi scriem în limba strămoşilor noştri - limba română!”. E adevărat, în politică voturile contează mai mult decât adevărurile ştiinţifice sau principiile politicienilor. Da, M. Lupu are nevoie de electorat, iar când e vorba de electorat, repet, adevărurile ştiinţifice trec pe planul doi. Şi aceasta se referă nu numai la Lupu sau Voronin. Citiţi recentul Mesaj de felicitare adresat lui Petru Lucinschi de către preşedintele M. Ghimpu, unul dintre cei mai radicali, dar şi cei mai sinceri şi oneşti politicieni de la noi, în care îl felicită pe cel de al doilea preşedinte al RM pentru eforturile depuse în vederea… consolidării statalităţii RM”. Cum vă place - fostul radical unionist M. Ghimpu şi consolidarea statalităţii moldoveneşti!? Unde-s principiile, adevărurile ştiinţifice şi istorice?
Trei considerente vizavi de art. 13
Acum în ceea ce priveşte articolul 13 din Constituţia RM. Da, Lupu s-a pronunţat împotriva schimbării art. 13. Şi eu m-am pronunţat împotrivă. Este o vorbă veche: nu e acelaşi lucru când doi oameni spun acelaşi lucru. Însă aici şi acum problema e alta: eu m-am pronunţat, mă pronunţ şi mă voi pronunţa împotriva scoaterii la referendum a denumirii limbii române. Din trei considerente. Primul: denumirea unei limbi nu poate fi stabilită la referendum, prin vot. Al doilea: am putea pierde acest referendum. Al treilea: denumirea unei limbi nu poate fi impusă prin decrete prezidenţiale şi articole de constituţie, ci prin culturalizare. Să ne imaginăm că astăzi am modificat art. 13 din Constituţie. Înseamnă oare aceasta că, începând de mâine, ţăranii din Puţintei îi vor zice română? Nu. Tot moldovenească îi vor zice. Ce facem cu ei? Îi arestăm şi-i băgăm la dubă pentru încălcarea Constituţiei (aşa cum ar fi vrut, dar n-au îndrăznit să facă, nici comuniştii cu cei care îi ziceau română)?
Părerea mea este că comuniştii au pierdut, irevocabil şi definitiv, bătălia pentru denumirea corectă a limbii noastre. În învăţământ, cultură, presă, mediile academice s-a consacrat glotonimul „limba română”. Şi punctum. Aici lucrurile nu mai pot fi întoarse înapoi şi nici chiar comuniştii nu au îndrăznit, în ultimul timp, recunoscându-se la cel mai înalt nivel că, da, există o singură limbă, pe care noi, moldovenii o numim moldovenească din raţiuni politice. Mai important mi se pare acum nu „lupta” populistă pentru denumirea limbii noastre, ci eforturi conjugate din partea statului pentru a fi învăţată această limbă şi a fi vorbită corect de către toţi cetăţenii RM. Întotdeauna am avut o reacţie dureroasă la îndemnurile înfocate ale unor „mari patrioţi” de a ne apăra limba noastră cea română, îndemnuri formulate într-o română stricată, adică într-o veritabilă… moldovenească.
Ascultaţi-i pe aceşti patrioţi, mereu prezenţi pe forumurile unor posturi de radio, în ce limbă „română” vorbesc. E îngrozitor, pur şi simplu! Când un asemenea patriot cere la radio să i se transmită în adresul socrului său cântecul „Hora Unirii” scrisă de Gr. Vieru…, iar altul spune că-i place peredacea asta şi roagă să-i transmită cântecul „Noi suntem români”… începe a-mi fi ruşine că sunt român. Aici e buba, domnilor, nu în articolul 13 din Constituţie!
Despre „creierii lui Voronin” în Alianţă
Gh. Calamanciuc recunoaşte că M. Lupu este politicianul căruia îi datorăm cel mai mult constituirea AIE şi debarcarea comuniştilor de la putere, dar îl acuză, totodată, că ar fi „creierul lui Voronin în Alianţă”. Eu sunt mai sceptic vizavi de faptul dacă bătrânul taliban bolşevic mai are şi creieri în capul lui. Un politician cu creieri în cap nu procedează ca Voronin... De acord, există o problemă, o mare problemă pe care Lupu şi PD o creează Alianţei. Dacă urmărim cu atenţie ce se întâmplă în ultimul timp, în legătură cu procesele de dezagregare din PCRM, constatăm cu îngrijorare că PD (al lui Lupu şi Diacov) riscă să devină o portiţă prin care comuniştii lui Voronin se furişează în Alianţă. E o problemă extrem de dureroasă, mai ales în raioane, unde foştii comunişti, care şi-au bătut joc de opoziţia anticomunstă timp de opt ani, acum revin, rânjind, în capul mesei. Numai că acest proces e periculos nu doar pentru Alianţă, ci şi pentru însuşi PD, fiindcă prea multe valuri de „migranţi” din PCRM vor modifica „masa critică” a partidului, şi liderii lui se pot pomeni la un moment dat… străini în propriul lor partid.
Aşa cred eu
Şi totuşi, trebuie să fim calmi, raţionali şi cu simţul realităţii. În condiţiile create, când noua guvernare abia începe a stăpâni situaţia, altă alternativă politică raţională, decât menţinerea Alianţei pentru Integrare Europeană, nu există. Distrugerea AIE convine numai comuniştilor. Iată de ce, exprimându-ne revolta legitimă faţă de poziţia pe care o ocupă Marian Lupu în unele chestiuni sensibile, să nu pierdem simţul măsurii; Lupu şi PD, în general, trebuie criticaţi şi presaţi de către opinia publică democratică, lucrurile însă nu trebuie împinse până la aruncarea în aer a Alianţei. Dimpotrivă, astăzi, în ajun de alegeri parlamentare, trebuie să discutăm despre aceea ce-i uneşte, dar nu ce-i deosebeşte pe liderii Alianţei şi componentele ei. Aşa cred eu.
