Talaghirul Moldovei
Gheorghe Budeanu
Alegerile parlamentare din anul trecut i-au oferit RM şansa de a reveni pe calea europeană. Şi 2010 a început cu evenimente care ne dau speranţa că vom ieşi din mocirla geopolitică în care ne băgase regimul Voronin. Mulţi moldoveni îşi fac cruce, gata să înfrunte greutăţile la nou început de drum. Pe de o parte, ei suduie majorările de preţuri, iar pe de alta - aplaudă deciziile privind micul trafic de frontieră cu România, vizita în stânga Prutului a preşedintelui Băsescu, susţinerea financiară din partea Fondului Monetar Internaţional, aprecierile şi încurajările care vin din partea Bruxellesului şi a Washingtonului. Există un spirit de renovare.
Totuşi, în aceste artificii de speranţă, se pare că chiar şi unii dintre reprezentanţii noii conduceri au uitat de tăbultocul explozibil din cârca Moldovei - separatismul din estul republicii. Ştiu că mulţi dau a lehamite din mână atunci când aud de Transnistria. Alţii s-ar dezice de ea şi mâine... Şi numai puţini - foarte puţini - înţeleg că tergiversarea conflictului de pe Nistru este în interesul duşmanilor noştri. Iar dintre aceşti foarte puţini, mulţi spun că avem astăzi probleme mai mari decât conflictul îngheţat pe Nistru. Ultimilor le amintesc: Transnistria îşi va juca cel puţin rolul de talaghir al RM spre Europa. Talaghir este o frână pentru a opri viteza trăsurii la vale. Dar trăsura RM porneşte (dacă porneşte!) la deal. Acolo, pe creastă, o fi fiind Uniunea Europeană. Talaghirul însă ne va face să gâfâim încă mulţi ani…
Mai rău e că în această trăsură e şi tăbultocul cu explozibil. În contextul ultimelor evenimente din RM, mi s-a părut suspect calmul Moscovei faţă de schimbările pro-occidentale de la Chişinău. Dacă, într-adevăr, nu-i stăpână pe situaţie şi nu are oamenii săi în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană, cred că degrabă capitala rusă îşi va mobiliza partizanii pe frontul politic basarabean. Vom fi martorii unor explozii politice ba ici, ba colo. Iar ca variantă de rezervă, Moscova are tăbultocul cu explozibil - Transnistria. La Tiraspol au şi fost lansate istericalele că la Chişinău au revenit la putere naţionaliştii, că RM „face ceea ce-i dictează stăpânii din Vest”. Populaţia din regiune e speriată cu NATO, cu Unirea, cu limba română…
Asta se face cu scopul de a dezinforma, de a crea opinie antimoldovenească şi de a justifica o posibilă intervenţie rusească. Oleg Beleakov, copreşedinte al Comisiei Unificate de Control (CUC), promovează ideea că, după 2001, nu se văd progrese în dialogul dintre părţile aflate în conflict, că nu există garanţii de securitate în zonă şi solicită Rusiei să-şi mărească până la 2400 numărul de militari pacificatori la Nistru. Asta - pe lângă militarii ruşi dislocaţi în stânga Nistrului, inclusiv la depozitele militare de la Colbasna.
Un alt reprezentant transnistrean în CUC insistă ca escadrila de elicoptere militare rusească, dislocată în regiune, să reia patrulările aeriene în zona de securitate. Unii comentatori locali sugerează că la Nistru ar putea să se repete un august 2008 georgian: „Are Transnistria sau chiar Moldova o însemnătate strategică atât de importantă încât, pentru ele, SUA să meargă la o confruntare deschisă cu Rusia? Răspuns la această întrebare poate servi rezultatul conflictelor gruzino-osetin şi gruzino-abhazian”. Iată una din marile probleme ale AIE. Neglijarea ei ar putea să ne facă surprize neplăcute…
