Opinii și Editoriale

Ceasul al 11-lea

Pentru mine Klaus Iohannis nu a fost o surpriză. Credeam şi speram în victoria lui. Pentru că am locuit în Sibiu. Am văzut cum venitul pe cap de locuitor s-a triplat în judeţul Sibiu (faţă de restul ţării) şi cum a dispărut şomajul în acea zonă. Era mai mult decât firesc să sperăm că munca lui se va putea aplica şi la nivel naţional.

A câştigat fără promisiuni spectaculoase. Inclusiv în ceea ce priveşte R. Moldova. Nu a dat în discursuri patetice, nu a promis pomeni, fiindcă – spunea el – promite doar ceea ce ştie că poate împlini. Astfel, trei dintre angajamentele sale sunt extrem de importante pentru noi: consilierea politicienilor noştri în relaţiile cu Europa, aducerea investitorilor străini, creşterea economiei.

Dar problema majoră e alta. După 30 noiembrie va mai fi conducerea Moldovei interesată de parcursul european şi de relaţiile bilaterale cu România? Depinde foarte mult de noi, de voturile date, de politicienii investiţi. Dacă ne uităm la stânga, Dodon a spus clar: „Împreună cu Rusia”. Voronin încearcă să stea pe două scaune – unul rus, unul european. Usatîi nu intră în discuţie şi nu cred că are un plan pentru ţară, vrea pur şi simplu să aibă, pe lângă bani, şi o autoritate. El, ca şi Ponta în România, şi-a făcut campania doar acuzându-i pe ceilalţi, fără să vină cu o propunere, cu un plan, cu o viziune, dar ca opţiune politică e aproape de Dodon.

Dreapta e mai leşinată ca niciodată. PD-ul care s-a discreditat (de toartă cu Leancă) amestecându-se agresiv în campania electorală din România, unde nici măcar nu au susţinut dreapta, ci stânga (cu simpatii afişate spre Rusia şi China); Filat care i-a dezamăgit cumplit pe cei care l-au votat la ultimele alegeri; PLR-ul care nu a convins. Plus câteva candidaturi noi. Mai pe scurt – nu avem ce vota.

Şi ce vom face? Am lăsat intenţionat PL-ul la urmă. Ghimpu cu nostalgiile lui istorice, dar fără un plan economic. Nimic din capacitatea de muncă şi organizare a preşedintelui nou-ales din România. Pe de altă parte, când m-au vizitat nişte artişti (plastici!) din România, au fost extrem de impresionaţi de monumentele dedicate deportărilor şi victimelor comunismului. Au spus că nu au aşa ceva în România şi ne-au privit cu respect. Acestea au fost proiectele PL-ului. Iar un sondaj arată că din programul electoral de acum 4 ani, doar PL-ul şi-a împlinit promisiunile în proporţie de 76%. E impresionant.

Şi totuşi cum vom creşte economic? Că idealismul şi patriotismul sunt minunate, dar nu ţin de foame. În tot peisajul politicii moldoveneşti nu avem vreo promisiune. Nici un politician care să determine entuziasmul nostru. Nimic. Pauză, corupţie, miliardari, corupţie, minciuni, corupţie. Acestea sunt listele electorale de la noi. Nu ne rămâne decât să îl credem pe Iohannis: că îi va consilia pe ai noştri, că va aduce investitori. Iar în rest, votul nostru are o singură opţiune: Europa. Şi, mare atenţie, nu risipiţi voturile aiurea, la noi nu există un al doilea scrutin.

PS. Surpriza în 30 noiembrie va veni de la Ghimpu. PL va avea mai multe voturi ca oricând.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *