Cum trăiau strămoşii noştri acum 6.000 de ani

Expoziţia de la Muzeul Naţional de Istorie poate să-l pună pe gânduri pe vizitatorul de astăzi, pentru că ar putea fi tentat să facă o comparaţie între viaţa oamenilor de acum 6.000 de ani şi cea de astăzi. Minusuri și plusuri ar putea fi punctate în fiecare dintre cele două epoci. Cert este că oamenii de știință îți arată doar trecutul, în cadrul Muzeului Național de Istorie, în „Radiografia unei lumi dispărute. Privind înapoi spre trecut: Sultana-Malu Roșu, o așezare preistorică de acum 6.000 de ani”, după cum sună titlul expoziției care tocmai a fost vernisată pe 12 mai și va fi deschisă până în ultima zi din acest an.

Labirintul timpului

Fiecare pas înseamnă sute de ani, după cum înaintezi prin labirintul timpului. „Ne-am propus să rupem bariera arheologiei tipice și să creăm o atmosferă de mister”, a declarat Cătălin Lazăr, curatorul expoziției, pentru HotNews.

Descoperi, pe rând, modul în care erau construite casele în urmă cu 6.000 de ani, meșteșu­gurile de atunci, ce mâncau acei oameni, cum gândeau – asta se vede din obiectele de cult sau cele casnice pe care le făureau. Și, nu în ultimul rând, felul în care își îngropau semenii trecuți în neființă. De-a lungul traseului există înscrise detalii care pot răspunde la eventualele întrebări ale vizitatorului. „Erau mult mai adaptați la condițiile de mediu, reciclau mult mai multe lucruri. Trăiau mult mai apropiați de natură”, se referă Cătălin Lazăr la modul de viață al strămoșilor noștri.

Gospodării active

Oamenii acelor timpuri începuseră, în mare măsură, să trăiască din ce produceau în propria gospodărie, bazându-se mai puțin pe vânat sau pescuit.

O statistică în acest domeniu este relevantă. Plantele cultivate reprezentau deja 21% din consum, față de cele 14 procente în privința culturilor spontane. Spanac sălbatic ori ștevie, dintre cele mai utilizate plante.

Grâul și orzul verde, la capitolul cereale. Mazărea și lintea, în privința leguminoaselor. Animalele domestice asigurau hrana comunității în proporție de 38%, în comparație cu 12% cât însemna vânatul. Aproape egal, dar totuși destul de puțin, sub 10%, era consumul de pește și de scoici.

Totul se refolosea

De semnalat că resturile provenite de la hrană nu erau aruncate, ci utilizate în diverse scopuri. Oasele animalelor erau păstrate pentru confecționarea de unelte sau podoabe. Pielea bovinelor sau ovinelor era folosită pentru îmbrăcăminte. Nici în cazul scoicilor nu se arunca nimic.

Cochiliile serveau ca instrumente casnice.

Locuințe rezistente

Casele erau dreptunghiulare, cu suprafața între 12 și 45 de metri pătrați, construite pe cât de sim­plu, pe atât de eficient. Locuin­țele aveau asigurată rezistența prin stâlpi din lemn înfipți în pământ. Din amestecul de lut și stuf erau înălțați apoi pereții. Unele aveau propriul spațiu menajer. Dacă nu, atunci treburile strict gospodă­rești puteau fi realizate și în comun.

Colaborare între diverse instituții

Tot ce vezi acum în această expoziție este rodul muncii oamenilor de știință de-a lungul unei vaste perioade, din 1923, de când, meticulos, a început cercetarea arheologică în acest sit aflat în sud-estul României, marcată de numeroase descoperiri de o reală importanță. Puse cap la cap, toate acestea ne oferă azi conturul vieții stră­moșilor noștri. Cu atât mai mult cu cât vorbim, în acest caz, despre realizări consemnate de o serie de instituții de cultură și academice din țară. Alături de specia­liștii Muzeului Național de Istorie trebuie menționați și cei de la Muzeul Dunării de Jos din Călărași, Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița, Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, Muzeul Municipiului Bucu­rești și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București.

În urmă cu 6.000 de ani, plantele cultivate reprezentau 21% din consumul de alimente al oamenilor care trăiau pe teritoriul României.

sursa: romanialibera.ro