Editorial

„Dacă noi nu, atunci cine?”

Academicianul Mihai Cimpoi a spus: „Ne pare rău că domnul Dodon pactizează cu cei care ne-au trimis pe vremuri în siberiile de gheață, ne-au marginalizat, ne-au exterminat intelectualii. Considerăm că ultimele declarații ale lui Dodon sunt o ofensă adusă înaintașilor noștri care au luptat pentru ziua de azi”. Cuvintelor sale s-au alăturat și alți oameni de cultură care au condamnat atacurile președintelui față de limba și istoria noastră, subliniind că în situații de criză e datoria lor să intervină.

E oricum aberant să ai o cultură de limbă română, dar să ai în același timp un președinte care a scos de pe site limba română încă din primele zile de activitate. Așa că salut această poziție a artiștilor din țară.

La discursul său de 100 de zile, Igor Dodon se lăuda în câte raioane merge el. Că în trei luni a fost în șase raioane. Dar ce au de spus intelectualii țării nu îl interesează. El nu dă doi bani pe oamenii de cultură, ceea ce e de la sine înțeles de vreme ce habar nu are în ce limbă vorbesc intelectualii. Ba mai mult, aghiotanții lui sunt dezinformați și aroganți.

Altfel cum se explică atitudinea președinției, exprimată de bodyguardul Ion Ceban? Iată declarația lor oficială: „Înţelegem că Uniunea Scriitorilor se ocupă mai mult de politică şi mai puţin de literatură în ultimul timp”. Întâlnirile cu intelectualitatea nu intră în planurile raionale ale lui Dodon.

Pentru că dacă ar fi vrut să afle doleanțele oamenilor de cultură ar fi știut măcar atât că nu Uniunea Scriitorilor a ieșit pe 1 aprilie să dea o declarație, ci toate uniunile de creație.
Înțelegem că Președinția se ocupă mai mult cu vorbitul și mai puțin cu cititul, altfel ar fi aflat din presă cine a convocat adunarea oamenilor de cultură și cine a participat.

Nu e rău deloc. Ei mizează pe raioane, pe disperarea omului simplu, pe dezamăgirea tuturor, dar cred că nu conștientizează care e forța moralizatoare și mobilizatoare a oamenilor de creație. Ei se gândesc că au putut o dată să închidă gurile intelectualilor, să îi omoare și să îi deporteze. Însă ceea ce nu știu ei e că acum trăim alte vremuri. Nu mai e nicio posibilitate să ne ducă pe toți în Siberia.

Uniunile de creație reacționează rar împreună și doar în situații de excepție. De aceea e absolut necesar să îi spunem președintelui că tare mult ne-am dori să ne ocupăm mai mult de literatură și mai puțin de politică. Așteptăm cu sufletul la gură ca această țară să își respecte scriitorii, să avem din ce trăi, fără să ne mai implicăm în politică și să putem dormi liniștiți că nu ni se atacă tocmai de la Președinție identitatea și limba.

Până atunci să învețe limba română. Ca să afle și ei că o declarație din partea Uniunilor de Creație nu e o „ocupație” politică, pentru că nu ne-am făcut un partid. Și încă ceva: să se ocupe și ei mai puțin de ficțiune. Istoria Moldovei, în care scrie că ne tragem din sârbi, bate de departe orice roman SF al ultimelor decenii.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *