Cum spune psalmistul: „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!”. Și chiar dacă folosim postul pentru întărirea noastră, pentru sporirea virtuților, privim, ca să îl citez pe Apostolul Pavel, ca atleții spre capătul cursei, spre cununa ce îi așteaptă acolo pe învingători. Suntem din prima zi de post cu ochii la finalul lui, la marea și împărăteasca sărbătoare a învierii.
Și totuși umbre și încercări vin să ne fure din bucuria adusă de această sfântă și aleasă zi, cea dintâi nu doar a săptămânii, ci a învierii noastre. Căci, cum spune același Apostol în Epistola I către Corinteni (15), Hristos s-a făcut începătură învierii celor adormiți. Adică noi credem și știm că prin învierea Lui, toți vom învia.
Și cred că salutul nostru la moartea celor dragi, la tragediile din jur, la atacurile teroriste care se înmulțesc, trebuie să fie același cu cel din perioada Penticostarului: Hristos a înviat!
Atacurile pe care Statul Islamic le-a produs chiar de Intrarea Domnului în Ierusalim asupra celor două biserici copte din Egipt m-au făcut să mă gândesc că acei oameni omorâți în timpul liturghiei sunt martiri. Și chiar dacă ne întristăm, fiindcă suntem supuși slăbiciunilor noastre omenești, trebuie să nu uităm că viața de aici e doar o etapă, că sărbătoarea învierii ne readuce (ca fiecare liturghie) în minte nădejdea (promisiunea, dacă vreți) învierii noastre, a tuturor.
Dumnezeu să îi pomenească pe cei uciși în împărăția Sa și să ne dea putere și curaj ca să înfruntăm cu credință și rugăciune relele ce se abat asupra noastră, fie că vorbim de atacuri teroriste, din biserici sau de pe străzi, fie că vorbim despre greutățile personale ale fiecăruia dintre noi.
Hristos a înviat!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
