Editorial

Mai putem anticipa ceva?

Cam așa stau acum lucrurile în Moldova. Am trăit foarte des astfel de scenarii. Aprilie 2009, criza alegerii președintelui, Pădurea Domnească, câștigarea Primăriei la mustață de către Chirtoacă în fața lui Dodon sau a tovarășei Greceanâi – după o noapte de emoție, alegerile din 2014 care ne întorseseră la începutul numărării voturilor cu fața spre Rusia, toate acestea au fost un carusel nebun deasupra prăpastiei pentru toți cei care visează la o Moldovă europeană.

Apoi zvonurile care ne scârbesc. Nu mai poți avea o opinie liberă fără să nu fii suspectat că ai fost plătit de cel despre care ai o părere bună, că ai fost plătit să ai o părere proastă despre alții, că toată presa e vândută sau cumpărată. Nimic mai jegos și mai fals. Singura dată când mi s-a solicitat, de exemplu în paginile Timpului, să scriu despre un anumit subiect, a fost pe vremea când trăia Constantin Tănase și care nu îmi ceruse, ci îmi sugerase să scriu un text despre Sfinții Martiri Brâncoveni la împlinirea a 299 de ani de la moartea lor și să pomenesc tricentenarul care se apropia.

Din ce am scris eu aici, în toți acești ani, a fost limpede că îmi doresc o direcție europeană pentru această țară, un trai mai bun pentru bătrâni și pensionari, că m-au scârbit cei care au protestat cu rațe mute în fața președinției, că cele mai suspecte formațiuni politice mi se par cele reprezentate de Dodon și Usatâi, că nu am încredere în liderii Platformei DA chiar dacă pe oamenii simpli prezenți acolo îi susțin. Sunt multe lucruri în care am sperat și pe care așa-zișii „proeuropeni" le-au spulberat. Multe dezamăgiri, dar cea pe care mă văd silită astăzi să o exprim e cea legată de PL. Dacă am mai crezut vreun gram în vreun partid european, din nevoia de a vedea o luminiță în toată bezna, acesta a fost PL, dar o dată cu susținerea acordată de PL unui candidat ca Vladimir Plahotniuc, și această speranță e spulberată. Văd și eu limpede, abia acum, că PL și-a pierdut drumul și integritatea.

Zvonul anterior cum că ne pândește un guvern cu Plahotniuc în frunte mi s-a părut pe de o parte o glumă proastă, pe de alta o mișcare politică inventată doar ca să ne determine să acceptăm mai simplu o altă candidatură din PD. Când Marian Lupu a făcut anunțul pe 13 ianuarie, că ei îl înaintează pe Vladimir Plahotniuc în poziția de candidat la fotoliul de premier, toată conducerea Moldovei mi s-a părut oribilă. Am sperat că Mihai Ghimpu se va opune. Dar nu. Ghimpu a tăcut. Ba mai mult, în seara aceleiași zile s-a alăturat celor care vor să îi forțeze mâna președintelui Nicolae Timofti
.
Dacă vin alegeri anticipate, ce alegem? Rusia? PD – un partid care în 13 ianuarie a încuiat în hol jurnaliștii ca să nu îl deranjeze pe Plahotniuc cu întrebări? Platforma DA – care ieri cereau demisia lui Timofti, iar azi îl aplaudă? PL – care a dezamăgit cu atât mai mult, cu cât păreau singurii europeni rămași în picioare? Nu. Nu îi alegem. Nu avem pe cine alege. Poate doar pe Gandalf cel Sur, vrăjitorul inventat de J.R.R. Tolkien.

Domnule președinte, indiferent cum ar decurge lucrurile, rămâneți pe poziție, sunteți singura istorie frumoasă a acestei perioade politice, numită pentru urechile proștilor „europeană". În rest vedem un parlament al rușinii.
Moni Stănilă
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *