Editorial

Moldova săracilor

A fost nevoie de un aprilie 2009 ca ei să cedeze locul. Dacă ne uităm cu atenție la rezultatele alegerilor, vedem că de la un tur de alegeri electorale la altul, comuniștii au scăzut în permanență (50,1% în 2001, 46% în 2005, 44,7% în iulie 2009, 39,3% în 2010). Dacă e să credem în aceste rezultate, firesc ar fi ca în acest an comuniștii să scadă sub 39%.

Tot pe un fundal oribil pentru tot ceea ce ar însemna libertate de opinie, adică la nici un an de la venirea comuniștilor la putere (cu 13 ani în urmă), s-a înființat ziarul TIMPUL, cu o puternică poziție anticomunistă și proeuropeană. Televiziunile din acea perioadă (din păcate, și astăzi) au avut luări de poziție mai puțin tranșante sau aproape deloc. Astfel încât putem crede astăzi că opiniile libere s-au făcut auzite prin intermediul presei scrise.

Libertatea de a spune ce gândești e cea care îmi permite acum (în dezacord cu majoritatea, cred) să spun că incidentul de marți, în care un om a împușcat cu alice în oamenii legii, mi-a stârnit, nu furia și indignarea, cât compătimirea. Pentru că acest trist episod subliniază foarte bine situația de astăzi a Moldovei.

La știri ni s-a prezentat cazul în culori cât mai sumbre, încât, înainte de a vedea omul, te așteptai la o fiară turbată. Apoi vezi un om debusolat, care tocmai împlinise 64 de ani, necăjit și convins că nu el a tras primul. Răniți au fost, mulțumim lui Dumnezeu că nu a murit nimeni. După ce ni s-a spus că pe om îl aşteaptă 10 ani de pușcărie, aflăm câteva ore mai târziu că se cere o pedeapsă mai mare, de minimum 20 de ani.

Nimic nu scuză o faptă de felul acesta, și oricât de mult aș greși (din punct de vedere etic) nu pot să nu spun că îmi pare foarte rău pentru acest om. Mi-aș dori pedeapsă minimă pentru el. Nu vreau să lovesc din nou în oamenii de ordine, fiindcă dacă îi luăm pe fiecare în parte, sunt și ei niște oameni cu familii și probleme. Nu e firesc să fie atacați la locul de muncă, însă mă întreb: de ce oamenii nu mai au încredere în poliție? Oare nu poliția (și justiția) s-au pus la cheremul autorităților politice și au făcut de atâtea ori jocul puterii?

Eu aș cere, dacă mi-ar sta în putință, ca procesul împotriva „trăgătorului" din această săptămână să aibă loc după pedepsirea responsabililor de omorul din Pădurea Domnească și după taxarea atacurilor raider. Până atunci să stea şi el acasă, că toţi ceilalţi implicaţi în poveştile de mai sus. Pentru că vorbim de omucidere într-un caz și de jafuri enorme în alt caz, ori omul din Telecentru, în afara faptului că a demonstrat că e un pericol public, nu a ucis pe nimeni și nu a sărăcit băncile statului. De fapt, iau partea acelui om (vinovat), fiindcă m-am săturat ca dreptatea să fie aplicată doar cetățenilor simpli (și nevoiași).

Libertatea de a spune acest lucru mă determină să urez „La mulți ani" întregii echipe de la TIMPUL și să sper că vom trăi să vedem dreptatea aplicată la toate nivelurile, dar și că în această toamnă voi vedea acel sub 39% pentru comuniști și socialiști la un loc, fiindcă oricum ai da-o e, vorba ţăranului, „aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *