Sistemele, într-adevăr, sunt atotputernice – înving și înghit națiuni, partide politice, șefi de state, mareșali, mari scriitori, ziariști, directori de școală, măturători de stradă. Și tot atât de adevărat este că sistemele nu sunt atotputernice, că există personalități ce nu se lasă învinse și „înghițite” de acestea. Dramatismul situației în care se află astăzi RM constă în faptul că, după venirea lui Voronin la putere, ea a fost învinsă de sistemul (comunist) creat de fostul președinte. Evenimentele din 7 aprilie, dacă le privim prin această prismă, au fost o expresie a rezistenței în fața sistemului, o dovadă că societatea mai este capabilă să se opună acestui sistem.
Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) a fost o emanație a exploziei din 7 aprilie și formarea ei a însemnat, de fapt, apariția în scena politică a RM a unei clase politice noi, pregătită să se confrunte cu Sistemul creat de neobolșevicii lui Voronin. Înlocuirea conducerii politice comuniste a Moldovei cu una liberal-democratică, necomunistă și anticomunistă, nu a însemnat însă în nici un caz și înlocuirea Sistemului. Sistemul a rămas, este puternic, nu atotputernic, iar situația actuală poate fi definită prin termenii revoluțiilor dintotdeauna: care pe care? Gravitatea momentului constă și în aceea că lupta „care pe care” se dă în condițiile unei țări mici și sărace, lovită și ea de marea criză mondială, cu o populație lipsită de tradiții statale, împărțită și învrăjbită pe criterii etnice, lingvistice și religioase.
Imposibilitatea nealegerii președintelui republicii este încă o dovadă că Sistemul nu cedează. Putem vorbi deci de o criză a Puterii. Astăzi, de fapt, centrul Puterii s-a mutat la guvern, care este singurul centru de putere reală în RM. Acest guvern, în frunte cu Vlad Filat, este astăzi singura putere reală care luptă cu Sistemul, adică, cu așa-zisa „verticală a puterii” creată de fostul regim. Această „verticală” este extraordinar de puternică și are capacitatea de a se regenera, de a „renaște din sine și prin sine”. E ca o șopârlă care, ca să supraviețuiască, își lasă coada.
Sistemul („șopârlă”) opune rezistență dârză la toate nivelurile; la ora actuală, însă, se pare că cea mai puternică rezistență acesta o opune la nivelul mediu, numit „raional”. Structurile raionale de conducere au fost „umplute” cu cadre comuniste. Aici se dă astăzi marea bătălie pentru democrație și viitorul european al Moldovei. Cadrele vechi se revopsesc, „se lipesc” de noua Putere ca timbrul de plic. Acest tip de „activiști” a fost definit magistral și foarte reușit de Voronin: „merzavți” (nemernici).
Din păcate, guvernul nu poate controla în totalitate situația la acest nivel. Semnalele alarmante ce ne parvin din teritoriu arată că vechea „șopârlă” raională „își lasă coadă” și încearcă să se mențină la putere, compromițând astfel noua conducere politică centrală. Nu eu sunt persoana indicată să propun soluții pentru depășirea acestei situații, dar o concluzie o să formulez, totuși: Sistemul creat de comuniști e în agonie și el poate fi învins prin solidaritatea noastră, a celor mulți și mici de la toate nivelurile „verticalei”, cu acele forțe politice ce și-au asumat în mod efectiv guvernarea. Și care deja guvernează – și guvernează cu succes.
TIMPUL, 19 noiembrie 2009
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
