Cine a fost de faţă la şedinţa de sâmbăta trecută, 1 aprilie, a Camerei, a avut fericirea de a vedea o a doua ediţiune, revăzută, însă nu îndreptată, a adunării din balamucul vienez. Când am aflat cele petrecute în Dealul Mitropoliei am gândit deocamdată că, fiind 1 aprilie, este vorba numai de o glumă, cum se obișnuieşte după o deprindere universală, şi a trebuit să citim darea de seamă in extenso din „Monitorul oficial", pe care o şi reproducem aci îndată, ca să ne încredinţăm de seriozitatea lucrurilor.
La ordinea zilei era dezbaterea raportului comisiei de cercetare parlamentară asupra alegerii colegiului I de Iaşi. Dl raportor, Pantazi Ghica, dă citire raportului său, pe care dl Maniu îl califică de „Cântul unei sirene", confundând astfel pe autorul cu o dihanie fabuloasă. Nu ne vom opri mult asupra analizării acestui document, lucrat cu ,,zel şi eleganţă de stil", tot după dl Maniu, care este om competent. Singurul argument constituţional sau mai bine zicând juridic, adică acel a nerespectării termenului de 21 zile pentru convocarea colegiului electoral, care se invocă, a fost de mai înainte răsturnat de ministrul şi de cei puţini bărbaţi cu mintea sănătoasă ce s-au strecurat în această Adunare.
Ceea ce nu ne putem opri de a observa este că atunci când un om aduce atâta patimă în silinţele ce-şi dă pentru a culege motive de invalidarea alegerii unui adversar politic încât merge până a susţine absurda teză că dl Mîrzescu a influenţat alegerea, acel om către lipsa de nepărtinire adaugă ipocrizia când, la sfârşitul raportului său, zice că are ,,regretul de a conchide" pentru invalidare.
Dl Maniu, care admiră forma stilistică a raportului, a avut vitejia de a combate fondul.
După aceea, un deputat, înzestrat cu o figură care reflectează ca o oglindă toate pasiunile înjosite ce-i frământă inima, unde stau întipărite în trăsuri hidoase invidia şi mai ales ura pentru tot ce este bun şi frumos, dl Holban în fine, ia cuvântul şi atunci începe acea scenă burlescă care aminteşte scena citată mai sus de la institutul de alienaţi din Viena. Acel domn combate moralitatea alesului colegiului I de Iaşi pentru că: 1) d-sa este fondatorul Direcţiei nouă, care prin foaia ei ,,Convorbirile literare" a tratat pe dl Holban de ignorant şi de prost; – 2) pentru că locuitorii Lacului Sărat nu se pot alege în Camera de la Washington (aici se zburleşte preşedintele Adunării şi protestează); 3) pentru că d-sa, adică oratorul, se teme de bătaia cu biciul, care este bună pentru sălbateci, iar nu pentru dânsul. Şi, spre a întemeia toate argumentele sale, citeşte o scrisoare a dlui P. P. Carp unde tânărul şi spiritualul senator scrie comisiei de cercetare că: dacă ar fi ştiut că dl Maiorescu propagă ideile filozofice ale lui Schopenhauer, adică este de opinie că dl Holban este un ignorant şi un prost şi că ar fi bine să i se poată aplica penalitatea filozofică lăudată de Schopenhauer, niciodată nu ar fi votat pentru vechiul său amic.
Cerem iertare cititorilor ,,Timpului", un ziar serios, dacă, pentru astă dată, am împrumutat tonul articolului nostru de la ,,Charivari" sau mai bine de la „Tintamarre". Este întâia şi cea de pe urmă oară că o facem; scuza noastră este că nu am putut urma altfel, de vreme ce aveam a da seama despre o comedie bufonă, ale cărei personaje de căpetenie erau dnii Pantazi şi Holban.
Mihai Eminescu, 5 aprilie 1878
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
