Editorial

O soluţie: un preşedinte din afara Moldovei

Sunt de acord cu autorul că AZI altă forţă sănătoasă (decât Alianţa) nu a apărut, dar nu sunt de acord cu aceea că „nu are de unde să apară”. Viaţa înseamnă mişcare, iar mişcarea naşte noul. Aceasta e dialectica, motorul evoluţiei. E adevărat, câteodată roata vremii se poate întoarce înapoi şi omenirea e scoasă din spirala evoluţiei, intrând în cea a involuţiei. Marele măcel global numit eufemistic „cel de-al Doilea Război Mondial” este un exemplu concludent în acest sens. Comparaţi imaginile făcute în lagărele de concentrare fasciste cu pânzele lui Rafael şi Botticelli şi o să înţelegeţi ce salt uriaş înapoi, spre barbarie a făcut Europa din prima jumătate a sec. XX. Sau un exemplu mai apropiat nouă: revenirea comuniştilor la putere în RM, pe 25 februarie 2001. Ne place să credem că istoria nu se repetă, că mersul ei triumfal e numai înainte. Precum vedem, nu-i chiar aşa. Istoria se repetă şi se răzbună crunt pe cei care-i nesocotesc logica. Spun asta pentru acei „visători romantici” care cred că noi în anul 2010 am încheiat socotelile cu comuniştii şi că aceştia niciodată nu vor mai reveni la putere. Cumplită rătăcire.

Să revenim însă la subiectul nostru: care sunt soluţiile pentru a readuce RM pe un făgaş al stabilităţii, modernizării şi prosperării? E o întrebare la care urmează să răspundă cele mai luminate minţi ale acestei ţări. Şi constat cu mare regret că, timp de un an cât s-a aflat la guvernare, Alianţa nu a găsit timp pentru a organiza câteva mese rotunde cu participarea acestor minţi luminate, în cadrul cărora s-ar fi căutat soluţii pentru ieşirea din criză a RM. Asemenea soluţii nu se pot naşte în tărtăcuţa unui singur individ, oricât de genial ar fi el; acestea sunt opera gândirii colective a unei comunităţi. Din păcate, niciun lider al AIE nu a insistat asupra acestui lucru. Unii au încercat ceva, dar căutau soluţiile acolo unde ele nu pot fi. Doar un exemplu.

Am tăcut ca un partizan (de dragul de „a nu dăuna cauzei”), dar am privit cu multă nelinişte implicarea unor deputaţi din primul Parlament în politica activă, prin formarea aşa-zisei organizaţii extrateritoriale a PLDM – ce bâzdâganie o mai fi fiind şi această „organizaţie extrateritorială”!?. Dacă e adevărat ce se aude, şi anume, că „liderii” acestei „organizaţii” pretind la locuri de trecere pe listele PLDM, atunci e clar cu ce scop a fost creată respectiva „organizaţie”… Mămulică dragă! În loc să se ocupe de nepot şi de proteze şi – de ce nu? – să se îngrijească din timp de nişte cănuţe, ştergărele, lumânărele ş.a.m.d. – aceşti tineri pensionari nu ar fi contra să fericească naţiunea din fotoliile de deputaţi… Am adus acest exemplu pentru a-l face pe cititor să înţeleagă mai viu şi mai clar de ce RM a ajuns acolo unde a ajuns: elitele noastre nu caută soluţii pentru ţară, ci pentru burta lor. Ţara lor e burta, maşina luxoasă, afacerea profitabilă. Ce soluţii pot da aceste elite?

Încerc să formulez eu una, pentru discuţie. Se ştie că mărul discordiei politice din RM a fost şi rămâne funcţia de preşedinte al republicii. Actuala criză politică şi constituţională a fost generată de imposibilitatea Parlamentului de a alege şeful statului. Mă tem că şi după alegerile din 28 noiembrie situaţia se va repeta. Divergenţele dintre liderii AIE, pe de o parte, şi dintre Alianţă şi comunişti, pe de alta, sunt prea adânci, astfel încât va fi imposibil să se ajungă la un consens în privinţa unei candidaturi cu adevărat merituoase. Ei pot ajunge la o înţelegere, dar numai vizavi de o candidatură de… compromis. Dar noi, slavă Domnului, ştim ce înseamnă asta şi sunt convins că RM nu mai are nevoie de încă… o figură de compromis.

Pentru a nu reintra într-o nouă spirală a crizei propun ca (pauză) candidatura viitorului şef al statului să fie căutată în sânul diasporei moldovene din Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Franţa ş.a.m.d. Avem în aceste ţări foarte mulţi conaţionali şi conaţionale cu studii superioare, chiar şi cu grade ştiinţifice, cu o bogată experienţă în management, afaceri, ştiinţă ş.a. Dacă dorim un preşedinte neafiliat unui partid, cunoscător al Europei şi ataşat valorilor europene, nelegat de mafiile politice locale din Chişinău, acesta trebuie căutat departe de Moldova… România, când a ajuns în impas, a adus domn străin din ţară străină. RM e într-o situaţie când sunt necesare măsuri neordinare. Aşadar, dacă dorim cu adevărat să ajungem în Europa, de ce să nu aducem un preşedinte care trăieşte în Europa şi care ştie ce e Europa reală, nu cea văzută din avion? Şi apoi, oare nu noi repetăm în fiecare zi că cei mai dinamici şi deştepţi moldoveni au emigrat din RM? De ce dar să nu alegem un preşedinte dintre cei mai dinamici şi deştepţi moldoveni?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *