Opinii și Editoriale

Optimism de dorul Lelii

În schimb, moldovenii sunt de-a dreptul optimiști. Sâmbătă l-am plimbat pe poetul clujean, Ștefan Manasia, prin Chișinău și a observat imediat câtă veselie e la noi. Concert în centru, concert la pietonală, distracție în Valea Morilor. S-a amuzat și de faptul că în weekend nu se prea lucrează. A glumit pe seama noastră, menționând că doar noi și timișorenii ne permitem program de weekend.

Cu toată veselia din oraș, cu toată „priroda" din orășelele protestatarilor, un lucru e evident: debordăm de optimism. Chiar dacă, după cum susțin statisticile, suntem un stat care cumpără de două ori mai mult decât vinde. De parcă ar sta bani întorși cu furca în bugetul de stat.

România are o creștere a PIB-ului de 1,6% în primul trimestru al acestui an. Mai mare decât toate celelalte 28 de state membre ale Uniunii Europene (conform datelor publicate de Eurostat). De două ori mai mare decât a Germaniei. Desigur, îmi dau bine seama că procentul e una, iar PIB-ul Germaniei e cu totul altceva. Însă e un lucru de apreciat. Vedem că peste Prut economia nu doar se mișcă, ci e vie.

Tocmai de aceea își permit mișcările unioniste să împartă ziare pe la sate ca să le explice oamenilor cu cât ar crește nivelul de trai din Moldova dacă unirea ar avea loc. Și chiar dacă visez la unire din tinerețe, cu mult înainte de a mă stabili în Moldova, mi se pare încă un vis frumos, departe de a deveni realitate.

Cu sau fără unire, Moldova nu se descurcă deloc ca stat. Asta trebuie să o recunoaștem. Mergem spre trei decenii de rateu continuu. Moldova nu poate înainta, nu are economie, nu are surse capitale de venit. O ținem mereu pe reverii și faliment, pe concerte și hoții. Politicienii noștri nu vor decât să se căpătuiască, iar posibilii investitori sunt sătui până în gât de piedicile pe care le întâlnesc la sosirea în Moldova.
S-a spus de multe ori și o spun și eu: e nevoie de o altă clasă politică în Moldova. Dar de unde să o luăm? Poate ar fi într-adevăr ceva să o luăm din România. Dacă renunțăm la ideea unirii, vor apărea politicieni noi din țara noastră capabili să opereze schimbarea la față a Moldovei? Nu știm. Putem doar presupune. Deși, sincer, nu înțeleg ce hocus-pocus ar putea scoate din nimic o clasă nouă de politicieni moldoveni. Una care să muncească pentru stat, nu pentru gospodăria lor.

E suficient să ne uităm la străzile din satele moldovenești ca să înțelegem cum stăm. Mizerii dintr-un colț în altul, sticle și pungi de plastic la toate casele, drum nemăturat. Dar dincolo de gard vedem harmanul înfloritor al gospodarilor moldoveni. Fiecare știe să își lucreze pământul lui, fiecare adună pentru familia lui, ne lipsește însă solidaritatea civică. Până la poarta lui și politicianul nostru e gospodar, dar odată ce iese în stradă s-a dus toată hărnicia. De-acolo, din curtea statului, doar n-o să mai lucreze el! Vremea colhozului a trecut, iar Moldova rămâne târgul gol și sărac al unor gospodari bogați.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *