Istorie

Personalitatea zilei. Grigore Cazacliu

Școala primară, gimnaziul şi liceul tehnic-agronomic le-a făcut la Soroca, studiile universitare — la Kiev şi la Iaşi. A studiat agronomia şi dreptul. La Iaşi, a frecventat cenaclul revistei Viaţa Românească, fiind remarcat de criticul Garabet Ibrăileanu. A participat la Primul Război Mondial, fiind mobilizat într-o unitate rusească de pe frontul românesc. În timpul revoluţiei din 1917 era student la Politehnică. În luna iunie 1917 a fondat Comitetul Ostăşesc Moldovenesc de la Iaşi (Andrei Scobioală – preşedinte, Vasile Ţanţu – secretar şi Grigore Cazacliu – vicepreşedinte), din iniţiativa căruia s-a format la Chişinău Comitetul Central Ostăşesc.

Din partea Congresului Militarilor Moldoveni a fost delegat în Sfatul Ţării şi a aderat la Fracţiunea Blocul Moldovenesc. 

A redactat ziarele România nouă şi Sfatul Ţării.  În cadrul Sfatului Ţării a deţinut funcţia de secretar al Comisiei Constituţionale de la 1 iulie până la 27 noiembrie 1918. În timpul sesiunilor locuia la Chişinău, pe str. Haruzin 24. Reşedinţa permanentă o avea în s. Cotiujenii Mari.

După cum singur a declarat, este unul dintre cei doi români (al doilea fiind Pan Halippa) care au participat la toate cele trei uniri: Chişinău, Cernăuţi şi Alba-Iulia.

La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. Este frate cu Vlad Cazacliu şi nepotul lui Ion Cazacliu. 

În vara lui 1919, Grigore Cazacliu a fost călăuza scriitorului Mihail Sadoveanu în timpul călătoriei sale prin Basarabia. Cei doi au vizitat ținuturile Orheiului și Sorocii. Ulterior, impresiile călătoriei au fost inserate în cartea Drumuri basarabene, apărută la Bucureşti (Editura H. Steinberg & Fiul). Sadoveanu îl numeşte pe Grigore mereu mazilul de câte ori aminteşte de dânsul, cu alte cuvinte neamul Cazacliilor făcea parte dintr-o pătură intermediară între boiernaşi şi răzeşi, ţăranii liberi.

După Unire, a fost deputat de Soroca, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. În 1939 este numit rezident regal al ţinutului Nistru. După 1940 s-a stabilit la Bucureşti şi a practicat avocatura.

După război, fiind izolat şi urmărit de Securitate, s-a angajat paznic de noapte la o cooperativă de locuinţe din Balta Albă. Dar neplăcerile cele mai mari le-a avut după ce a fost „avansat” în funcţia de magazioner: la un moment dat, constatând o lipsă din magazie, s-a enervat, a făcut infarct şi a murit.

Timpul.md

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *