CSI / Rusia

Putin pentru TIMPUL: „Eu cred că Rusia a ocupat Moldova”

Când avea 17 an și a fost trimis în capitală pentru a cânta la o olimpiadă despre „țara rusească”, a văzut pe marginea drumului familii care plângeau. „Ce-au pățit de plâng toți?”, s-a gândit Grigore. În oraș, a fost cazat la un cămin, unde au venit doi ofițeri și un soldat, care i-au ordonat să-și strângă catrafusele și să-i urmeze. L-au asigurat că părinţii îl aşteaptă la gară, însă acolo l-au băgat într-un vagon gol și „hodoronc-tronc, au închis ușa”… Grigore a crezut că va fi împușcat. A ieșit din tren peste 21 de zile, în regiunea Irkutsk a Federației Ruse. Și rușii l-au botezat Putin.

„Mulţi au murit pe drum”

Născut în s. Parcova, r-nul Brătușeni (astăzi Edineț), în familia Putină, Grigore auzise de la părinții săi că toţi cei care nu vor intra în colhoz vor fi trimiși „la urșii cei albi”. Şi tatăl său a ales urșii în locul colhozului… A fost ridicat la 6 iulie 1949, împreună cu nevastă-sa, când Grigore se afla la olimpiadă la Chișinău. Iar băiatul, firește, a fost mințit de militarii ruși că părinții îl așteaptă la gară. „Soldații mi-au spus că ne mută cu traiul în alt raion, dar m-am trezit într-un vagon deșert. Ferestrele închise, uşile încuiate și eu singur. Nici zare de părinți”, își amintește el.
Așteptarea a durat timp berechet, până când numărul necăjiților din vagonul său a ajuns la 60 de persoane. „Erau și doi soldați cu noi, cu care nu aveam voie să grăim. Şi iaca o dat Dumnezeu și paravozul cu 60 de vagoane pline cu oameni s-a pornit. Erau butoaie mari cu apă cu saramură și ne umflam de la ea. Ne hrăneau cu rămășiță de supă și cu capete de pește. Mulți au murit pe drum… Când sta paravozul, îl luau soldații și-i înmormântau acolo”, adaugă Grigore.

Claudia s-a bucurat că va fi deportată…

În aceeași zi, la gara din Dondușeni, rușii nu voiau să deporteze o fetiță de nouă ani, care se ţinea ca scaiul de ei. Era Claudia Botezatu din s. Terebna, r-nul Edineț, care purta numele tatălui său, decedat pe front. Problema era că maică-sa şi-a schimbat numele în Marchitan după a doua căsătorie şi în lista culacilor figura familia Marchitan, și nu Botezatu. Astfel, ruşii refuzau să deporteze fetiţa şi basta. Însă mama copilei a insistat: „Unde să las copilul ista? Vom muri noi, va muri și ea”.

De fapt, şi mica Claudia vroia cu tot dinadinsul să-și urmeze părinții, bucurându-se că se va plimba cu mașina… „Deodată îmi era frică, dar pe urmă îmi părea bine că mă duc cu mașina”, ne spune astăzi Claudia. Apoi, ștergându-și lacrimile, adaugă: „În vagon, mâncam grăunțe crude. Acolo era și WC-ul, acolo și mâncam. Când stătea trenul pe deal, ieșeam și ne duceau afară ca vitele, sub vagon. Grăiau că o să ne închidă în lagăr. Când am ajuns acolo, în Rusia, era peste tot sârmă ghimpată. Bărbații au început să plângă și femeile ziceau: „Gata, aici e capătul ”.

Se aflau în satul Saranoe, raionul Balei, regiunea Cita, unde fuseseră deportați și părinții lui Grigore Putină.

„Putin, tu ai să lucrezi în pădure!”

Când a ajuns la Irkutsk, Grigore a devenit oficial, în acte, Putin. Deşi i-au promis că în scurt timp își va vedea părinții, a tăiat taigaua timp de un an și jumătate fără să știe de ai săi. Până dimineața, când un milițian l-a trezit din somn: „Scoală, Putin, că te ducem la părinţi!”. Călătoria a durat trei zile și trei nopți… „Mă gândeam cum va rezista inima lor, când m-or vedea. Mamei chiar nu-i venea să creadă când m-a văzut: „Unde ai fost, măi Grișuca?”. Ei nu știau că am să vin și au început să plângă. Pe urmă un militar mi-a spus: „Putin, tu ai să lucrezi în pădure!”.

Acolo, în pădure, Putin a îndrăgit prizonierii japonezi. Ei tăiau copacul doar puţin, după care întorceau ferestrăul cu tăișul în sus. Și când li se striga: „Davai pili!” („Hai, taie!”), japonezii nici nu mișcau ferestrăul din loc și răspundeau: „Ni tebe, ni mne!”. („Nici mie, nici ție!”)

„Se cunoştea că nu-s ciolane de vită, ci de om”

Despre dezastrul în care au fost cazate inițial familiile moldovenilor deportați în regiunea Cita ne povestește Claudia: „Pe pereții barăcilor erau grămezi de ploșnițe, de mărimea palmei. Și o sumedenie de gândaci de bucătărie. Sub podea era un fel de boștură, unde am găsit ciolane… Se cunoștea că nu erau de vită, ci de om”.

Deşi li se plătea câte două-trei sute de ruble pe lună, bani cu care nu se puteau descurca, moldovenii munceau fără odihnă. „Când am auzit că ne plătesc, noi mâncam din fugă și iar la lucru: „Hai să muncim, uăi, hai că plătesc şi trebuie bani, uăi”, ne ziceam”, ne spune Putin. „Iarna era frig până la 50 de grade, ne înghețau urechile, nasul și picioarele. Pâinea era deasupra neagră și era umplută cu aluat amestecat cu pleavă. Ne-au salvat cartofii de la granița Kitaiului (Chinei), care erau tare ieftini”, adaugă Claudia.

Nepotul lui Putin este jurist la asistenţa socială din Chişinău

În același sat din Siberia, Grigore s-a îndrăgostit de Claudia. Cei doi au devenit soţ şi soție şi ea și-a schimbat numele în Putina. „Grişa mă întreba dacă vom trăi în Terebna sau în Parcani, dar eu îi spuneam că trăim în același sat, în Saranoe… Nuntă nu am avut, nici ghirlande, așa cum e moda acum”, ne spune surâzând femeia.

În 1953, când a murit Stalin, îşi aminteşte Grigore Putin, tare mai plângeau ruşii… „Îl boceau: „Of, naș oteț…”. Dar nici noi, moldovenii, nu ne prea bucuram, pentru că nu știam ce ne așteaptă. Dar o dat Dumnezeu şi peste trei ani, în 1956, ne-o chemat și ne-o spus: „Iată, de-acum sunteți oameni liberi. De-acum așa cum suntem noi, rușii, o să fiți și voi. Unde vreți, acolo vă duceți”, afirmă bărbatul.
În același an, în Siberia, s-a născut primul copil al lui Grigore și al Claudiei, Alexandru Putin. Acesta trăieşte astăzi în s. Fântâna Albă, r-nul Edineţ, şi are un fiu, Marcel Putin, care în prezent este jurist la Direcţia generală asistenţă socială a Primăriei mun. Chişinău.

„Cineva din străbuneii lui Putin a fost moldovean”

Revenind în Moldova, tânăra familie Putin a aflat că, după ce ei au fost ridicați, a pătruns frica în oameni și toți au intrat în colhoz. În casa părintească a lui Grigore era un internat pentru copii. Cârmuirea colhozului le-a propus să trăiască în alte case rămase fără stăpâni, însă părinții lui Grigore au refuzat. „Nu mă duc să mă blesteme cineva că m-am vârât pe locul lui”, zicea tata. N-am mers la alte tocmeli şi am cumpărat de la comitetul raional, cu 2500 de ruble, propria noastră casă”, ne mai spune Grigore Putin.

Când Vladimir Putin a devenit președintele Rusiei, sătenii din Parcova se interesau dacă Grigore nu au legături de rubedenie cu liderul de la Kremlin. „Nu ne leagă nimic. El e împărat, eu îs nică”, afirmă cu modestie bătrânul. Cu toate acestea, el este convins că numele președintelui rus are origini moldovenești: „Cineva din străbuneii lui Putin a fost moldovean”.

Cei doi și-au redobândit numele Putină în 2013, când și-au schimbat pașapoartele sovietice cu buletine de identitate. „Femeia de la pașapoarte mi-a spus: „Mata nu ești rus și nu poți să fii Putin. Poți să fii Putina sau Putină”. Și eu am zis: „Da, e drept. Şi iaca aşa am fost Putin, dar acum îs Putină”, menţionează fostul deportat.

Sfatul lui Grigore Putin pentru Vladimir Putin: „Ia-ți armata și cară-te acasă!”.

Am încercat să aflăm şi părerea lui Grigore Putin despre politica actuală a Federației Ruse, însă el ne-a spus că nu pricepe în politică. Totuși, am reuşit să spicuim câteva idei interesante. Iată ce crede el:

DESPRE DEPORTĂRI. Stalin a deportat oamenii ca să facă colhozul. De atâta i-a socotit pe părinții mei și ai lui Clava ca și culaci.

DESPRE OCUPAȚIA SOVIETICĂ. Eu cred că Rusia ne-au ocupat, că noi eram cu românii. Nu știu cum înțeleg Dodon și alții, care zic că ne-au eliberat, dar așa numai comuniștii gândesc. Eu nu-s nici comunist, nici liberal. Eu sunt țăran plouat.

DESPRE UNII LIDERI AI URSS. Eu pe Lenin nu știu cum să-i caracterizez, pentru că e mort. Lui Stalin i-am văzut fotografia – un gruzin păros, mustecios, dar cam fioros la mutră. El ne-o trimis la urșii cei albi. Pe timpul lui, te temeai să deschizi gura. Pe vremea lui Hrușciov, ne dădeau pâine cu pleavă. Dar viață ca pe timpul lui Brejnev n-a fost niciodată mai bună. Erau de toate prin magazine – bun și ieftin.

DESPRE UNIUNEA VAMALĂ ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ. Dacă am 84 de ani, îmi mai trebuie Europa? Mie îmi trebuie zeamă de clopot. Dar pentru tineri cred că acum e mai bine cu Europa. Poate vor de lucru în țara lor. Să mergem acolo unde vrea norodul.

DESPRE SITUAȚIA DIN UCRAINA. Eu cred că Putin ar vrea să fie pace între Rusia și Ucraina și de atâta a pus armată la graniță. Măcar că… nu poţi să faci pace cu armata.

DESPRE GREȘELILE LUI PUTIN. Cea mai mare greșeală a lui este că Transnistria este ocupată de ruși. Dar nu pot eu să-i îndrept greșelile lui. Nu poți să vrei pace și să trimiți armată.

DESPRE SFATUL PE CARE I L-AR DA LUI PUTIN. N-o să se uite un împărat la mine, dar dacă aș fi aici numai eu cu dânsul, i-aș spune: „Ia-ți armata și cară-te acasă, la cuibul tău!”.

DESPRE PERICOLUL UNUI RĂZBOI MONDIAL. Rusia, America, Franța, Germania ar trebui să se sfătuiască să nu mai fie război pe lume. Să încheie un contract de pace pe totdeauna și să deschidă granițele. Omul trebuie să fie liber şi în spaţiul european, şi în cel ex-sovietic. Dar ei aleg războiul ca să vadă care e mai voinic. Dacă ar fi ca pe vremea lui Ștefan cel Mare, împărații ar trebui să meargă în fruntea armatei. De aceea ar trebui să se întâlnească Putin cu Obama și să lupte între ei. Care va dovedi, acela să fie. Dar să nu omoare atâta norod…

Potrivit site-ului www.moldovenii.md, 75 de cetăţeni moldoveni poartă numele de familie Putin, 296 – Putina şi 314 – Putină.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *