Furnizarea de conţinut original nu este la îndemâna oricui – şi mai ales nu este o industrie ieftină. În primul rând este nevoie de reporteri de eveniment care să alerge prin oraş. Apoi e nevoie de redactori care să ştie limba română, de analişti, de un cap limpede care să dea sens evenimentelor dintr-o zi. Activitatea tuturor acestora este una care costă mulţi bani, în afară de salarii. Apoi este problema fundamentală a formării acestor oameni, chestie care durează ani de zile.
În România au existat mai multe astfel de echipe şi multe dintre ele au dispărut – iar „agregatorii de ştiri”, mai bine zis hoţii de conţinut poartă o mare parte din vină. Alături de ei se găsesc directorii echipelor redacţionale care nu au văzut pericolul sau nu au făcut nimic pentru a-l contracara. Acum avem mult mai puţine surse de informare, iar „agregatorii” rulează un conţinut mult mai sărac. În plus, agregatorii au ucis piaţa mass-media din România (mână în mână cu mogulii!) oferind conţinut gratuit şi creând astfel falsa impresie că informaţia este gratuită. Informaţia proastă este gratuită, manipularea este gratuită – informaţia de calitate costă bani. Astfel că trăim într-o ţară cu cetăţeni care se cred informaţi – când de fapt ei sunt manipulaţi. Să ne trăiască hoţii de conţinut care acum se dau lebede în lighean.
Ultima modă pentru ziariştii români rămaşi pe drumuri este să lanseze pagini de ştiri online. Doar că în loc să facă jurnalism mai toţi se apucă de agregare de ştiri (sau mare parte din activitatea lor se rezumă la agregarea ştirilor produse de alţii). Au văzut că minunea asta a mers la alţii care s-au îmbogăţit repede şi cred că o să meargă şi la ei. De fapt se produce fenomenul ţiganizării presei. Ţiganii nu pot trăi independent de alte comunităţi, ei trebuie să ofere servicii sau să trăiască pe spinarea altora, modelul lor economic nu este bazat pe producţie – vânzare ci pe exploatarea producţiei altora. Astfel că atunci când au ajuns în Transnistria, unde Ion Antonescu vroia să-i colonizeze permanent, ţiganii din România au murit de foame. Au existat câteva masacre ale ţiganilor – însă mare parte din ei au murit pentru că nu avea din ce să trăiască. Ce puteau să facă? Să-şi vândă flori între ei sau să se fure reciproc? Asta fac şi ziariştii români acum după ce s-au ţiganizat şi au ajuns în Transnistria jurnalismului: se fură unul pe celălalt…
Sursa: george-damian.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
