Timpul

Bătrânul şi ramolitul general sovietic de miliţie Voronin a luat pâinea talentatului nostru comic Gheorghe Urschi. De când Voronin se produce în calitate de actor comic, Urschi nu mai este în vogă. Şi e firesc să fie aşa: Urschi e actor, el joacă rolul cuiva, pe când Voronin e din viaţă, el nu joacă pe nimeni, se exprimă pe sine, aşa cum este el şi de aia e mai dorit şi mai savurat. E dorit şi savurat, înainte de toate, de acea parte a presei care crede că e liberă şi democratică.

Baronul ţiganilor din republică, fiind întrebat cum a reacţionat la proverbul folosit de ex-preşedintele Voronin, a răspuns filozofic, tot printr-un proverb despre ţigani: „Ce ţi-i, măi ţigane, când te fluieră? - Nu mi-i nimic, dar parcă tot mă zgârie…”.

Citesc pe un site o ştire cu un titlu năucitor: „Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi Mihai Ghimpu: vorbim limba română!”. Am stat mult pe gânduri, încercând să înţeleg ce semnifică acest semn de exclamare?

Săptămâna trecută s-au întâmplat câteva lucruri ce ar trebui să ne trezească din dulcea amorţeală istorică în care ne-am cufundat în ultimele decenii. Cine a urmărit vineri şedinţa în plen a parlamentului, unde s-a dezbătut chestiunea instituirii unei medalii jubiliare în legătură cu ziua de 9 mai, nu a putut să nu descopere cu groază că trăim într-o societate bolnavă.

Presa opoziţiei comuniste a reacţionat foarte iritată la decizia guvernului de a marca pe 9 mai „65 de ani de la terminarea celui de al Doilea Război Mondial” şi Ziua Europei, dar nu, precum consideră istoriografia rusă şi sovietică, „Ziua Biruinţei”, adică „65 de ani de la terminarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei”.

Ion Muruianu, expediind în adresa Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) o scrisoare în care afirmă că Legislativul nu poate să-l demită decât la propunerea CSN, a încercat să împuşte doi iepuri. Primul, i-a dat de înţeles Parlamentului să nu-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala - că el reprezintă o putere în stat pe care Legislativul nu are competenţa s-o controleze. Al doilea, adresându-se CSM, el a încercat, subtil, să-i solidarizeze pe magistraţi, sugerându-le şi avertizându-i: dacă-i permiteţi Parlamentului să mă demită pe mine, mâine acesta se va ocupa şi de voi.

Astăzi doresc să pun punctul pe „i” într-o chestiune de principiu: care presă a contribuit cel mai mult la victoria liberal-democraţilor şi la înfrângerea comuniştilor şi a pepecediştilor? O remarcă, în context: presa greşeşte când vorbeşte doar despre înfrângerea comuniştilor în electoralele din anul trecut, pentru că o pierdere nu mai puţin răsunătoare au suferit-o şi pepecediştii lui Roşca, iar dispariţia acestei formaţiuni din Parlament nu e mai puţin importantă din punct de vedere politic şi moral decât pierderea puterii de către comunişti.

În loc de replică

Comentariul meu de ieri i-a surprins pe mulţi. Reacţiile zburlite ale unor cititori care s-au produs pe www.timpul.md nu au vizat însă fondul problemei, iar acesta e următorul: aşteptările moldovenilor de la Acordul privind micul trafic de frontieră au fost atât de mari (şi naive!), încât realitatea - CONDIŢIILE DE OBŢINERE A PERMISULUI - a fost pentru mulţi un adevărat şoc. Explic ce am în vedere.

Cristian Tudor Popescu, editorialistul de la „Gândul”, are dreptate când afirmă că jurnalismul pe net este altceva decât jurnalismul de presă tipărită şi că în epoca jurnalismului online „se modifică cititorii, se modifică şi jurnaliştii”. Nu ştiu ce anume a avut în vedere redutabilul ziarist când a zis că „se modifică cititorii”, de aceea voi încerca să iau în discuţie acest aspect al problemei: cine sunt consumatorii jurnalismului online.

Cea mai mediatizată acţiune politică a noii guvernări a fost cea privind micul trafic de frontieră cu România. De ieri, acordul a intrat în vigoare şi, formal-juridic, peste un milion de moldoveni care locuiesc în raza de 50 km de la graniţa cu România vor putea să treacă frecvent frontiera şi să penetreze patria lor istorică până la 50 km de la graniţă cu R. Moldova. Iniţiativa acestui acord aparţine PLDM; tot acestui partid îi aparţine şi meritul de a fi obţinut încheierea acordului. Astfel, Acordul privind micul trafic de frontieră îl avem. Vom avea însă şi micul trafic propriu-zis?