Al treilea Reich al lui V. Voronin
Constantin Tănase
Rămânerea comuniştilor la putere şi după alegerile din 5 aprilie 2009 trebuia marcată prin ceva simbolic, ceva care nu numai ar fi uimit lumea, ci şi le-ar fi asigurat în interior un control total asupra societăţii. Faptul că au ajuns să rămână la putere prin fraudă electorală trebuia legitimat prin ceva. Societăţii, dar şi opiniei publice din exterior, trebuia să i se servească ceva ce ar fi deturnat atenţia de la subiectul fraudei şi ar fi orientat-o spre alte subiecte. Şi comuniştii au găsit acest „ceva”. Singurul model viabil şi credibil, de unde şi-ar fi putut alimenta imaginaţia este, fireşte, modelul totalitar hitlerist. În 1933, când Hitler a dorit să-şi înlăture oponenţii politici (comuniştii), el a incendiat Reichstagul, parlamentul Germaniei, dând toată vina pe oponenţii săi. După această operaţiune, Hitler devine stăpânul Germaniei şi în acest an, 1933, se naşte regimului nazist, numit „al treilea Reich”.
Incendierea, marţi, a sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei aminteşte uluitor de incendierea Reichstagului. Dacă pui cap la cap nişte lucruri, nu poţi să nu constaţi că vandalizarea acestor instituţii este, fără îndoială, opera comuniştilor. Alegerile din 5 aprilie, câştigate prin fraudă, trebuiau să pună baza celui de al „treilea Reich” al lui Voronin - a unui regim de esenţă fascistă, izolat de lumea europeană, controlat în continuare de clanurile ce guvernează RM de opt ani. Scopul lui Voronin a fost de a discredita Opoziţia, de a o prezenta opiniei publice interne şi externe ca fiind o adunătură de bandiţi, ghidaţi de lumea interlopă. Iată de ce, Voronin avea nevoie de o amplă provocare în care să fie implicată Opoziţia, şi alta mai potrivită nici că se putea - incendierea Parlamentului şi a Preşedinţiei. Imaginile de groază transmise de la acest eveniment au avut şi au menirea să demonstreze lumii întregi că venirea acestei Opoziţii la putere ar fi egalat cu distrugerea statului R. Moldova şi întoarcerea în epoca barbariei.
Alt scop urmărit de comunişti prin această provocare e să demonstreze că R. Moldova este o „pradă” vânată de România; că, chipurile, provocările au fost gestionate şi plătite de România. Iată de ce, acţiunile ce au urmat după incendierea „Reichstagului” de la Chişinău au culminat cu închiderea punctelor de trecere vamală cu România, introducerea vizelor pentru cetăţenii români şi expulzarea din R. Moldova a ambasadorului României la Chişinău, Filip Teodorescu. Aceste acţiuni au fost „prefaţate” de felicitarea trimisă lui Voronin de către preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, cu prilejul câştigării alegerilor - felicitare venită, apropo, înainte să fi fost anunţate rezultatele oficiale ale scrutinului de duminică.
Opoziţiei i s-a întins o cursă, mişcarea spontană a tinerilor a fost compromisă, Voronin (Tkaciuk) a preluat iniţiativa mediatică şi propagandistică, iar singurul aliat al Opoziţiei - Occidentul democratic -, pentru a nu supăra Rusia, a reacţionat destul de plictisit la provocarea de la Chişinău, unii dintre reprezentanţii acestuia mai păstrând, probabil, dulci amintiri din răcoroasele beciuri de la Cricova şi Mileşti. Motiv din care nici nu vor să înţeleagă că ceea ce s-a întâmplat la Chişinău e o acţiune antiromânească şi antieuropeană a Rusiei, făcută cu mâna lui Voronin. Iar cel de al „treilea Reich” al lui Voronin nu mai este un miraj, ci o realitate.
