Răspuns deschis lui Constantin Tănase
Constantin Cheianu
Stimate coleg Constantin Tănase,
Urmare a scrisorii dumitale deschise din 26, a zecea, două mii nouă, apropo de năravul politicienilor de a-şi schimba părul după ce câştigă în alegeri, adică de a nu ne mai lua în seamă pe noi, jurnaliştii care i-am susţinut, la şirul de constatări vesel-triste pe care îl faci, îngăduie-mi să adaug şi eu câteva.
Prima este că dacă peste un an, doi sau trei, când va veni o nouă campanie electorală şi oamenii aceştia ne vor chema din nou să-i susţinem, ce crezi că vom face? Aşa este, noi nu vom fi în stare să-i tratăm cu refuz, aşa cum - urât - procedează ei acum. Singura mea speranţă este că, poate, comuniştii încetează până atunci să mai fie antidemocratici şi românofobi, iar Voronin se cară pe Malta lângă amicul Bodiul.
Al doilea comentariu vesel-trist pe care vreau să-l fac este că unii oameni din componentele Alianţei pentru Integrare Europeană nici nu mai vor să ne salute, pentru că, vezi dumneata, ei nu pot nicidecum uita o frază scrisă de noi, care frază nu le-a venit lor la socoteală. Dacă în campania electorală omul se prefăcea că nu i-a păsat de fraza în cauză, după alegeri, când s-a cocoţat sus, brusc şi-a amintit-o. Nu îţi dă bună ziua şi basta! Şi când mă gândesc că aşa cum se urăsc, se înjură şi se scuipă, ei între ei, politicienii, nu o mai face nimeni, ca în final să se pupe, făcând alianţe, coaliţii şi cumătrii etc., iar o frază de jurnalist îi face să turbe, ce să mai zic?!.
Un alt lucru la care mă gândesc este că lor şi cu electoratul le este mai uşor decât nouă cu cititorul! Dacă ei pot plăcea alegătorului pentru „ochi frumoşi” şi „vorbe dulci” spuse o dată în patru ani, pe noi cititorul nu ne acceptă decât după ce-l „curtăm” ani buni. E destul însă să-l minţim o dată, şi gata, nu-i mai recâştigăm încrederea în vecii vecilor. Iar minciunile politicienilor se uită repede de tot. Încă un semn neliniştitor pe care îl văd la foştii „ai noştri” este că, deşi îi criticăm noi, îi critică alţii care de asemenea au fost de partea lor în campania electorală, ei nu se simt obligaţi să reacţioneze în niciun fel. Fix ca şi comuniştii: se fac că nici nu ne citesc.
Acestea fiind spuse, stimate coleg Constantin Tănase, dă-mi voie să mai zic una de rămas bun: lucrul cel mai înţelept pe care îl putem face - şi ştii asta mai bine decât mine - este să încetăm a ne mai scrie scrisori deschise în văzul politicienilor, plângându-ne pe nesimţirea lor. De acum încolo te invit să le zâmbim larg, aşa cum ne zâmbesc şi ei nouă şi să ne facem că plouă. Să luăm aminte că, în istorie, de foarte multe ori cei şmecheri i-au bătut pe cei drepţi. Cu ajutorul celor mulţi şi proşti.
