Auzisem de tânărul poet Liviu Damian, dar nu-l cunoşteam personal, deşi eram vecini cu satele - eu din Grinăuţi, el din Strâmba, azi Corlăteni, amândouă sate de pe malul Răutului. Iată cum am făcut cunoştinţă. Eu eram atunci student în anul întâi la Institutul Pedagogic. Aveam misiunea să ţin în vacanţă o lecţie în câteva sate din raionul Teleneşti. M-am dus întâi pe la părinţi. Am făcut repetiţii într-un şopron, am prins la curaj, apoi, zic eu, ia să mă duc de probă să văd ce va ieşi în faţa oamenilor. Am ales satul megieş, Strâmba. Am scris afişe şi le-am pus prin sat: îi chemam pe toţi strâmbenii la club. Că era toiul verii şi oamenii nu-şi vedeau capul de treburi - la asta nu m-am gândit.







