Întrebat fiind de ce romanul a fost aşa intitulat, scriitorul a făcut o incursiune în trecutul său. „Am meditat mult asupra unor întrebări care mă chinuiau de mult timp. Ce este omul, ce reprezintă simţurile umane? Avem simţuri, ele sunt mai multe, dar m-am gândit mult la unul, cel al premoniţiei, al clarviziunii. Dintotdeauna au existat oameni care au avut darul previziunii, au putut citi viitorul”. Dar, spune autorul „Când veţi citi cartea, o să vă daţi seama că scopul meu a fost de a reflecta asupra realității în care trăim. Romanul este unul real şi nu are tentă fantastică”. Pe parcursul activităţii au parvenit multe întrebări de la cei prezenţi din sală: Dacă autorul este și personajul principal, Care este cel mai iubit roman, Ce îşi planifică autorul pentru viitor, Ce carte şi-ar fi luat pe o insulă nepopulată? La toate întrebările adresate, autorul a răspuns cu multă sinceritate şi cu o doză de umor. La sfârşitul acestei întâlniri, scriitorul i-a îndemnat pe cei prezenţi să citească, să facă reflecţii asupra celor lecturate. Citind, descoperi un Univers plin de mistere pe care le poţi dezlega chiar tu.
„Singurul lucru pe care scriitorul îl datorează cititorului e să nu-l plictisească”. Această afirmaţie o putem atribui şi acestei întâlniri emoţionante şi cognitive, în cadrul căreia s-a produs un dialog expresiv şi inteligent între două generaţii.
