7 aprilie 2009, ziua în care s-a făcut revuluţie cu voie de la Poliţie

publicat în Constantin Tănase pe 7 Aprilie 2021, 06:59

Aflat într-un scurt concediu, departe de Moldova, am fost oarecum „deconectat” de la pulsul ei direct, de aceea, decizia deputaţilor de a marca pe 7 aprilie „ziua libertăţii” m-a surprins.

Am crezut că, venind acasă, voi afla detalii lămuritoare, dar şi acasă aceeaşi stare de neclaritate, chiar perplexitate.

De ce această decizie a fost luată abia acum, după trei ani; de ce această zi marchează anume ...ziua ”libertăţii”, dar nu altceva; dacă pe 7 aprilie 2009 s-a obţinut libertatea, cine de la cine a obţinut-o; ce s-a întâmplat, totuşi, în acea zi – revoluţie organizată, revoltă stihinică, lovitură de stat, puci sau altceva; dacă a fost revoluţie, cine-s eroii ei, dacă a fost lovitură de stat – cine-s criminalii; cine-s învingătorii şi cine-s învinşii acestei revoluţii; cine-s contrarevoluţionarii şi cine-s torţionarii şi călăii ei; cu cine (de partea cui) au fost atunci Poliţia, Procuratura, Judecătorii – cu revoluţionarii sau cu contrarevoluţionarii? – acestea sunt doar câteva întrebări dintre sutele de întrebări referitor la data de 7 aprilie 2009.

Într-un cuvânt, 7 aprilie 2009 este o zi care are şansă să intre în istorie drept o zi despre nu se ştie nimic. Aveam de a face cu revoluţie necunoscută şi revoluţionari necunoscuţi, cu torţionari necunoscuţi, o revoluţie foarte ciudată care a avut doar victime, nu şi eroi. Asemenea „revoluţii” numai la moldoveni pot avea loc – se cunoaşte eroul mort, dar nu şi criminalul, ucigaşul. Se cunosc sutele de tineri maltrataţi în comisariatele Poliţiei, dar nu şi călăii. De aceea, despre Poliţie nu se ştie cu cine era atunci – cu revoluţionarii sau cu contrarevoluţionarii?

Mi se pare un pas nu numai necugetat, dar şi periculos să declari drept zi de comemorare a libertăţii un eveniment despre care nu se ştie adevărul adevărat. În societatea s-a creat convingerea că cineva nu doreşte cu tot dinadinsul să se afle adevărul despre 7 aprilie 2009. Deputaţii au fost manipulaţi sau „convinşi” pe linie de partid să voteze ceea ce au votat anume pentru a se „pune punct” acestei istorii. Este foarte clar că prin „sacralizarea” zilei de 7 aprilie 2009, prin includerea ei în lista sărbătorilor „naţionale şi patriotice” de fapt s-a urmărit scopul de a sugera opiniei publice că povestea s-a încheiat, adevărul a triumfat, şi nu mai are rost să ne batem capul cu întrebări provocatoare gen „ce a fost pe 7 aprilie 2009”? Dacă această zi a fost declarată zi a „libertăţii” nu este clar ce a fost?

A fost revoluţie anticomunistă, domnii mei, ni se spune azi în mod oficial, iar în acea zi „a fost revuluţie” şi „a căzut tirania”, vorba conului Leonida.

Eu însă nu cred. Ca şi eroul lui nea Iancu eu sunt convins că „nu se putea să fie revuluţie”, fiindcă îmi pun şi eu aceeaşi întrebare: „Câtă vreme sunt ai noştri la putere cine să stea să facă revuluţie!?”...

Asta e întrebarea. Una dintre sutele de întrebări fără răspuns despre 7 aprilie 2009 ziua în care cică... „a căzut tirania” şi care, chipurile, ne-a adus ...libertatea.