Luni seara, la „Satiricus”, mai multi dintre cei prezenti la festivitatile de omagiere a lui Constantin Cheianu (vezi pag. 5) vorbeau de o posibila calamitate ce sta sa cada asupra si asa fragilei culturi moldave – desemnarea lui Boris Focsa, directorul care a transformat legendarul „Luceafarul” intr-un teatru de buzunar, in functia de ministru al Culturii.
Zvonul nu e lipsit de suport, de vreme ce marti s-a confirmat oficial ca respectivul minister va reveni PDM. Si asa cum reprezentanti ai artei in echipa PDM nu s-au prea vazut, iar Focsa, se stie, e ruda apropiata cu presedintele onorific al partidului (ca e nepot sau fin al lui Diacov, nu mai conteaza), instalarea lui in fotoliul de ministru nu pare atat de imposibila, dimpotriva… „Daca se intampla asta, degeaba am votat Opozitia”, mi-au spus mai multi oameni de cultura.
Cine este Boris Focsa si de ce e atat de indezirabil pentru functia de sef al Culturii? Personal, l-am cunoscut „prin corespondenta”, prin 2002 cand, infuriat pe o stire publicata in TIMPUL dupa o conferinta de presa in care actori cu renume, precum Maria Doni sau Vlad Ciobanu, il invinuiau de autoritarism si distrugere a ceea ce a fost candva „legenda Luceafarul”, a trimis pe adresa redactiei o scrisoare plina de amenintari si de greseli, cea mai nevinovata fiind ortografierea eronata a denumirii „Luceafarul”, cu litera „i” in loc de „e”… Astazi, „hora greselilor ortografice” e jucata pe pagina web a teatrului de pe Veronica Micle 7 (www.luceafarul.md); in trupa n-au ramas decat tineri si cvasi-anonimi discipoli de-ai lui Focsa, cei vechi si rebeli plecand mai mult de nevoie decat de voie (Maria Doni a fost exclusa dupa ce a slujit „Luceafarul” pe parcursul a 44 de ani pentru ca, deja in 2005, a indraznit sa declare public ca „aici monopolul e detinut de o singura persoana, iar Focsa nu este patronul acestui teatru, ca sa faca tot ce-si doreste”), iar „Luceafarul” se aseamana cu o secta in care totul, inclusiv majoritatea spectacolelor, decide guru Focsa…
Toate acestea n-ar fi atat de grave, insa – cine este fara de pacat? – daca potentialul ministru n-ar fi fost cel mai loial, poate, director al unei institutii de cultura din RM fata de Puterea comunista. Exemplele sunt multe, dar ma voi referi la cateva. La 29 martie 2007, TIMPUL scria: „Seful statului a vizitat Teatrul „Luceafarul”, insotit de premierul Vasile Tarlev si de un autocar – cadou pe care conducerea RM l-a facut institutiei cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului. Anterior, peste „Luceafarul” a plouat cu distinctii onorifice, trupa imbogatindu-se cu trei „maestri in arte”, intre care si Focsa. Seful statului a promis „Luceafarului” si alte daruri, cel mai frumos fiind renovarea sediului, aflat intr-o stare deplorabila. E pentru prima data cand presedintele acorda o asemenea atentie unei institutii de cultura din RM. Prin targ se zvoneste ca „dragostea” presedintelui Voronin fata de „Luceafarul” se datoreaza „bunavointei” directorului Focsa de a-i ceda o parte din curtea acestei institutii lui Oleg Voronin. Pentru constructii…”. In 2008, prin decret prezidential, Boris Focsa a fost desemnat in componenta Consiliului national pentru decernarea Premiului de Stat, supranumit si „consiliul lui Voronin”, unde a muncit alaturi de Maria Postoico, Mark Tkaciuk, Artur Cozma sau Igor Dodon…
Tot Focsa este un membru activ al Consiliului de Observatori (CO) al IPNA „Teleradio-Moldova”. Ce-i drept, el s-a activizat abia saptamana trecuta (de ce oare?), cand a sustinut recomandarea CCA ca „Teleradio-Moldova” sa reia transmiterea in direct a sedintelor parlamentului… Pana acum insa, e suficient sa ridicam procesele-verbale ale CO ca sa ne convingem cat de „unanim” a votat Focsa in ultimii ani, alaturi de Mariana Slapac, Anatol Dubrovschi sau Alexandru Burian, deciziile ce tineau de Televiziunea si Radioul public. De ce a devenit „revolutionar” abia acum, si nu s-a aliniat pozitiei lui Veaceslav Ionita sau a lui Igor Munteanu, „rebelii” din CO?.. Intrebarea pare a fi una profund retorica.
I-am dedicat atata spatiu lui Boris Focsa nu pentru ca mi-ar face placere sa-i rascolesc trecutul sau prezentul. Mi-am imaginat, pur si simplu, cum se vor simti actorii pe care el i-a umilit in acesti ani, dar si oamenii de arta care, in perioada in care el „se avea de bine” cu regimul Voronin, ei au preferat sa sufere, dar sa nu-si piarda demnitatea. Am mai scris pentru ca, mi-am zis, s-ar putea ca nici PDM, nici Alianta pentru Integrare Europeana sa nu stie pe cine promoveaza la Cultura. Si chiar daca algoritmul e algoritm, risti sa scapi inutila lingura de dohot in butoiul cu miere al guvernului de profesionisti. Iar odata cu asta, sa jignesti mii de intelectuali care au votat democratia, respectiv, contra comunismului. Caci pretinsii intelectuali cu care a fost in toti acesti ani Focsa, sunt convinsa, nu au votat cu Opozitia.
