În ultimul deceniu, președintele rus Vladimir Putin a încercat să convingă atât lumea întreagă, cât și conaționalii săi că Rusia este o mare putere renăscută. El a fost ajutat de un talent de neegalat pentru manevre tactice, un preț relativ stabil al petrolului și un Vest împotmolit în războaie și probleme economice.
Putin a făcut un război în Georgia, a creat o zonă vamală eurasiatică pentru a rivaliza cu Uniunea Europeană, a înșelat Vestul referitor la Siria și apoi a torpilat semnarea de către Ucraina a Acordului de asociere cu UE. El a făcut toate acestea cu hotărâre, nerușinare și insolență.
Și astfel, lumea a început să creadă că nu a fost substanță în spatele posturii. Nostalgicii din Europa și SUA au fost doar prea dornici să se angajeze într-o nouă Ostpolitik, bazat pe presupunerea că Rusia a fost prea puternică pentru a face față acestui lucru prin diplomație. Revista „Forbes” l-a numit pe Vladimir Putin cel mai puternic om din lume în 2013. Și recent „The Economist”, la 1 februarie, a anunțat „triumful lui Vladimir Putin”.
Cele câteva voci care au încercat să reamintească observatorilor că nimic din toate acestea nu a avut multă substanță, nu au fost ascultate. Publicul a rămas sceptic atunci când i s-a spus că Rusia a fost de fapt o putere în declin, echipată cu capacitatea de a face ravagii, dar nu cu abilitatea de a modela lumea. Unora le plăcea să audă acest lucru, pentru că le displăcea Rusia, dar aproape toți în Occident au continuat să atribuie puteri aproape nelimitate celor de la Kremlin.
Deocamdată nu este clar ce impact de durată va avea în regiune căderea bruscă a fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici. Dar ceea ce este deja clar este că mitul supremației ruse a fost complet distrus. Oamenii eroici ai Euromaidanului, ajutați involuntar de UE și de diplomația americană, a relevat statutul puterii reale de la Moscova.
În vara anului 2013, un proiect al UE, susținut cu bani puțini și fără putere, executat într-un mod tehnocratic, apolitic, a fost suficient pentru a insufla frică de moarte la Kremlin. Negocierile privind Acordul de asociere și de liber schimb între UE și Ucraina au intrat în faza finală și au fost programate pentru a culmina cu un mare summit la Vilnius, în noiembrie.
În lunile de după Summitul de la Vilnius din noiembrie, atunci când ucrainenii s-au înghesuit în Piața Independenței din Kiev pentru a cere un viitor ca în Vest, slăbiciunea sistemului lui Putin a devenit evident. El a arătat o desconsiderare totală pentru cei, care aspiră să-i stăpânească.
Încălcările Rusiei în ceea ce privește drepturile omului, corupția și pseudodemocrația orchestrată sunt destul de grave. Dar în Ucraina, Rusia nu a reușit să înțeleagă că oamenii sunt cetățeni, că au idei autonome cu privire la viitorul lor și că acest viitor nu este doar despre cum să se îmbogățească, dar, de asemenea, despre a avea un cuvânt de spus.
Ca urmare, Putin a pierdut Ucraina pe 21 februarie. În negocierile multipartite de la Kiev din acea seară, Moscova a fost de acord cu alegeri prezidențiale anticipate în Ucraina, doar pentru a vedea cum va evolua situația în câteva ore. Ianukovici a pierdut, în esență, puterea. A devenit clar că, odată ce oamenii au pierdut frica, nici Ianukovici, nici Putin nu mai aveau ce le oferi. Vraja a fost ruptă, iar mitul puterii universale s-a destrămat.
Marea putere a lui Putin constă în abilitatea sa de a acționa cu cruzime.
Sursa: Carnegieurope.eu
Tradaptare de V.Puiu
