Dicționar de nume: Beşliu. Beşleagă

publicat în Istorie pe 29 Mai 2021, 05:54

Numele Beşliu provine din turcescul bešli „soldat turc de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm”. Cuvântul beşliu a intrat în limba română în timpul suzeranităţii turceşti asupra principatelor române. 

Apoi, în principate, corpurile de cavalerie erau compuse din soldaţi ai ţării sau străini, făcând slujbă de jandarmi înăuntrul ţării şi la hotare şi de curieri domneşti, care, de asemenea, erau numiţi beşlii. Sensul acesta reiese şi dintr-un citat de la 1741, adus de N. Iorga: „Să poată aduce liudzi, oameni străini, din raiaoa Hotinului, ori din Ţara Leşască, să fie beşlei la fieştecare sat câte un beşleu, să fie pentru paza marginii şi de apărare lăcuitorilor de pricinile turcilor ce trăesc acolo”. Cu timpul, în vorbirea populară, cuvântul beşliu a căpătat şi sensul de „voinic”: voinic, ca un beşliu. De la sensul direct al cuvântului, cel ce a îndeplinit slujba de beşliu, şi de la sensul derivat (voinic ca un beşliu) a apărut numele de familie Beşliu. În documentele moldoveneşti, la 1774, numele Beşliu este atestat preponderent în ţin. Hotin: Andronic Beşliu (s. Pribicăuţi), Ioniţă Beşliu (s. Cerbiceni), Ion Beşliu (s. Corjeuţi), Costandin Beşliuţul (s. Tărăsăuţi). În ţin. Orhei – Lăpuşna, în s. Şişcani sunt atestaţi: Ion Beşliu, Vasile Beşliu, Timofte Beşliu, Toader Beşliu.

Azi, în republică, cu numele Beşliu sunt înregistrate 1423 de persoane.

Numele Beşleagă provine din turc. bešli-agà „căpitan de beşlii”. Agà era titlu acordat unor ofiţeri sau comandanţi de oşti în Imperiul Otoman. Apoi, din a doua jumătate a sec. al XVI-lea, în Moldova, în formă românizată, agă era titlul acordat comandantului de infanterie română şi prefectului de poliţie. În titlul compus beşli-agà, devenit în română beşleagă, s-a păstrat sensul de „căpitan de beşlii”. Dar, în vorbirea populară, prin extindere de sens, cei ajunşi la rangul de beşleagă erau consideraţi oameni bătrâni, cuvântul căpătând şi sensul de „bătrân”, „ramolit”, „om moale”. De la sensul direct, cel ce a avut titlul de beşleagă, şi de la sensul derivat a apărut numele Beşleagă, atestat în documentele basarabene la 1673: Beşleagă, martor la hotărnicia moşiei Căbăieşti, ţin. Orhei. La 1774 numele Beşleagă este atestat în forma Beşleaga în ţin. Orhei – Lăpuşna: Toader Beşleaga în s. Hâjdieni, Andrei Beşleaga în s. Pârjolteni.

Azi, în republică, cu numele Beşleaga sunt înregistrate 1120 de persoane, cu forma Beşleagă – 313 persoane. 

Maria Cosniceanu,
doctor în filologie