Cuvântul catârgiu provine din turcescul katîrgi cu sensul „păzitor sau mânător de catâri” (DO, 231, Iordan, 102). Ca nume de persoană este atestat documentar numai în forma Catargiu(l), nume foarte frecvent în documentele moldoveneşti şi basarabene, fiind purtat de înalţi demnitari din sfatul domnesc. Într-un document de la 1650 se spune: „Vasile Vodă dăruieşte lui Gheorghe Catargiul pârcălabul satul Peştera, cu loc de moară în Răut, rămas iaraşi domnesc prin moartea fără urmaşi a lui Enache Catargiul, fiul lui Apostol Catargiul postelnicul (SDO, 90). La 1758 este atestat Filip Catargiul, marele spătar (SDO, 239), iar la 1761 el este marele vistiernic (SDO, 243). La 1812 sunt atestaţi Constantin Catargiu spătar şi Ilie Catargiu marele logofăt (SDL, 264, 268) şi mulţi, mulţi alţii.
După 1812, numele se stabileşte în forma modernă Catargiu (fără -l final). Dar e curios faptul că, deşi în documentele istorice numele respectiv este frecvent atestat, astăzi, în republică, sunt înscrise numai două persoane cu numele corect Catargiu şi şapte persoane cu forma incorectă Catarjiu.
Maria Cosniceanu
