La 23 februarie 2010, societatea moldoveneasca va marca 15 ani de la fondarea Curtii Constitutionale (CC). Acest organ statal a fost constituit cu scopul de a garanta suprematia Constitutiei. Fiind o institutie politico-juridica, CC, in calitate de strajer al Legii Fundamentale, este chemata sa intervina in cazurile in care puterile din stat depasesc limitele constitutionale, sa contracareze aplicarea arbitrara de catre actorii politici a normelor constitutionale in sensul extinderii sau limitarii lor.
Pentru a-si realiza pe deplin functiile, CC trebuie sa fie independenta de jure si de facto. Legislatia, incepand cu Constitutia, trebuie sa prevada garantii care ar asigura libertatea CC de orice influenta si presiune: politica, departamentala, locala etc. Inamovibilitatea, inviolabilitatea, protectia de stat si asigurarea materiala si sociala trebuie sa atinga nivelul ce ar permite judecatorilor constitutionali sa fie impartiali la interpretarea Constitutiei si sa solutioneze obiectiv litigiile constitutionale.
In acest articol nu ne propunem o analiza a tuturor garantiilor necesare activitatii judecatorilor. Ne vom opri doar la un singur aspect – cel legislativ, intrebandu-ne daca legislatia asigura independenta CC la pronuntarea hotararilor. Pentru a intelege cum au evoluat lucrurile pe acest segment, cred ca nu ar fi in plus putina istorie.
Fiind si eu printre acei care au elaborat cadrul legislativ privind constituirea si activitatea CC, imi amintesc ca primele proiecte contineau ideea unui numar impar de judecatori ai CC. Am propus o componenta de sapte judecatori, idee la care nu am renuntat pana in prezent, insa legislatorul constituant a optat pentru varianta de sase judecatori: doi numiti de parlament, doi de presedintele R. Moldova (incepand cu anul 2000, de guvern) si doi de catre Consiliul Superior al Magistraturii. Ca sa fie evitata paritatea de voturi la adoptarea hotararilor, presedintele CC avea vot hotarator. Datorita acestui fapt, mai multi ani la rand CC a dat solutii definitive. Astfel au fost declarate neconstitutionale, integral sau partial, 174 de acte normative si recunoscute constitutionale 145 de acte.
Problemele Curtii Constitutionale au inceput in anul 2002. Sa ne amintim cum s-au derulat evenimentele. Daca la nivel republican, in 2001, Partidul Comunistilor a obtinut 71 de mandate in parlament, atunci la nivel local situatia a fost inversa – majoritatea primarilor si consilierilor locali reprezentau alte partide sau erau independenti. Blocul comunistilor, agrarienilor si socialistilor detinea doar 36,6% de mandate de consilier si 30,37% mandate de primar, iar mandatul alesilor locali expira in aprilie 2003. Clar ca aceasta situatie deranja. Eludand Constitutia, majoritatea parlamentara a fixat desfasurarea alegerilor locale generale pentru 7 aprilie 2002, desi mandatul alesilor locali expira peste un an.
CC a declarat neconstitutionala hotararea respectiva, demonstrand ca a fost intrerupt in mod voluntar mandatul alesilor locali si au fost incalcate brutal drepturile electorale ale cetatenilor. Totodata, printr-o alta hotarare a sa, CC a respins initiativa de alegere a primarilor de catre consilii, dar nu direct de catre alegatori. S-au pronuntat si alte hotarari in apararea principiului autonomiei locale.
Reactia reprezentantilor guvernarii la aceste decizii ale CC a fost destul de negativa. Tot mai des ei isi expuneau public intentia de a pune la punct CC. A devenit celebra, transformandu-se in program de actiune, declaratia unui lider de partid: „Judecatorii Curtii nu sunt zei coborati pe pamant si nu pot sa ia decizii mai corecte decat o suta de deputati!”. S-a propus chiar sa fie modificata legislatia astfel, incat parlamentul sa poata eluda hotararile CC. Luarile de cuvant in parlament se incheiau frecvent cu declaratii prin care se exercitau presiuni asupra CC. Va intra in istorie si hotararea legislativului prin care a fost condamnata activitatea CC, act estimat drept un atac direct la independenta acesteia.
Prin lege a fost ridicat plafonul varstei de numire in functia de judecator al CC – de la 65 la 70 de ani – pentru a promova la momentul respectiv o persoana concreta, care implinise 67 de ani, de parca in R. Moldova nu mai existau si alti specialisti. Tot prin lege, majoritatea parlamentara a exclus votul hotarator al presedintelui CC. Paralel s-a stipulat ca, daca la adoptarea hotararii privind controlul constitutionalitatii legilor, hotararilor parlamentului, decretelor presedintelui, hotararilor si ordonantelor guvernului se inregistreaza paritate de voturi, actul contestat se prezuma constitutional, iar cauza se sisteaza. Era evident ca aceste reglementari sporeau cu mult sansele de a obtine un rezultat scontat in cazul contestarii unui act normativ.
Vom mentiona ca aceste prevederi au diminuat posibilitatile legale ale CC de a solutiona litigiile constitutionale. In consecinta, CC n-a dat nicio solutie in cazurile referitoare la subordonarea Serviciului de Asistenta Medicala Urgenta, la planurile de inmatriculare la facultati, la dreptul de proprietate asupra edificiilor si locasurilor de cult, la eliberarea licentelor de emisie s.a.
Dar timpul nu sta pe loc. In ajunul alegerilor parlamentare, la 23 octombrie 2008, parlamentul modifica din nou legea: lasand neschimbata prevederea despre paritatea de voturi la adoptarea actelor normative, concretizeaza ca, in caz de paritate de voturi la confirmarea rezultatelor alegerii parlamentului si a presedintelui R. Moldova, cauza se amana.
Aceasta prevedere provoaca mai multe intrebari. Pana cand poate fi amanata confirmarea rezultatelor alegerilor parlamentului? In situatia in care este vadit faptul ca paritatea de voturi are drept consecinta blocarea formarii organelor publice, cine sau ce ii va influenta pe cei trei judecatori care au recunoscut alegerile parlamentare nevalabile? Prin ce metode vor fi convinsi sa accepte pozitia celorlalti trei judecatori, care au ajuns la concluzia ca alegerile parlamentare pot fi validate? Care pozitie, in cazul paritatii de voturi, poate fi totusi recunoscuta mai convingatoare?
Consideram ca deteriorarea de catre parlament a mecanismelor prin care CC sa poata da solutii definitive asupra litigiilor constitutionale a compromis nu numai posibilitatile si potentialul ?C in calitatea sa de strajer al Constitutiei, ci si increderea societatii in independenta, impartialitatea si obiectivitatea Curtii Constitutionale. Iata de ce este necesara revizuirea Constitutiei si la capitolul „Curtea Constitutionala”, creandu-se, in sfarsit, mecanisme legislative care ar fi efective in orice circumstante si a re-debloca orice conjunctura nefavorabila actului guvernarii, indiferent de coloratura politica sau specificul politic de moment. Paralel este necesar a abilita instantele judecatoresti cu dreptul de a ridica direct exceptii de neconstitutionalitate si de a atribui indivizilor dreptul de a sesiza CC, dupa epuizarea cailor existente de atac, de asemenea, a abilita CC cu examinarea cauzelor ce tin de conflictele de competenta etc.
Victor Puscas,
judecator al Curtii Constitutionale,
doctor in drept, membru al Comisiei constitutionale
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
