Desi alegerile parlamentare, cu faza lor repetata, au trecut, raspunsul la intrebarea „ce, totusi, s-a intamplat cu „Investprivatbank” (IPB), lichidata cu viteza fulgerului de catre guvernarea comunista?”, intarzie. Pe parcursul lunilor care s-au scurs de la acele controversate evenimente, am urmarit cu atentie acest fenomen „inedit” – cand Statul, condus de comunistii lui Voronin, organizeaza si aplica un plan odios de distrugere a afacerilor private, asigurandu-i actualei guvernari liberal-democratice o condamnare sigura si de proportii la CEDO.
Nimic nu prevestea tornada…
Pentru a vedea tot scenariul de distrugere a unei banci comerciale destul de credibila si prospera pe piata interna, sunt necesare cateva fapte despre IPB.
BC „Investprivatbank” SA a fost fondata in 1994 de catre un grup de actionari privati. In 1994-2004, IPB a avut o dezvoltare neuniforma, trecand prin mai multe faze de criza (de ce nu a intervenit atunci Statul, veti afla putin mai jos). Incepand cu 2003-2004, fara suportul Statului si numai cu fortele private ale fondatorilor, banca si-a revenit si si-a activizat lucrul in diverse directii (clienti corporativi, servicii pentru persoane fizice, operatiuni internationale), initiind totodata si dezvoltarea unei vaste retele de filiale si reprezentante. Drept urmare, la 31 decembrie 2008, IPB avea 20 de filiale si 35 de reprezentante atat in mun. Chisinau, cat si in majoritatea oraselor si centrelor raionale din republica. IPB devenise o banca destul de atragatoare si credibila, ceea ce a condus la cresterea considerabila a numarului de clienti- circa 16.000 de persoane fizice si circa 5000 de persoane juridice, numarul angajatilor depasind cifra de 500 de salariati.
Nu poate fi omis nici faptul ca, incepand cu anul 2005, IPB a lansat un proiect nou in domeniul creditarii ipotecare si al finantarii constructiilor locative – programul „Casa Blanca”, cu un evident caracter social. In cadrul acestuia, IPB a finantat si, impreuna cu partenerii sai (companii de constructie si de dezvoltare), a dat in exploatare cinci blocuri locative cu o suprafata de 100.000 m². La sfarsitul lui 2008 programul social administrat de IPB includea sase blocuri locative cu o suprafata de 130.000 m² in Chisinau, Anenii Noi, Ungheni, Comrat, precum si primul orasel de vile din RM- „Alpina village”. Atentionam asupra faptului ca proiectele sus-mentionate au fost supuse de mai multe ori controlului din partea Bancii Nationale (BNM) si auditului extern, care nu au avut obiectii majore fata de ele, iar conducerea IPB a atras, suplimentar, si un partener strategic pentru a duce la o finalitate deplina aceste proiecte. Pana aici totul este clar si frumos si nimic nu prevestea tornada care era pregatita si tintita de guvernarea comunista asupra IPB.
Prada deja era in vizor
Prima lovitura simtitoare i-a fost aplicata IPB de catre BNM, condusa pe atunci de Leonid Talmaci si care, sub pretextul combaterii inflatiei, din iunie 2008 a majorat norma de rezerve a bancilor comerciale de la 12 la 22 procente pe o perioada de jumatate de an. Aceasta decizie „inteleapta” a atras dupa sine o majorare brusca a dobanzilor la depozite – singura posibilitate reala de a rezista loviturii aplicata de BNM, in situatia in care comunistii lui Voronin negau cu cinism prezenta crizei economice in RM si invinuiau Opozitia de „destabilizarea constienta” a situatiei. Urmare a acestei politici „intelepte” a BNM, majoritatea bancilor comerciale, inclusiv IPB, s-au ciocnit cu un deficit acut de mijloace financiare pentru a finaliza obiectele locative incepute cu un an-doi mai devreme. Costurile au atins cifre astronomice atat la materialele de constructie, cat si la dobanzile la credite (la depozite, dobanzile ajunsesera la 23-24% anual, iar la credite – 26-28%).
Pentru a depasi aceasta perioada destul de complicata, inclusiv prin decizia BNM, in iunie 2008 conducerea IPB a anuntat o noua emisie, in suma de 50 mln. lei, conceputa ca sa fie procurata de un investitor strategic. In noiembrie 2008 BNM, analizand situatia si pachetul de documente prezentate de catre Compania britanica „Tabor Investment LTD”, a eliberat o permisiune speciala pentru procurarea cotei substantiale de 40%. Mentionam ca insusi faptul eliberarii autorizatiei de detinere a cotei substantiale este admis, conform Regulamentelor BNM, doar in cazul unei stari financiare satisfacatoare a bancii. Respectiv, in noiembrie 2008, IPB intrunea efectiv toate componentele unei stari financiare satisfacatoare.
Vom mentiona aici ca, in pofida declaratiilor optimiste ale guvernarii comuniste, in octombrie-decembrie 2008 sistemul national bancar resimtea foarte acut efectele crizei economice, iar cetatenii au inceput sa-si retraga masiv depozitele din banci – numai de la IPB in acea perioada au fost retrasi peste 40 mln. de lei. Contrar logicii, insa, conducerea comunista nu doar mintea populatia RM ca n-o paste criza, dar si refuza cu incapatanare sa elaboreze un program eficient de ajutorare a sistemului bancar, asa cum au procedat guvernele altor tari. De facto, regimul Voronin se manifesta aidoma unor pirati care se pregateau de vanatoare, prada fiind IPB…
Anume in acea perioada, actionarii IPB, si nu guvernarea comunista, au acordat un ajutor financiar substantial IPB, fiind depus un depozit de trei milioane de euro care a amortizat, astfel, efectul retragerii masive a depozitelor. Dar situatia se complica si prin faptul ca firmele de constructii, care aveau credite si in IPB, brusc si-au redus vanzarile si au inceput sa se confrunte cu mari dificultati la plata dobanzilor, ceea ce a complicat semnificativ situatia cu cash-flow-ul bancii. In aceste conditii, la 9 martie 2009, mai multi clienti simultan si-au debitat conturile din IPB, in suma totala de 30 mln. de lei. Aceste circumstante au generat situatia obiectiva in care IPB nu a putut recupera imediat lichiditatile necesare, incalcand la moment, cu 0,4%, normativul de lichiditati stabilit de BNM si care trebuie sa fie de 20%.
Lovitura dupa lovitura
A doua lovitura simtitoare aplicata IPB a fost emiterea, la 11 martie 2009, de catre Consiliul de administratie al BNM, a Ordonantei prin care bancii i se interzicea atragerea sub orice forma a noi resurse financiare pentru a face fata situatiei create, in mare masura, artificial, prin deciziile aceleiasi BNM. Dar o si mai mare lovitura a constituit-o faptul ca respectiva ordonanta a devenit cunoscuta numai in interiorul Bancii Nationale. Drept urmare, un numar foarte mare de colaboratori ai BNM s-au grabit sa-si retraga depozitele, indemnandu-si rudele, vecinii, prietenii sa le urmeze exemplul. Astfel, pe neasteptate, IPB s-a confruntat cu un nou val major de retragere a depozitelor, iar guvernarea nu a intervenit deloc pentru a scoate banca din impas.
In martie 2009, managerii IPB au intreprins mai multe incercari de a stabili o conlucrare normala cu BNM in vederea redresarii situatiei, venind cu propuneri concrete si eficiente. Anume in acea perioada cruciala pentru soarta IPB in arena a aparut „arma secreta” a BNM – „doamna de fier” Emma Tabarta, care personal si cu multa iscusinta i-a aplicat bancii cea de-a patra si una dintre cele mai dureroase lovituri. Anume viceguvernatoarea Tabarta nu a reactionat la argumentele IPB ce atestau ca mentinerea restrictiilor drastice din partea BNM si lipsa de conlucrare a acesteia vor agrava foarte mult situatia si vor crea serioase dificultati bancii.
La finele lui martie 2009, presedintele Comitetului Director al IPB, Ion Chirpalov, a fost invitat personal la guvernatorul Leonid Talmaci. Dar nu pentru a discuta si a elabora masurile de redresare a situatiei, ci pentru a-i fi aduse invinuiri precum ca el si ceilalti conducatori ai IPB agraveaza intentionat situatia „in scopul influentarii rezultatelor alegerilor”. La acea intalnire au mai participat ministrul Economiei si Comertului de atunci, Igor Dodon, procurorul general, Valeriu Gurbulea si directorul CCCEC, Sergiu Burduja. E o prezenta care nici mai mult, nici mai putin vorbeste despre cat de „independenta” a fost BNM guvernata de Leonid Talmaci…
Cina cea de taina
Nebanuind inca despre faptul ca soarta bancii fusese deja pecetluita si inaripat de prezenta unora dintre cei mai importanti membri ai guvernarii, presedintele IPB a cerut de la BNM o asistenta financiara de 80 mln. de lei pe un termen de cateva luni, pentru a opri valul masiv de retragere a depozitelor. Totodata, Chirpalov a solicitat si modificarea Ordonantei din 11 martie 2009, care crea mari impedimente in functionarea bancii. Pentru ca sa nu dea de banuit, probabil, dar si pentru a crea impresia ca BNM e foarte preocupata de soarta IPB, primul bancher al tarii a decis, in final, sa-i acorde un credit – dar numai pentru o luna (in locul celor minimum trei cerute de Chirpalov) si numai de 50 mln. de lei (ceea ce de fapt constituia rezerva valutara a IPB la BNM). Dar acest „cadou generos”, oferit de guvernatorul Talmaci, a fost insotit de alte „cadouri” semnificative care, de fapt, au blocat activitatea IPB.
In special, conducerea si membrii Consiliului IPB au fost obligati sa semneze Acordul de credit, care a fost suplinit cu masuri si mai drastice de dirijare a lichiditatilor bancii de catre BNM. Orice plata mai mare de 50.000 lei trebuia coordonata cu BNM. In consecinta, invocand faptul ca IPB trebuia sa dispuna de lichiditati pentru a face plati pe un termen mai lung, conducerea BNM refuza sa aprobe cam 80-90% din platile clientilor. A fost a sasea si cea mai semnificativa lovitura aplicata conducerii IPB de catre BNM. Explicatiile conducerii IPB precum ca retinerea de catre BNM a platilor va genera o noua si mult mai masiva avalansa de retragere a depozitelor din banca au fost lasate fara atentie de catre Emma Tabarta. Anume atunci conducerea BNM a respins fara nicio motivare adresarile presedintelui IPB de a i se oferi un credit de 150-180 mln. de lei pentru o perioada de maximum 18 luni, cu modificarea sau semnarea unui acord nou de remediere ce ar fi permis oprirea valului de retrageri si revenirea bancii la activitate normala.
Solutii disperate
Pentru a convinge BNM sa-si schimbe atitudinea, ca o solutie „de sacrificiu”, a fost propusa demisia managementului bancii. Dar si aceasta a fost respinsa de BNM care, intre timp, administra de facto IPB, efectuand controlul dur al contului acesteia din BNM si eliberand, zilnic, surse in marime de doar 500-700 mii lei, chiar daca, deseori, soldul depasea 10-12 mln. de lei. De asemenea, BNM a interzis IPB sa vanda anumite credite altor banci pentru a se alimenta cu lichiditati. Prin aceasta interventie abuziva si incompetenta a BNM in managementul IPB a fost pregatita si aplicata cea de-a saptea lovitura: in mai 2009, cererile pentru retragerea de depozite atingeau deja 100 mln. de lei. Confruntati cu un asemenea ritm al cresterii cererilor si cu pozitia intransigenta a BNM, nu exista nicio posibilitate de a face fata situatiei.
Anume in acea perioada BNM i-a aplicat IPB cea de-a opta lovitura. La sfarsitul lui mai 2009, Ion Chirpalov a fost chemat la BNM. In biroul dnei Tabarta si in prezenta ei personala, unul dintre consilierii presedintelui Voronin (din sursele noastre – dl Puscuta) i-a propus sa vanda 70% din actiunile IPB la un pret simbolic de UN EURO unei structuri ce urma sa fie identificata ulterior… Chirpalov i-a spus ca este imposibil inclusiv pentru ca actionarul majoritar (compania din Marea Britanie, cu cota de 40%) a investit in noiembrie 2008, cu permisiunea BNM, trei milioane de euro in capitalul social al bancii si ca vanzarea actiunilor la un pret simbolic i-ar crea probleme cu organele fiscale ale tarii de origine, invinuind-o de „spalare de bani”.
La urmatoarea intalnire, reprezentantii IPB au venit cu o contraoferta ce prevedea posibilitatea participarii unei structuri a Statului (sau private) in capitalul social printr-o emisie de actiuni pentru a obtine cota solicitata. Precum era si de asteptat, insa, aceasta oferta a fost respinsa, iar consilierul prezidential i-a „sfatuit” pe reprezentantii IPB sa se mai gandeasca o data, caci lucrul acesta (preluarea pachetului de actiuni) va fi facut in timpul cel mai apropiat prin alte metode.
Lovitura fatala
Si aici a venit a noua lovitura, fatala pentru IPB – atitudinea BNM a devenit mai dura ca oricand, dirijarea contului IPB se facea exclusiv de dna Tabarta, care indica personal platile caror clienti puteau fi trecute prin contul BNM si care – nu. Aceasta situatie a durat pana la 19 iunie 2009, cand BNM i-a retras IPB licenta de activitate.
De fapt, modul in care a derulat asa-zisa „remediere” a situatiei IPB (care a blocat activitatea bancii) si propunerea de „solutionare” a problemei prin rascumpararea unei cote majoritare la pretul simbolic de un euro dovedeste ca totul s-a facut de catre BNM la indicatia si in favoarea unor grupuri influente, interesate in preluarea controlului asupra IPB si a activelor sale. Refuzul intemeiat al actionarilor IPB de a preda pachetul a fost o surpriza pentru conducerea BNM. Iar pentru a depasi acest impediment, „de sus” a fost ordonata modificarea urgenta a legislatiei.
In ajutor a sarit majoritatea comunista din Legislativul ales la 5 aprilie 2009 care, timp de cateva zile ale lunii iunie, a adoptat niste modificari fundamentale la legislatia financiar-bancara. In acest context, suntem in asteptarea unei informatii oficiale din partea Secretariatului Parlamentului, si anume: Cine este autorul sau autorii acestui proiect de Lege? Ce avize oficiale ale Guvernului, ale Ministerului Justitiei, Ministerului Finantelor, Ministerului Economiei, Bancii Nationale, CCCEC exista asupra acestui proiect de Lege? La moment, noi dispunem doar de o copie a documentului care atesta ca autorul initiativei legislative a fost deputatul PCRM Iurie Muntean, care detinea si functia de viceministru al Economiei.
Adoptata de Parlament la 15 iunie 2009, Legea nr. 27-XVII a fost publicata in „Monitorul Oficial” la 19 iunie, intrand in vigoare in aceeasi zi. Tot atunci BNM, in persoana guvernatorului Talmaci, emite Ordonanta „Cu privire la retragerea licentei BC „Investprivatbank” SA si numirea lichidatorului”. Semnificativ e faptul ca textul Ordonantei cu pricina a fost publicat in „Monitorul Oficial” abia la 23 iunie – deci, abia din aceasta data puteau sa fie puse legal in aplicare prevederile Ordonantei. Dar, in detrimentul normei legale si in mod abuziv, Leonid Talmaci a introdus sintagma „Ordonanta intra in vigoare la data adoptarii”.
La aceeasi data de 19 iunie – pana la publicarea Ordonantei in „Monitorul Oficial” – lichidatorul IPB numit de BNM, Ion Ropot, a emis ordinul nr. 1 prin care a dispus: „…de a publica in ziarele de circulatie generala anuntul despre initierea vinderii IPB ca un complex patrimonial sau partial unei altei banci. Anuntul va prevedea cerinte fata de ofertanti si termenul final de prezentare a ofertelor… anuntul privind selectarea companiei de audit independent ce va efectua auditul asupra componentei si valorii IPB”.
Decizii luate in biroul lui Greceanai
Concomitent, la 23 iunie 2009, Guvernul RM a informat, intr-un comunicat de presa, ca „in cadrul unei sedinte prezidate de prim-ministrul Zinaida Greceanai, cu participarea guvernatorului Leonid Talmaci, a presedintelui „Bancii de Economii” (BEM), Grigore Gacichevici s.a., s-a luat Decizia ca, in urma efectuarii procedurilor dictate de legislatia in vigoare cu privire la Institutiile financiare, toate activele si pasivele „Investprivatbank” sa treaca la BEM, ceea ce inseamna ca deponentii IPB, careia i s-a retras licenta, vor deveni automat deponentii BEM”.
Deci, rezulta ca lichidatorul Ion Ropot emitea ordine pentru a imita legalitatea actiunilor sale, iar de facto legea se infaptuia in biroul prim-ministrului. Insistam asupra „biroului”, deoarece decizia de a transmite toate activele si pasivele IPB catre BEM nu a fost adoptata la sedinta Guvernului. Pana in prezent, in „Monitorul Oficial” nu a fost publicata vreo decizie a Guvernului care sa confirme cele sus-mentionate si nici pe site-ul oficial al Executivului n-a aparut vreun proiect de hotarare in acest sens.
La 24 iunie 2009, Consiliul „Bancii de Economii” a aprobat Hotararea nr. 15, prin care se dispunea achizitionarea IPB. Atentie – si aceasta a fost aprobata cu o zi inainte de publicarea comunicatului lichidatorului IPB despre anuntarea concursului pentru instrainarea bancii! Mai mult, la 25 iunie, lichidatorul Ion Ropot a publicat pe pagina web a IPB doua anunturi diametral opuse: in primul se informa despre intentia de a vinde IPB ca un complex unic sau de a vinde si/sau preda partial activele si obligatiile sale catre alte banci, termenul-limita fiind 26 iunie 2009; in al doilea se informa ca Guvernul a decis deja sa procure IPB in forma unui lot patrimonial unic prin intermediul BEM, in care Statul detine cota-majoritara de capital. Tot la 25 iunie, in scrisoarea nr. 01-1-03/2077, adresata lichidatorului, BEM si-a exprimat intentia de a procura IPB ca pe un complex patrimonial unic, oferta definitiva urmand sa fie prezentata doar dupa evaluarea detaliata a informatiei solicitate despre inventarierea tuturor activelor IPB si a valorii listei de cerinte.
La 26 iunie, Consiliul de administratie al BNM a adoptat Hotararea nr. 161 „Cu privire la examinarea cererii privind aprobarea unor actiuni ale lichidatorului in cadrul procesului de lichidare a BC „Investprivatbank” SA”, prin care a fost autorizata preluarea IPB in etape de catre BEM. Inca o decizie ce n-a fost publicata in „Monitorul Oficial”! In acest context, nu poate fi omis faptul ca, la 7 iulie 2009, actionarii IPB au solicitat BNM, intr-un demers, sa le prezinte copia cererii „Bancii de Economii” pentru eliberarea permisiunii BNM de a cumpara IPB. Prin raspunsul nr. 16009/313/3054, expediat tocmai la 17 septembrie, Banca Nationala a Moldovei a confirmat ca „Nu dispune de documentele solicitate”. Cu toate acestea, conform comunicatelor de presa publicate pe pagina BNM, pana la data de 21 septembrie 2009 lichidatorul bancii a transferat de la IPB catre BEM 626,1 mln. de lei, ceea ce constituie 99,7% din totalul depozitelor persoanelor fizice ale „Investprivatbank”.
Incredibil? Dar adevarat! Cititi sfarsitul acestui detectiv in numarul de maine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
