Externe

Lovitură de stat la Kremlin sau „cine îl va înlocui pe Putin”: Patrușev, Mișustin, Șoigu? Kadîrov și Prigojin în outsideri (Foreign Affairs)

Va muri Putin de moarte naturală, fără ajutorul succesorilor? Urmărirea vicisitudinilor luptei interne a Kremlinului nu este o sarcină ușoară. Alianțele politice la vârf tind să se schimbe foarte repede. Rezultatele luptelor pentru putere depind de percepția succesului, iar majoritatea jucătorilor preferă să stea pe margine.

“Putin a pierdut contactul cu realitatea. El a anunțat o așa-numită mobilizare parțială pentru a acoperi înfrângerile din Ucraina și, semnalându-și disperarea virtuală, face din nou să zornăie armele nucleare. Războiul continuă, țara sa devine din ce în ce mai izolată de restul lumii”, notează Foreign Affairs.

Eșecul de a “cuceri Kievul” și eșecurile de la Harkov contribuie la deziluzia putinistă

Eșecul de a “cuceri Kievul” și recentele schimbări din apropierea Harkovului, care nu sunt în favoarea Rusiei, au făcut ca până și susținătorii putinismului să pună la îndoială decizia șefului de la Kremlin.

În acest context, nu este surprinzător faptul că tot mai mulți ruși încep să se întrebe cât timp mai poate Putin să rămână la putere și să își urmărească obiectivele sale de război barbare.

Cei câțiva parlamentari din Sankt Petersburg care l-au acuzat recent pe Putin de trădare de stat au exprimat public ceea ce mulți din elita politică rusă aleg să păstreze tăcerea. Desigur, se pare că cineva din sălile întunecate ale Kremlinului va decide într-o zi că trebuie să plece.

Dar chiar dacă parlamentarii din Rusia vor să-l elimine pe Putin, nu va fi atât de ușor să-l înlăture de la putere.

Ultima “lovitură de stat” din Rusia datează din 1993

Aparent, Moscova nu a fost supusă la prea multe lovituri de stat – reușite sau nereușite – de la căderea URSS. Nici măcar nu au existat încercări serioase cunoscute public. Confruntarea dintre fostul președinte rus Boris Elțîn și Consiliul de Miniștri din 1993, care s-a încheiat doar după ce tancurile rusești au lovit clădirea parlamentului, a fost, de fapt, ultima lovitură de stat pe care a cunoscut-o această țară. Deși nu putea fi calificată drept o lovitură de stat, deoarece a fost o confruntare publică între executiv și legislativ.

Cu toate acestea, Rusia lui Elțîn era relativ deschisă și democratică, unde unele dispute erau posibile, convențional vorbind, în cadrul legii. Putin, între timp, are o sensibilitate mult mai atenuată față de disidență și a aruncat Rusia într-un autoritarism distopic.

Va muri Putin de moarte naturală, fără ajutorul succesorilor

Urmărirea vicisitudinilor luptelor interne ale Kremlinului nu este o sarcină ușoară. Alianțele politice la vârf tind să se schimbe foarte repede. Rezultatele luptelor pentru putere depind de percepția succesului, iar majoritatea jucătorilor preferă să stea pe margine. Uneori, șmecheriile nu duc nicăieri. Cu toate eșecurile și abuzurile, șeful statului rus ar putea supraviețui la putere și să moară de moarte naturală.

“Nu poate exista nicio îndoială că acesta este scenariul preferat de Putin. În timp ce unii observatori au sugerat că amendamentele constituționale pe care le-a impus în martie 2020, care au îngreunat retragerea imunității foștilor președinți, au avut ca scop să-i permită să se retragă, această perspectivă pare acum de neconceput”, continuă autorul Serghei Radchenko.

Moștenitorii: Șoigu, Mișușin, Kadîrov sau Prigojin?

Probabil că Putin a decis să rămână în funcție. Dar, pe măsură ce epoca sa de corupție și rușine se apropie de cea de-a 23-a aniversare, iar Putin are deja 70 de ani, este aproape sigur că potențialii săi succesori se urmăresc îndeaproape și se gândesc la posibile scenarii.

  • Ministrul apărării Serghei Șoigu, cu un “pedigree distins”, dar acum iremediabil pătat de dosarul militar, este un candidat puțin probabil, deși sprijinul său va fi esențial pentru orice plan de preluare a puterii.
  • Președintele Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, este numit uneori printre succesorii lui Putin, dar acest lucru pare puțin probabil, fie și numai pentru că este chiar mai în vârstă decât Putin.
  • Fostul președinte Dmitri Medvedev a recurs la o retorică genocidară pentru a rămâne “relevant”, dar nimeni nu îl ia în serios.
  • Vicleanul președinte al Dumei, Viaceslav Volodin, se află în mod clar într-o cursă pentru putere și controlează legislativul, ceea ce este crucial pentru orice legitimare a noului lider după aceea.
  • Apoi, există premierul rus Mihail Mișustin, un tehnocrat și un cal întunecat, care galopează pe un teren în care caii întunecați au obținut în mod istoric victorii importante.
  • Fostul prim-ministru Serghei Kiriyenko, liberalul căruia Putin i-a încredințat supravegherea teritoriului ucrainean ocupat, are degetul pe umeri.
  • Viktor Zolotov, fosta gardă de corp a lui Putin și actualul șef al Gărzii Naționale, ar putea spera să fie succesorul său.
  • La fel ar putea face și Alexander Kurenkov, un alt fost agent de securitate al lui Putin, în prezent ministru al Situațiilor de Urgență.
  • În cele din urmă, există outsideri: don-don-ul cecen Ramzan Kadîrov și Evgheni Prigojin, confidentul lui Putin și oligarhul rus care controlează Wagner.

Toți acești candidați au fost implicați în multe dintre acțiunile politico-militare ale lui Putin, în special în invazia Ucrainei. Și, la prima vedere, s-ar părea că fiecare ascensiune ar face prea puțin pentru a schimba agenda externă a Rusiei. Dar…

Jocurile de putere de la Kremlin sunt rareori legate de chestiuni de principiu

Dar jocurile de putere de la Kremlin sunt rareori legate de chestiuni de principiu, iar succesorii pot foarte bine să întrerupă comportamentul predecesorilor atunci când le convine.

Acest lucru înseamnă că eventualul înlocuitor al lui Putin nu ar trebui să fie investit în agenda neoimperialistă a acestuia. Într-adevăr, dacă Putin ar fi răsturnat de la putere, succesorii săi ar da vina pe Ucraina pentru deciziile sale și ar încerca să o ia de la capăt.

“Analiștii, bineînțeles, nu știu dacă pierderile din Ucraina vor zdruncina puterea lui Putin. Iar succesorul său ar putea în cele din urmă să continue războiul pentru a-i liniști pe ultranaționaliștii ruși sau pur și simplu din inerție. Dar dacă Putin pleacă, lumea ar trebui să folosească plecarea sa ca pe o șansă de a renegocia retragerea trupelor rusești din Ucraina. Rusia post-Putin poate fi încă autocratică, dar nu trebuie să continue acțiunile nesăbuite ale lui Putin în afara Federației Ruse”, conchide autorul.

Succesorii lui Putin vor dori să se ferească de eșecurile sale în Ucraina

În cazul lui Putin, nu lipsesc posibilii uzurpatori ai puterii. Grupul prezidențial al denunțătorilor, al managerilor de criză și al potențialilor succesori reprezintă un public divers. Ei au fost aleși pentru loialitatea lor necondiționată față de Putin, dar loialitatea este un concept relativ într-un mediu foarte perfid. Niciunul dintre ei nu poate avea încredere deplină în Putin. Niciunul dintre ei nu-și poate permite să aibă încredere unul în celălalt. Iar dacă vor fi aduși la putere din cauza loviturii de stat, probabil că vor dori să se distanțeze de predecesorul lor, în special de eșecurile sale în Ucraina. Chiar dacă vor ajunge la putere după moartea lui Putin, ei ar putea trasa un nou curs care să se îndepărteze de imperialism.

Autorul folosește apoi analogii istorice, în primul rând exemple din secolul trecut. În continuare, autorul folosește analogii istorice, în primul rând exemple din secolul trecut, despre modul în care puterea a fost împărțită de elitele rusești apropiate președintelui/șefului sau de cineva în mâinile căruia este concentrată puterea absolută sau aproape absolută, un fenomen politic destul de familiar în Rusia.

Sursa: Foreign Affairs, traducere TIMPUL

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *