Nicolae Darie, omagiat de generatiile in devenire

Luni, la Biblioteca Nationala „Ion Creanga”, in cadrul programului „Dialogul generatiilor”, s-a produs actorul si profesorul Nicolae Darie, artist emerit, care abia a revenit de la Iasi, unde a participat la Festivalul International de poezie, fiind distins cu Diploma de excelenta „Pentru interpretarea artistica a poeziei lui Vieru”.

Insusi poetul, pe cand era in viata, il aprecia inalt: „In „Strigat-am catre tine” – zicea Vieru intr-un interviu -, realizat cu multa dragoste si inspiratie, intr-un mod original, de catre unul dintre cei mai importanti poeti basarabeni, Anatol Codru, s-au intalnit doua suferinte: cea basarabeana si cea transnistreana. Lucrarea a fost montata la Teatrul Poetic „Mateevici”. Rolul personajului liric l-a jucat cu multa insufletire actorul Nicolae Darie”.

Prezenti in sala, elevii liceelor din Chisinau sorbeau fiecare cuvant al artistului ce 40 de ani batuti pe muchie apare in luminile rampei, la TNME (patru decenii – o viata de om!). Intrebarile curgeau garla – despre teatru si viata, despre rolurile jucate, despre actoria ce-ti permite sa traiesti zeci de vieti, pe scandura scenei. Astfel, Nicolae Darie fu, pe rand, in pielea lui Ioan Slavici, prietenul lui Eminescu, in spectacolul „Eminescu”, dar si Stefan cel Mare in „Apus de Soare”, si Aristid in „Tata” lui Matcovschi, si Imparatul Verde in „Harap-Alb”. Isi aminteste cu placere cum a jucat in travesti, daruind vocea sa inconfundabila, in „Piciul si Karlson ce locuieste pe acoperis”, lui Freken Bock.

A insuflat viata pana si personajelor din flora – Stejarul din „Pasarea Albastra”, dar si din fauna – anume el, in „Cartea Junglei”, era Akela, Lupul singuratic si intelept, prietenul si ocrotitorul puiului de om, micutul Mowgli. De curand, reuseste o performanta de invidiat, caci in spectacolul „Take, Ianke si Cadar” de Victor Ion Popa (montat de trei ori pe scena Nationalului chisinauian), este – chit ca la distanta de cateva decenii! – si turcul Cadar, si evreul Ianke… Isi asuma riscul deschizatorului de drumuri – a experimentat adesea si experimentele i-au reusit…

Isi amintea cum, dupa spectacolul cu Stefan cel Mare, in Transnistria, a fost intrebat cine i-au fost mama si tata. Pai au fost oameni simpli… Atunci, a urmat intrebarea, cum de ai ajuns matale Stefan cel Mare? Ca atare, a fost un vis, dar si o sansa, nu doar o data i-a suras norocul: in ’81, pentru rolul lui Aristid era distribuit altcineva, i-a nimerit accidental, i-a venit mai tarziu si s-a prins de el pentru totdeauna… „In teatru se intampla mereu lucruri neobisnuite, trebuie sa fii pregatit, sa le accepti si sa le primesti.

Teatrul e o boala, daca ai luat-o si ai jucat in scena, acolo iti canta cucul, chiar daca e greu, chiar daca lefurile sunt mici, traiesti de la spectacol la spectacol; insa, te faci actor doar daca iti place foarte tare, daca nu poti trai fara asta; ca si cum te-ai casatori – simti ca iti place la nebunie, doar atunci te insori, – daca iti place oleaca, maine s-ar putea sa-ti placa si mai putin”. Astfel, tinerii au aflat ca teatrul e locul unde mergi ca sa te descoperi pe tine insuti (ca si biblioteca, de altfel) si ca Garcia Lorca afirma ca, daca vrei sa vezi cu ce traieste un popor, musai e sa mergi la teatru…

La final, spre incantarea asistentei, discipolii domnului Darie (clasa a 12-a de la Liceul cu profil teatral „Elena Alistar”) au prezentat „Povestea prostiei” de Ion Creanga, dramatizata de profesorul lor. A fost o experienta din care am avut doar de castigat: putini sunt cei priceputi sa surprinda clipa, s-o faca sa rasune, – domnul Nicolae Darie a surprins-o pentru noi, impreuna cu invataceii dumisale in ale teatrului. Sa speram ca-i vom vedea, candva, si pe ei in proscenium. In mitologia antica, Hermes isi invata fiul ca sufletul fara inteligenta nici nu zice, nici nu face. Exercitiile de admiratie, animate de echipa de la Biblioteca pentru copii „Ion Creanga”, in frunte cu infatigabila Claudia Balaban, vin sa cultive inteligenta sufletului.

Larisa Turea, pentru TIMPUL