Nicolae Negru: Premierul Filat, cadou pentru Roşca

Printre politicienii care au dat năvală zilele trecute la sediul PPCD, înghesuindu-se pentru a-l felicita pe liderul „de onoare” al acestei formaţiuni, l-am zărit şi pe premierul Vlad Filat. Pe el m-aş fi aşteptat cel mai puţin să-l văd acolo, de aceea am încercat să-mi explic această apariţie surprinzătoare.

„Gangsterul tranziţiei” şi „naşul” său

Nu era singurul în a cărui sinceritate am fi putut să ne îndoim, din cei care pe parcursul ultimilor 20 de ani au fost ţinta unor atacuri murdare, cinice, batjocoritoare din partea omagiatului, dar mai fals decât toţi părea el, premierul şi liderul PLDM. În 2008, materialele defăimătoare la adresa lui, apărute în „Flux”, au fost tipărite într-o broşură, intitulată „Gangsterul tranziţiei”, de a cărei difuzare s-a îngrijit „Poşta Moldovei”, care se afla atunci, ca orice altă instituţie de stat, la dispoziţia comuniştilor. Filat a fost lovit în momentul cel mai vulnerabil, când proiectul său de construire a PLDM se afla în faza incipientă. Şi Diacov, un alt „admirator” al fostului lider creştin-democrat, stând la coadă ca să-l felicite, ar fi putut să-şi facă o plapumă groasă din paginile urâte care s-au scris despre el în „Flux”, dar, ca preşedinte de onoare al PD, el are un alt statut pe scena politică moldovenească. El pare să-şi fi asumat în mod ostentativ versatilitatea, rolul de politician fără principii clare, definitive. (Despre Diacov se credea că este omul tuturor compromisurilor, aşa încât declaraţia sa că s-ar fi abţinut de la votarea lui Reşetnicov a fost o surpriză mare pentru noi.) Chiar dacă şi-a făcut o „pasiune” nu tocmai sănătoasă pentru Putin, Filat a încercat să-şi creeze o cu totul altă imagine decât Diacov, de om cu „valori şi principii”, care îşi ştie preţul şi nu se lasă scuipat şi călcat în picioare. Cine s-ar fi gândit că „gangsterul tranziţiei” va ajunge să-şi felicite „naşul”?

Cine e păpuşarul?

Cine l-a silit pe liderul PLDM să meargă la sediul PPCD, că doar n-o fi mers de bună voie, altfel aflam mai demult că este un admirator al celui căruia i se atribuie (în mod foarte exagerat, din punctul nostru de vedere) rolul de distrugător al mişcării de renaştere şi eliberare naţională? Liderii Partidului Popular European, din care fac parte, în calitate de observatori, şi PLDM şi PPCD, au încercat să îi împace pe Filat şi Roşca după alegerile din 29 iulie 2009, invitându-i pe ambii la congresul PPE, dar atunci liderul PLDM a rezistat presiunilor şi nu a dat mâna cu „acest cetăţean”. Sau să fi avut dreptate Mircea Druc când a spus, după istoria cu manualul de „Istoria românilor”, că Vlad Filat ar putea fi dirijat de aceleaşi forţe din exterior care l-au influenţat şi pe Roşca, determinându-l să renunţe la unionism?

Un „cadavru preţios”

În mod evident, cineva a vrut să le demonstreze moldovenilor că fostul lider al PPCD nu este un simplu „cadavru politic”, ci un „cadavru” preţios, odată ce însuşi premierul RM vine să-l omagieze cu ocazia jubileului. Că asta s-a făcut cu preţul umilirii premierului contează mai puţin. Păpuşarul lui Filat a avut probabil motivele sale pentru a dori să-l reabiliteze pe cel mai antipatic politician, conform tuturor sondajelor. Dacă nu i-a putut aduce pe scriitori, pe foştii camarazi de partid, pe Butnaru, Bogatu şi Tănase, în schimb l-a obligat să i se închine pe cel mai popular politician la ora actuală. Recunoaştem, a fost o mişcare iscusită, nu fără un oarecare efect, probabil. Sau poate Roşca, răzbunător pentru faptul că Filat i-a respins mâna întinsă, l-a dorit pe premier în calitate de „cadou” jubiliar? L-a dorit şi l-a obţinut.

Semnificaţia gestului

Departe de noi gândul că politicienii trebuie să fie neiertători, să umble mereu cu piatra în sân, să se gândească mereu la răzbunare. Însă făţărnicia, relativismul moral, falsa indulgenţă nu sunt mai puţin nocive decât minciuna, cinismul, mitocănia, agresivitatea pe care le încurajează. Unui ticălos, unei persoane imorale nu i se dă mâna, era o regulă nescrisă a aristocraţiei şi a intelighenţiei. Înţelegem că Filat nu pretinde, ca alţi premieri, să-şi schimbe culoarea sângelui, dar ceva demnitate nu strică. Dacă PPCD nu a dezminţit conţinutul broşurii, nu şi-a cerut scuze, să înţelegem că astfel Filat recunoaşte că s-a îmbogăţit făcând contrabandă cu ţigări şi profitând de privatizarea fabricii de ciment de la Rezina, aşa cum scria ziarul omagiatului? Sau pur şi simplu premierul nu s-a gândit la semnificaţiile gestului său? Păcat de calităţile sale manageriale.

Problema tuturor

Oricare ar fi explicaţia, e încă un prilej de a ne gândi la onoarea şi demnitatea politicienilor moldoveni, la rolul eticii în politica moldovenească. În mod evident, premierul Filat are o problemă din acest punct de vedere. Dar e şi problema noastră a tuturor. Trebuie să recunoaştem că nici alegătorii noştri nu pun mare preţ pe onoare.

Degeaba ne zbuciumăm să croim legi după modelul occidental, să le preluăm instituţiile şi standardele, regulamentele, dacă vom neglija morala, modul de acţiune, dacă nu vom respecta un „cod social” pe măsura civilizaţiei în care ne aflăm. „Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simţ al datoriei”, spunea Regele Mihai în discursul său din Parlamentul României. Şi câtă dreptate avea! Dacă vom neglija acest adevăr, tot ce vom construi se va nărui ca un castel de nisip.

Sursa: Jurnal.md