O jumatate de viata traita printre morminte – Știri de ultimă oră din Moldova

In Chisinau exista cel putin zece cimitire, dar rar daca gasesti oameni sa-ti spuna unde se afla, la fel cum prea putini dinte ei ar putea sa-ti povesteasca istoria acestora. Evgheni Aleksandrovici Rumeantev este unul dintre putinii oameni care si-a dedicat aproape o jumatate de viata cimitirelor, studierii crucilor si placilor de pe morminte. Respectiv, este singurul dintre istorici care stie aproape totul despre cimitirele din Chisinau. Are in casa un dulap mare plin cu fise care formeaza cartoteca sa, adica 40 de ladite sau 130 mii de fise despre circa 30 mii de basarabeni din sec. al XIX-lea. Desigur, detine multe fotografii si multe harti ale cimitirelor. Un om &bdquo;ciudat” in lumea asta, putem spune.Este unul dintre pensionarii &bdquo;fericiti” de la noi, cu tocmai… 800 de lei pe luna (50 euro), dar nu banii conteaza pentru el, chiar daca recunoaste ca, uneori, sotia, in gluma, il trimite sa vanda seminte de floarea-soarelui pe marginea strazii - lucru mai rentabil decat ceea cu ce se ocupa el. Spune ca activitatea sa nu aduce venituri, desi necesita cheltuieli enorme.Istoria incepe la cimitirEste rus de origine, din Nijni Novgorod. A venit la Chisinau acum 30 de ani. A lucrat o vreme la Studioul &bdquo;Moldova-film” si la Ministerul Culturii si, de peste 20 de ani, cerceteaza istoria Basarabiei. &bdquo;Am inceput prin a studia perioada de sedere a lui Puskin in Basarabia. Am intalnit multe nume de nobili necunoscute mie si am intrebat de unul, de altul cine sunt. Credeam ca la Institutul de Istorie, de pe langa Academia de Stiinte, exista astfel de informatii, dar uite ca nu exista. Asa am ajuns sa le aflu viata si am fost tare uimit cand am venit la cimitir si le-am gasit mormintele. Visul meu e sa fac o cartoteca cu oamenii vestiti in secolul XIX in Basarabia”, povesteste el. M-a invitat la Cimitirul central din str. Armeneasca din Chisinau si, in fata unui mormant, a inceput sa-mi povesteasca istoria unei familii de nobili de acum 150 de ani. &bdquo;Basarabia are o istorie interesanta, uimitoare chiar. Nicio gubernie din Rusia nu are o asemenea istorie”, spune Rumeantev. Il intreb care au fost cele mai interesante &bdquo;descoperiri” pentru el. &bdquo;Mormintele membrilor familiilor de nobili Donici-Iordachescu, Crupenski, Catarji, Alecsandri, Cantacuzino, Cotruta s.a.”, ne spune. Apropo de-alde Alecsandri, cei inmormantati la Chisinau. Anume Rumeantev, in anii ’90, a scris ca aceasta familie se inrudeste cu cunoscutul bard de la Mircesti. &bdquo;Cel mai interesant pentru mine e ca aceste morminte vechi s-au pastrat. Din pacate, in ultimii ani incep sa dispara unele elemente valoroase de pe cruci”, mai spune omul, in timp ce isi mangaie barba. Zice ca i-a aratat cateva poze cu morminte unui prieten de la Odesa si acela a ramas impresionat ca la Chisinau mai exista asa ceva. &bdquo;La Odesa, demult au disparut. Totul a fost distrus…”, i-a marturisit amicul. Isi intrerupe gandul si adauga: &bdquo;Aici (Cimitirul central - n.n.) s-a pastrat bine cimitirul, iar la cel catolic e dezastru. Trebuie se facem ceva pentru a-l salva. Poate o sa scriu unele demersuri la comunitatea catolica, ambasadele Poloniei si Germaniei”, mai spune el, oarecum emotionat. &bdquo;Sunt istoric, iar studierea cimitirelor nu este o activitate separata de istorie”, revine el la subiect. Cimitirele din ChisinauPotrivit istoricului, in Chisinau exista sase cimitire mari: &bdquo;Sf. Lazar” din str. Doina; Cimitirul central din str. Aremeasca, Cimitirul vechi de la Rascani (de langa Biserica &bdquo;Sf. Constantin si Elena”, langa Circ), Cimitirul catolic (nu departe de Parcul &bdquo;Valea Trandafirilor”); cimitirul de langa Biserica &bdquo;Sf. Treime” (langa Gara feroviara) si cimitirul de langa Biserica &bdquo;Ciuflea” (unde au fost stramutate mormintele de la Catedrala Mitropolitana &bdquo;Nasterea Domnului”). De asemenea, mai exista o serie de cimitire mai mici, pe langa unele biserici, si cele ale altor culte religioase, ca, bunaoara, Cimitirul evreiesc (din cartierul Sculeni), Cimitirul vechilor armeni, (de langa Biserica cneazului Manuc-Bei, str. Armeneasca), Cimitirul ortodocsilor de rit vechi, cimitirul din str. Paris (de la Buiucani) s.a. &bdquo;Dar cel mai interesant este, totusi, Cimitirul central din str. Armeneasca, aici aproape fiecare mormant este de valoare, mai spune ghidul meu. In acest loc se odihnesc atat crestini-ortodocsi, cat si evrei, catolici sau armeni. Era si este prestigios sa fii inmormantat aici”, mai spune Rumeantev. &bdquo;Cimitirul se intindea pe vremuri dincolo de intersectia fostului Cinematograf &bdquo;40 de ani ai comsomolului” (&bdquo;Gaudeamus”), acolo era partea catolica, si dincolo de str. Pan Halippa, unde era partea armeneasca. Cam pe unde acum e gardul dinspre Memorial, era inmormantat arhitectul Al. Bernardazzi. Nu s-a pastrat mormantul… Odata cu constructiile pornite, sovieticii au nivelat si mormintele. Pacat…”, adauga el. Imi spune ca vine frecvent in acest cimitir, dar si in celelalte merge deseori. Ultima data, a descarcat vreo doua mii de poze din aparatul de fotografiat. Pentru comparatie, vom mentiona ca in Cimitirul central s-au pastrat circa zece mii de morminte. Cel mai vechi mormant de aici dateaza cu anul 1830, dar multe dintre inscriptiile de pe morminte sunt greu de descifrat. &bdquo;Nu trebuie sa uitam de cimitire”&bdquo;La inceput, m-am ocupat de istoria nobililor. Acum, ii studiez si pe functionari, preoti, negustori - toata societatea basarabeana din secolul XIX”, imi spune interlocutorul meu. Se opreste in fata altui mormant de nobil (Gh. Grosu, mare jurist din Basarabia anilor 1917-1918) si incepe sa-mi povesteasca istoria acestuia. Dupa declararea Independentei R. Moldova, s-a format Adunarea nobilimii. El i-a propus sa patroneze mormintele nobililor din cimitirele capitalei, dar, cu regret, ideea n-a prins. &bdquo;Cimitirul este ultimul loc unde ajunge omul si este locul de care trebuie sa ne ingrijim permanent. Nu e vorba de bani, dar de mai multa atentie din partea fiecaruia dintre noi. Aici este istoria noastra, o istorie palpabila. Aici este nu numai patrimoniu, dar si un tezaur artistic valoros. De aceea, ma intristeaza faptul ca cimitirele sunt date uitarii”, zice Rumeantev. Imi mai spune ca ar exista o directie la primaria orasului care se ocupa de cimitire, UNESCO are o filiala pentru monumente si arhitectura, inclusiv cimitire, plus o directie la Ministerul Culturii. Cu toate astea, istoricul sustine ca lumea nu observa activitatea lor. De fapt, nici eu nu am mai vazut &bdquo;ciudati” ca dansul, care sa cutreiere cimitirele cu atata interes…La iesire, imi mai spune ca sub Biserica &bdquo;Tuturor Sfintilor”, de la Cimitirul central, sunt alte morminte aranjate in forma rotunda. Ele apartin slujitorilor bisericii, nobililor, dar si unor copii decedati prematur. In timp ce povesteste, repeta de cateva ori &bdquo;trecutul nostru” si &bdquo;istoria noastra”. Desi este rus get-beget, se simte in glasul lui o oarecare mandrie de a fi basarabean. La despartire, imi mai aminteste o data: &bdquo;Voi termina de completat o cartoteca a oamenilor Basarabiei din secolul XIX”.