O tara de succes, esuata din start…

exclusiv on-line

In studiul „Urmatorii 100 de ani. Prognoza pentru secolul 21” seful serviciului american de analiza Stratfor, politologul G. Fridman, afirma ca strategia de dezvoltare a unei tari nu poate fi influentata substantial de reusitele sau nereusitele liderilor sai politici, deoarece este adanc imprimata in ADN-ul ei.

Adica, liderii, in cazul unei comunitati nationale integre, pot doar sa contribuie la accelerarea sau franarea, pentru o anumita perioada de timp, a dezvoltarii economico-politice a tarii, fara sa-i deregleze dramatic cursul firesc al vietii istorice. Spre exemplu, desi Hitler a influentat negativ – atat din punct de vedere politic, cat si economic – viata statului german, nemtii, natiune integra si bine organizata, au reusit sa inlature daunele provocate de guvernarea criminala a unui dictator, revenind in scurt timp la normalitate. Astazi nemtii sunt din nou una din cele mai prospere si democratice natiuni din Europa, ceea ce vine sa confirme justetea celor relatate mai sus.
 

ADN-ul unei natiuni

Este o axioma adevarul ca la temelia nasterii si edificarii unui stat sta o natiune, care e purtatoarea si promotoarea culturii nationale in sensul gandirii colective, organismul national (cultura tarii), in conditiile secolului 21, urmand sa fie revendicat de la conceptul de natiune civica. Deci, ADN-ul unei tari nu poate fi definit altfel decat ADN-ul acestei natiuni. Deoarece ADN-ul, din punct de vedere stiintific, se defineste drept o substanta complexa responsabila de transmiterea ereditara a caracterelor si insusirilor, putem deduce ca, raportat la notiunea de stat, ADN-ul semnifica mecanismul responsabil de transmiterea ereditara a specificului etno-identitar, a informatiei ancestrale care formeaza patrimoniul etno-cultural (cultura=gandire colectiva) al natiunii. Daca o comunitate si-a asumat temeinic acest ADN, angajarea ei istorica va fi de durata si calitativa. Din contra, un ADN alterat – care a suportat mutatii dramatice ca urmare a experientelor politico-ideologice efectuate de catre reprezentantii unui model de gandire strain specificului etno-identitar local – va face ineficient, haotic, neconstructiv si, deseori, imposibil cursul firesc al vietii istorice a unui stat. Realitatile vor fi si mai dezastruoase in cazul unor constructii politice artificiale, cladite pe bucati din teritoriul unei natiuni si vaduvite de un fundament temeinic, asigurat doar de purtatorii si promotorii unui patrimoniu etno-cultural autentic. Pornind de la cele relatate mai sus, sa vedem dar care este specificul realitatilor basarabene, cine a trudit la injghebarea acestor realitati, ce implicatii are politica anti-romaneasca si filorusa a guvernantilor moldo-independenti in degradarea etno-identitara a indigenilor si care vor fi consecintele. S-o incepem cu realitatile basarabene.
 

Realitati basarabene
 

Statul Republica Moldova este o constructie politica ce nu are imprimat in profunzime ADN-ul unei natiuni civice integre si calitative din punctul de vedere al culturii (gandirii colective) nationale. Adica, este o constructie subreda, care se forteaza sa se inalte pe ruinele sufletului mutilat al autohtonilor majoritari (multi dintre ei inconstienti de originea lor etnica), pe ambitiile moldo-independiste ale purtatorilor virusului maladiei puterii, tradarii si imbogatirii, pe neunirea, inconsistenta morala, invidia si concurenta nesanatoasa care afecteaza mediul intelectual basarabean, pe absenta adevaratelor elite politice, purtatoare si promotoare de patrimoniu etno-cultural romanesc, pe frica indigenilor responsabili pentru decimarea etno-culturala si dezinformarea indigenilor, traitori intre Prut si Nistru, in perioada ocupatiei rusesti si pe aversiunea (fata de romanii bastinasi si cultura lor), dezgustul, diversionismul, impertinenta si lipsa de gratitudine (pentru privilegiile pe care le-au avut si le au, in detrimentul populatiei autohtone) ale unor reprezentanti ai minoritatii lingvistice rusesti, instigati si sustinuti financiar de catre agresiva lor patrie istorica, indivizi care utilizeaza berbecele „patriotismului primitiv moldo-independist” pentru a-i umili si mai mult pe basarabeni si a mentine acest spatiu geo-spiritual romanesc in dependenta totala de Rusia.
Cu alte cuvinte, componentele din a caror combinatie ar fi trebuit sa rezulte ADN-ul natiunii civice „moldovenesti” sunt, in realitate, grupuri cu interese fundamental opuse. Un fel de racul, broasca si o stiuca, minoritatea lingvistica ruseasca opintindu-se din rasputeri sa impinga subreda caruta statala moldoveneasca inapoi spre „colhozul” imperial rusesc, etnicii romani constienti straduindu-se sa readuca aceasta palma de pamant suferind la sanul Patriei-mame, si moldo-ivanii independisti, nerabdatori sa cloneze o creatura anemica, botezata „natiune moldoveneasca, formata din reprezentantii tuturor natiunilor conlocuitoare” (Voronin & Co.) care, cred ei, ar fi capabila sa edifice paradisul moldovenesc pe pamant. Aceste trei componente divergente nu sunt purtatoare si promotoare de ADN comun, care sa transmita acelasi specific etno-identitar – adica, gandire colectiva – comunitatii, deci, nu au constituit si nu vor reusi sa constituie o natiune civica moldoveneasca. Actualii cetateni ai RM respecta si vorbesc limbi diferite, studiaza si recunosc istorii diferite, au etno-simboluri diferite si sunt patrioti ai unor state diferite – realitate care face absurda ideea si posibilitatea edificarii pe aceasta palma de pamant romanesc a unei „tari de succes”, deoarece lipseste liantul indispensabil functionarii normale a unui organism national sanatos.
 

O comunitate pestrita si antagonista
 

Comunitatea pestrita si antagonista pe care o atestam astazi in RM si pe care actualii guvernanti comunisti au botezat-o popor moldovenesc nu este altceva decat rezultatul dezastruos al politicii rusesti de dizolvare nationala prin izolarea romanilor basarabeni de organismul national romanesc, colonizarea masiva a teritoriilor lor istorice cu material uman de extractie straina si de dereglare a functionarii normale a celor trei elemente vitale pentru realizarea identitatii cetatenesti si etnice a locuitorilor unui spatiu geopolitic, care pot fi doar limba, istoria si cultura natiunii titulare – politica promovata cu succes, dupa declararea Independentei si de catre guvernarile agrariana si comunista.
In toate tarile din lume (exceptie fac formatiunile statale la baza constituirii carora stau cateva nationalitati ce locuiesc compact in teritorii delimitate), indiferent de procentul cetatenilor reprezentanti ai minoritatilor lingvistice conlocuitoare, documentele, comunicarea, sedintele, instruirea se fac in limba natiunii titulare; in scoli si institutii de invatamant superior se studiaza istoria natiunii titulare, minoritarii fiind datori s-o cunoasca si sa se simta parte a acestei istorii, deoarece nu poti sa fii patriot al unei tari fara sa-i cunosti istoria si sa-i stimezi poporul. Doar identificandu-te cu limba si istoria natiunii in a carei casa ai slobozit radacini, poti deveni parte activa si constructiva a culturii nationale a acestei tari. Cei care – franati fiind de complexe de superioritate si politica diversionista a tarii lor de origine – nu doresc sau nu reusesc sa se integreze in cultura nationala a poporului care i-a gazduit, vor fi doar cu cetatenia si drepturile parte a statului de resedinta. Obligatiile, devotamentul si respectul ei le vor oferi cu darnicie patriei lor istorice, constituind o suma de elemente adverse natiunii titulare si intereselor ei vitale.
 

In casa cea mare a moldovenilor…
 

Au excelat si exceleaza in aceasta privinta reprezentantii minoritatii lingvistice rusesti, care au facut si continua sa faca in Basarabia ceea ce nu vor admite niciodata in Rusia (in Moscova traiesc cel putin doua milioane de tatari, a caror limba nu este „de comunicare” in metropola ruseasca). Asadar, ei si-au instalat in casa cea mare a moldovenilor limba, cultura, istoria si armata, mai si instigand la nesupunere civica reprezentantii altor grupuri lingvistice, pe care tot ei i-au adus in RM. Desi reprezinta doar 3-4% din populatia RM, acesti indivizi nu se sinchisesc, nici dupa 18 ani de independenta, sa marsaluiasca pe bd. Stefan cel Mare si Sfant, sub privirile complexate ale indigenilor, si sa ceara privilegii pentru limba lor, in detrimentul limbii romane, sa jure in fata ambasadei rusesti credinta si dragoste Rusiei si sa declare – evident, in rusa, caci limba de stat nu o cunosc si nici nu au de gand sa o cunoasca) – ca-i vor apara pe romanii basarabeni de romanizare. Adica, vor continua sa trudeasca la ruinarea etno-psihologica a indigenilor. Si isi permit sa faca toate acestea nu doar pentru ca sunt instigati si sustinuti de Kremlin – ei sunt incurajati si de frica, complexele de inferioritate, diletantismul, discordia, lipsa de demnitate nationala si servilismul clasei politice moldovenesti.
Politicienii nostri au avut si au mare grija sa nu-i supere pe rusi, chiar daca „grija” lor ii umileste si-i complexeaza pe indigeni. Tributari ai mentalitatii cultivate de regimul de ocupatie si responsabili pentru aplicarea in practica a politicii rusesti de dizolvare nationala a indigenilor, unii dintre ei si-au aratat inca o data adevarata lor fata de serv cu ocazia initiativei de a schimba numele strazii Puskin in Grigore Vieru. In niciun caz, au strigat in cor multi din acestia (presedintele Voronin s-a declarat categoric impotriva). Sa nu-i suparam pe rusi! Adica, demnitatea autohtonilor nu conteaza pentru ei. Chiar daca Puskin nu s-a sinchisit, desi manca painea si bea vinul acestui popor, sa numeasca orasul „prokleatai gorod Kisinev”, iar pe indigeni – „tupaie moldavane”, noi, urmasii acelor moldoveni, suntem nevoiti sa ne inchinam in fata poetului rus care ne-a urat si dispretuit si sa toleram la nesfarsit impertinenta urmasilor celui caruia ii placea sa-si zica „koni arabskii” – adica, individ de rasa pura… O clasa politica cu adevarat calitativa se ingrijeste, inainte de toate, de demnitatea, cultura, bunul nume si bunastarea natiunii care a imputernicit-o s-o reprezinte, iar ambitiile, orgoliile, complexele de superioritate si obraznicia altor natiuni o preocupa mai putin sau… chiar deloc.
 

Nisipul degradarii national-culturale
 

Un popor este respectat daca el insusi se respecta. Dar… un popor se poate respecta doar daca i se cultiva demnitatea nationala – prin personalitatile sale notorii, prin educatia si zestrea sa culturala, iar cultivarea si fortificarea demnitatii, prestigiului si educatia acestui popor sunt prerogativa si datoria nu doar a intelectualitatii, dar si a clasei politice. Obligand romanii basarabeni sa venereze personaje care nu au facut decat sa-i umileasca, dosindu-le adevarul despre adevarata fata a „fratelui eliberator rus” si instigandu-i sa-si urasca originea, se contribuie si mai mult la cultivarea si persistenta complexelor de inferioritate si a xenofiliei – in niciun caz la cultivarea si fortificarea demnitatii lor nationale. Iar o populatie cu demnitatea nationala alterata nu poate fi promotoare de patrimoniu etno-cultural autentic si nu poate realiza identitatea cetateneasca si etnica a locuitorilor unui stat (ADN). Astfel, demnitatea nationala alterata a indigenilor submineaza grav ADN-ul comunitatii moldovenesti si – ceea ce este mai dramatic – diminueaza considerabil speranta de dainuire a entitatii nationale romanesti in spatiul dintre Prut si Nistru. Neunirea, discordia, ura, miopia politica, falsele etno-simboluri si indiferenta in fata pericolului disparitiei ca entitate national-spirituala sunt consecintele devastatoare ale lipsei demnitatii nationale pe acest petec de pamant romanesc.
Daca aici intr-adevar s-ar fi dorit constituirea si consolidarea unui stat, clasa politica ar fi demarat, odata cu declararea Independentei, o ampla si bine documentata campanie de educatie nationala a romanilor basarabeni, in vederea cultivarii si fortificarii demnitatii lor nationale, caci doar in baza limbii, a istoriei si culturii autohtonilor majoritari se poate constitui o natiune civica ce ar dainui in timp si spatiu. Politicienii moldo-independisti din RM, insa, nu s-au ingrijit si nu se ingrijesc de sufletul, limba, istoria, integritatea, bunastarea si demnitatea romanilor basarabeni, acestia fiind pentru ei doar o masa de manevra in vederea acumularii de voturi in campaniile electorale, care sa le asigure puterea, pentru a duce la bun sfarsit misiunea lor „istorica” – acumularea de averi, chiar si cu pretul degradarii etno-identitare a indigenilor, adica, cu pretul disparitiei lor ca entitate nationala. O realitate de-a dreptul dezastruoasa, in niciun caz favorabila constructiei temeinice si functionarii organice a unei „tari de succes”, deoarece nimic consistent si de durata nu poate fi edificat pe nisipul degradarii national-culturale.