O UE prea gri?
(Spicuiri din revista presei europene)
Numirea, la 19 noiembrie, a prim-ministrului belgian, Herman Van Rompuy, in functia de presedinte al Consiliului European si a comisarului britanic al Comertului, Catherine Ashton, in functia de Inalt Reprezentant pentru Afaceri Straine este departe de a incanta presa europeana, care ar fi sperat ca personalitati mai puternice sa reprezinte Europa.
„Europa a ramas cu gura cascata”, constata cotidianul austriac Die Presse, incredul asupra numirii celor doi „necunoscuti” – doua „solutii provizorii” scrie Die Spiegel – in posturi-cheie ale Uniunii. „Un duet aproape anonim isi asuma destinele UE”, scrie Diario de Noticias, conform caruia „o jumatate de ora” le-a fost de ajuns celor 27 pentru a alege doi conducatori „aproape necunoscuti in afara frontierelor tarilor lor”. Pentru a ajunge la un acord, liderii europeni au luat decizia comuna cea mai putin sinucigasa, regreta La Repubblica, pentru care Europa are in prezent, pentru a utiliza expresia lui Henri Kissinger, un numar de telefon.
Dar daca acestia sunt titularii, ne indoim ca cineva va dori intr-o zi sa il foloseasca pentru a-i suna. „Daca Europa si-a dat un nume si un numar de telefon, scrie cotidianul din Roma, este cel al Angelei Merkel, si cu siguranta nu cel al lui Van Rompuy sau al baroanei Ashton”. „A meritat efortul luptei pentru Tratatul de la Lisabona, pentru a oferi doua posturi importante la doua persoane sterse?”, se intreaba Gazeta Wyborcza.
Pe aceeasi lungime de unda, El Pais critica absenta de vizibilitate si de stralucire a candidatilor: „O UE prea gri”, scrie acesta, estimand ca „cei 27 au optat pentru un presedinte fara leadership si au oferit in cadou Londrei politica externa a Uniunii. Rezultatul este trist pentru eurofili si va agrava distanta dintre cetateni vizavi de institutii”. „Europa a pierdut prima oportunitate de a demonstra ca Tratatul de la Lisabona va da in sfarsit instrumentele politice pentru a-si demonstra puterea pe scena internationala”, regreta Publico. Si, adauga The Guardian, „de a bloca alunecarea catre o lume bipolara, dominata de Statele Unite si China”.