Cel de-al doilea val de deportare în masă din RSSM, cunoscut sub denumirea codificată Operaţiunea „Sud", a avut menirea să „contribuie" la colectivizarea ţăranului liber basarabean. La realizarea operaţiunii au participat 4.496 de persoane din grupurile operative (dintre care 484 din RSSM şi 4.012 trimise din alte republici unionale), 13.774 de soldaţi şi ofiţeri ai Ministerului Securităţii de Stat al RSSM, 24.705 activişti sovietici şi de partid. În total, 42.975 de executori. Au fost folosite 4.069 de camioane, dintre care 1.506 ale administraţiei locale şi 2.563 aduse de la Odesa.

Pregătirea deportării a început încă în toamna anului 1948, când ministrul de Interne al RSS Moldoveneşti, generalul Feodor Tutuşkin, a solicitat Moscovei discutarea chestiunii cu privire la exilarea chiaburimii din RSSM în regiunile îndepărtate ale URSS. Odată aprobată rugămintea, până în primăvara anului 1949 a urmat un schimb de scrisori şi coordonări între Chişinău şi Biroul Politic al Partidului Comunist (bolşevic) al URSS, acţiuni de întocmire a planului deportării, de precizare a numărului celor care urmau a fi exilaţi, de întocmire a dosarelor, alte detalii pentru desfăşurarea cu succes a operaţiunii.

Între timp, au fost emise două hotărâri ale Consiliului de Miniştri al RSSM. Prima, la 28 iunie 1949:„Cu privire la deportarea familiilor de chiaburi, foşti moşieri şi mari comercianţi", iar cea de-a doua, la 30 iunie: „Cu privire la confiscarea şi comercializarea averii persoanelor deportate de pe teritoriul RSS Moldoveneşti şi răspunderea pentru delapidarea şi irosirea ei". Potrivit celei de-a doua hotărâri, deportaţilor li s-a dat voie să ia cu sine haine şi alimente, până la 1.500 de kilograme.

SIBERIA DE GHEAŢĂ

La 2 iulie 1949, trimisul special la Chişinău, locţiitorul ministrului Securităţii de Stat al URSS, generalul Selivanovski, şi ministrul de Interne la RSSM, generalul Feodor Tutuşkin, au aprobat planul, staţiile de îmbarcare a deportaţilor din RSSM (25 la număr) şi staţiile de destinaţie. Planul prevedea formarea a 30 de eşaloane, cu un număr total de 1.798 de vagoane-dintre care 1.548 erau pentru deportaţi, celelalte pentru pază, lazareturi etc.-, care urmau a fi îndreptate în şase regiuni din Siberia şi Extremul Orient al URSS:Tiumen, Kurgan, Irkutsk, Cita, Republica Autonomă Bureato-Mongolă şi RSS Kazahstan.

Atât în procesul de deportare, cât şi ulterior, s-au constatat mai multe abuzuri comise de nkvd-işti şi securişti, dar şi de către activiştii de partid. În pofida unei paze stricte, în mai multe cazuri basarabenii au reuşit să evadeze. Totodată, s-au înregistrat cazuri de manifestare a simpatiei populaţiei faţă de deportaţi, au avut loc naşteri şi decese la staţiile de îmbarcare. Măsurile sporite de securitate nu i-au descurajat pe basarabeni să opună rezistenţă.

EVADĂRI LA DEPORTARE

Cu toată străduinţa supraveghetorilor şi măsurile organizatorice excepţionale, basarabenii au reuşit, în unele cazuri, să înşele vigilenţa securiştilor sau chiar să fugă direct de sub ochii celor care îi păzeau. Documentele de arhivă atestă:La 7 iulie, din eşalonul format la staţia Bălţi Nord au reuşit să fugă Ion Petrov (75 de ani), locuitor al satului Rădoaia din raionul Sângerei, şi Agafia Gluşco (65 de ani), locuitoare a satului Bilicenii Vechi din acelaşi raion. La 9 iulie s-a constatat că din eşalonul format la staţia Străşeni au dispărut 36 de deportaţi. Colaboratorii Ministerului de Interne şi cei ai Ministerului Securităţii de Stat au discutat cui îi aparţine vina. Punctul intermediar de control al deportării de la staţia Razdelnaia, Ucraina, raporta Ministerului Securităţii că eşaloanele nr.97151 (Chişinău, Bâcovăţ), nr.97154 (Basarabeasca, Iargara), nr.97158 (Străşeni) şi nr.97165 (Chişinău, Tiraspol) au trecut prin staţia respectivă cu uşile deschise la vagoane. Ca urmare, s-au înregistrat evadări din aceste eşaloane).

SECURIŞTI HOŢI

Nkvd-iştii, securiştii şi activiştii locali care au ajutat la „desfăşurarea cu succes" a operaţiunii au încercat să profite de necazul celor deportaţi. Astfel, s-au atestat mai multe cazuri când aceştia şi-au însuşit banii şi bunuri ale deportaţilor. Dintre cele mai relevante, descrise în rapoartele oficiale, se evidenţiază următoarele. Unul dintre activiştii raionului Soroca, Alexandr Kulicikov, membru al PCUS, care a ajutat la deportare, a depistat în casa unei persoane supuse represiunii 3.000 de ruble, din care şi-a luat 2.300. Celelalte 700 de ruble le-a împărţit martorilor şi soldatului Sokolov. Kulicikov a fost observat, iar despre fapta lui a fost informat comitetul raional de partid.

La ridicarea cetăţeanului Balaban, din oraşul Bender, a participat şi activistul Eremeev. În seara aceleiaşi zile, Eremeev, împreună cu un căpitan al Armatei Sovietice din acelaşi oraş, au intrat în casa lui Balaban şi au consumat din vinul acestuia. La plecare Eremeev şi căpitanul au încărcat într-o maşină un butoi cu vin, un sac de făină şi cada din baie şi le-au dus acasă la militar. În satul Truşeni, soldaţii au luat de la deportatul Groza 70 de litri de vin şi alte produse alimentare. Deportata Ana Malai din satul Horeşti, raionul Kotovsk, a declarat că soldaţii care au însoţit-o i-au luat 600 de ruble. Ilie Mutilică din satul Caracui, raionul Kotovsk, a anunţat autorităţile că la deportare a fost bătut cu arma în cap de soldaţi, care i-au rupt un dinte şi i-au furat 4.376 de ruble. La insistenţa autorităţilor locale, acestuia i-au fost restituite doar 3.700 de ruble.

Deportata Vera Grosu din satul Ciuciuleni, raionul Kotovsk, a anunţat că soldaţii i-au luat 5.800 de ruble. La intervenţia autorităţilor locale, banii au fost restituiţi. Unul dintre activişti, lucrător al comitetului republican de partid Maximov, şi-a însuşit bicicleta deportatului Nicolae Stanişevschi, de 44 de ani, din Chişinău. Locotenent-colonelul Bogaciov a luat 17 pielicele de miel din casa deportatului Dumitrache din raionul Ungheni. Soldatul Veretennikov, în timpul transportării la gară a familiei Mariei Carabulea din satul Sturzeni, raionul Râşcani, şi-a însuşit cizmele noi ale soţului ei, care reuşise să fugă.

REZISTENŢĂ ARMATĂ DUPĂ DEPORTARE

Trimiterea în surghiun a basarabenilor nu a însemnat diminuarea mişcării de rezistenţă. Astfel, într-un raport al NKVD din 4 octombrie 1949 se menţionează despre înrăutăţirea situaţiei infracţionale din RSSM, cauza fiind „chiaburii şi alte elemente periculoase" care s-au ascuns pentru a nu fi deportaţi. Aceştia, potrivit raportului, fie sunt în continuare în ilegalitate sau locuiesc la rude, fie, după ce s-au căpătuit cu arme, se ascund în păduri, organizaţi în grupuri şi săvârşesc acte de terorism asupra activiştilor de partid şi de stat. Câteva exemple:

În noaptea de 14 iulie 1949, în satul Drăguşenii Noi din raionul Kotovsk „chiaburul" Tudor Ioniţă, care s-a ascuns de deportare, l-a atacat pe colhoznicul Simion Istrati. Acesta păzea averea lui Ioniţă confiscată de sovietici. Ioniţă a tras din arma pe care o avea rănindu-l pe Istrati. În urma unor informaţii operative, la 20 iulie 1949, secţia NKVD din raionul Comrat i-a arestat pe fugarii Gheorghe Jalbă şi Pavel Dânga, care aveau asupra lor arme şi care a doua zi intenţionau să-l lichideze pe Gh. Sandul, preşedintele sovietului sătesc Borogani. În noaptea de 24 iulie, feciorul deportatului Tudor Strâmbei din satul Puhoi, raionul Chişinău, împreună cu alte câteva persoane orientate antisovietic l-au atacat pe reprezentantul Comitetului raional de partid Nicolai Pesceanski, bătându-l crunt.

La 28 iulie, Gheorghe Bodiu din raionul Orhei, care s-a eschivat de la deportare, a aruncat o grenadă în miliţianul Şişanov. La 30 iulie, în raionul Soroca a avut loc distribuirea masivă a foilor volante cu caracter antisovietic şi ameninţări la adresa activiştilor sovietici din localitate. Gruparea de rezistenţă, formată din Mihail Cujba, V. Mardari, A. Mardari, A. Lotca şi Nichita Roşca, persoane care au reuşit să scape de deportare, acţiona pe teritoriile raioanelor Kotovsk şi Cimişlia. Aceştia, la 16 iulie 1949, în miezul zilei, au atacat cireada colhozului de unde au luat trei vaci, un viţel şi 15 oi, iar de la depozitul colhozului-o pereche de boi cu tot cu car, 200 de kilograme de miere şi alte produse alimentare. Gruparea a făcut o „vizită" preşedintelui sovietului sătesc Focşa, însă nu l-au găsit acasă, au efectuat câteva împuşcături şi au plecat în pădure. În rezultatul unei operaţiuni speciale de lichidare, la 17 iulie 1949, Mihail Cujba a fost împuşcat, iar complicii au fost reţinuţi.

SCRISORI DE AFECŢIUNE ŞI DE RĂMAS BUN

NKVD a interceptat o scrisoare a Galinei Tiukova, asistentă medicală a maternităţii din oraşul Ramensk, regiunea Moscova, trimisă în Basarabia pentru a însoţi eşalonul nr. 97177 de la staţia Reuţel. În scrisoare tânăra îşi împărtăşea impresiile despre Basarabia şi deportare, ceea ce NKVD a considerat inadmisibil. Galina Tiukova le scria celor de acasă următoarele: „Salutare din Reuţel. Bună ziua, dragii mei părinţi, mamă şi tată, Tatiana şi micuţa mea Nadiuşa. Sunt vie şi sănătoasă, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Ne aflăm lângă eşalonul în care au fost îmbarcaţi chiaburii şi trădătorii Moldovei, care-s circa 1.500, aceasta înseamnă 62 de vagoane, iar eu împreună cu o colegă şi medicul trebuie să-i însoţim până la Ural, poate chiar mai departe. Voi mai scrie de pe drum.

Nu vă faceţi griji pentru mine. Suntem alimentaţi pe loc, întrucât paza are bucătărie, iar noi gătim împreună. Şefii noştri sunt buni, iar eu, fiind cea mai tânără, sunt cruţată. Natura aici e frumoasă, chiar excelentă, numai că arde soarele. Eu chiar m-am bronzat puţin. Astăzi nu am reuşit, deoarece întocmesc liste. Atât am izbutit să vă scriu – se termină prânzul. Să fiţi sănătoşi, vă sărut cu drag. Fiica Galina. 6 iulie 1949".
O scrisoare cu un conţinut diametral opus a fost interceptată de la unul din deportaţii din raionul Lipcani. Acesta îi scria amicului său Petru Danilov:„Cred că în curând ne vom vedea. Nu vom fi uitaţi. Ne vom întoarce".

Samavolnicii şi abuzuri ale călăilor

Pe parcursul desfăşurării operaţiunii, soldaţii şi colaboratorii NKVD şi ai Ministerului Securităţii şi-au depăşit atribuţiile, uneori au comis adevărate crime. Documentele atestă zeci de cazuri de acest fel. În satul Străşeni, raionul Străşeni, soldaţii Ministerului Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti Suhov şi Kuzneţov l-au împuşcat pe An. Croitoru, anul naşterii 1870, locuitor care nu era inclus în lista pentru deportare. Totodată, securiştii i-au bătut crunt pe membrii familiei acestuia, pentru că nu le-au dat vin de băut. În satul Pepeni, raionul Sângerei, împuternicitul Ministerului Securităţii de Stat al RSSM Volkov a reţinut-o pe cetăţeanca Daraban împreună cu un copilul sugaci, deşi femeia nu era pe lista celor care urmau a fi deportaţi. Escortând-o la punctul de adunare, Volkov, fără niciun temei, a tras în ea din spate, împuşcând-o mortal. În satul Recea, raionul Bravicea, un grup al Ministerului Securităţii de Stat al RSSM, în cadrul acţiunii de căutare pe câmpuri a persoanelor fugare, l-a împuşcat pe cetăţeanul Vasile Sârghi, anul naşterii 1905. Sârghi nu era inclus în lista deportaţilor. În satul Ciuciuleni, raionul Kotovsk, colaboratorii Ministerului Securităţii de Stat al RSSM aflaţi în ambuscadă au împuşcat-o pe Maria Bodrug, anul naşterii 1933, care trecea pe alături.

FRICĂ ŞI LAŞITATE

Oricât de înfricoşător suna la acea vreme abreviatura NKVD, în spatele acesteia se aflau oameni cu caractere diferite şi cu grad de vitejie diferit. Rapoartele au constatat mai multe cazuri când temuţii securişti care veniseră să-i aresteze pe basarabeni au dat dovadă de frică şi laşitate. Iată doar câteva cazuri:

În satul Frumoasa, raionul Bravicea, în timp ce urma să fie ridicat, „chiaburul" A. Ciobanu a reuşit să fugă în şopron. Când s-a apropiat ofiţerul de securitate, Ciobanu i-a pus arma în piept. Securistul s-a speriat şi a dat înapoi, iar Ciobanu a reuşit să fugă în pădure. În satul Unţiteşti, raionul Ungheni, în timp ce soldaţii încercau să-l reţină, cetăţeanul Gh. Popovici a reuşit să se urce în podul casei. Soldatul care l-a urmat a fost întâmpinat cu un foc de armă. De frică, toată echipa venită să-l aresteze pe Popovici s-a retras, iar acesta din urmă, împreună cu soţia, a fugit în pădure.

În raionul Kotovsk „chiaburul" Cujba a reuşit să fugă în pădure cu tot cu armă. De aici a urmărit căruţa care îi ducea familia la staţia de îmbarcare şi, într-un loc prielnic, a tras asupra convoiului. Profitând de panică, a pus mâna pe cal şi căruţa în care se afla familia sa şi bunurile şi a fugit în pădure.

Naşteri şi decese la staţia de deportare

Viaţa continuă chiar şi la staţia de deportare. În noaptea de 6 iulie, unele femei, din cauza stresului, au născut prematur. Totodată, unii bolnavi n-au rezistat chinurilor şi au decedat. Iată câteva cazuri:La staţia de îmbarcare Străşeni au fost aduse trei femei gravide. Una dintre ele, care avea trei copii minori, a fost trimisă la maternitatea din Străşeni să nască, celelalte două au fost urcate în vagon. Deportata Vera Marcu din satul Drochia, raionul Târnova a născut la staţia de îmbarcare. Ulterior a fost dusă la maternitatea raională.

La 9 iulie, în drum spre Siberia, în eşalonul format la gara din Drochia, deportata Elena Ciobanu din satul Racovăţ, raionul Zguriţa, a născut. A fost coborâtă din tren şi internată în spitalul din or. Znamenka, regiunea Kirovograd. Ulterior, împreună cu copilul, a fost predată secţiei NKVD din acest oraş. La staţia Lipcani a fost adus un copil din satul Teţcani, născut la 27 mai 1949, care suferea de distrofie, boli cardiace etc. În noaptea de 6 spre 7 iulie copilul a decedat. Deportatul Boico, îmbarcat în eşalonul de la Ocniţa, suferea de angină pectorală. Şeful eşalonului, căpitanul Korşunov, a refuzat să-l ia. La insistenţa Ministerului Securităţii, Boico a fost totuşi îmbarcat, într-un vagon special. La scurt timp, a decedat.