„Dacă planul ar fi funcționat, marea paradă de pe 9 mai ar fi fost la Kiev anul acesta. Volodimir Zelenski ar fi fost mort sau în exil, exemplificând prăbușirea regimului-marionetă al Occidentului. Proiectul „anti-Rusia” al Ucrainei independente ar fi o notă de subsol în cărțile de istorie”, scrie Edward Lucas într-un editorial CEPA.
<< Dar n-a funcționat. În schimb, campania de zece săptămâni a costat deja Rusia 15.000 de vieți ale soldaților săi. Vladimir Putin duce acum un război de uzură, susținut de amenințarea apocalipsei nucleare, în speranța că va încălca fie voința Ucrainei de a rezista, fie voința Occidentului de a o ajuta. S-ar putea să funcționeze încă. Uzura lovește cel mai puternic partea slabă. Noua unitate și scopul Occidentului sunt fragile. Dar ele vin cu riscuri uriașe: eșecuri militare, intrigi de palat și nemulțumire publică. Chiar și acolo unde cucerirea reușește, ea naște doar insurgență. Nimic din toate astea nu era în plan.
Adevărata problemă pentru Rusia aici nu este militară. Este politică. Putin a făcut o greșeală teribilă crezând în propria propagandă și lansând un război bazat pe presupuneri false. Acum face și mai multe greșeli, iar sistemul politic de aplaudaci nu oferă o modalitate ușoară de-a corecta cursul. Ceea ce are nevoie Rusia este o planificare atentă a politicilor, bazată pe o evaluare cu ochi rece și priceput a obiectivelor realizabile și a costurilor pentru atingerea acestora. Ceea ce are este însă showbiz: o paradă militară, mare în pompă și ușurică în impact diplomatic și militar.
Putin stă inconfortabil pe podium. Nu are o experiență militară reală: în calitate de comandant-șef, este mai aproape de Adolf Hitler, un amestec incompetent, decât de Iosif Stalin, care și-a dat seama cu întârziere că ar trebui să lase războiul în seama generalilor săi străluciți. În mod paradoxal, cea mai bună carte rămasă lui Putin în relațiile cu Occidentul este propria sa incompetență și nesăbuință demonstrabile. Dacă credea că poate prelua puterea în a doua țară ca mărime a Europei în 72 de ore, fără un plan real și fără un motiv real, de ce ar avea nevoie de-o argument mai temeinic pentru utilizarea unei arme nucleare?
Nimic din toate astea nu-i deranjează pe ruși, deocamdată. Mașina propagandei de stat maschează problemele cu bombastică și nostalgie stalinistă (știre de ultimă oră: avem nevoie de-un alt Beria). Mesajul central este un cocktail contradictoriu de stima de sine națională și victimizare îndreptățită. Rusia este imbatabilă, dar și foarte amenințată. Nu doar tinerii ruși sunt recrutați. De asemenea, sunt invocate idei: istoria, geografia și economia își lustruiesc sumbru cizmele și învață cum să mărșăluiască.
Acești recruți pot fi hărțuiți pentru a fi obedienți, dar nu și eficienți. Realitatea va mușca în cele din urmă. Rusia este imensă ca suprafață, dar este slabă. PIB-ul combinat al NATO este de douăzeci de ori mai mare decât cel al Rusiei. Cheltuielile sale de apărare sunt de paisprezece ori mai mari. Desigur, bugetele occidentale pentru apărare sunt adesea stricate din cauza salariilor birocraților și a achizițiilor fără rost. Dar orice luptă între Rusia și Occident nu este un conflict de mijloace, este un conflict de voință politică. Și a noastră crește acum mai repede decât a Rusiei.
Concentrarea neobosită asupra înfrângerii Germaniei lui Hitler în 1945 este, de asemenea, un bun risipitor. Insistența silogistică conform căreia sovieticii i-au învins pe naziști, așa că oricine se opune Rusiei moderne este ipso facto nazist, se uzează. „Nazist” era o insultă puternică. Utilizarea excesivă îl uzează. Până și Germania începe să evadeze de cătușa istoriografică în care s-a închis în ultimii 70 de ani. Dacă se simt vinovați de ceea ce i-au făcut Rusiei, nu ar trebui să se simtă și mai vinovați de ceea ce i-au făcut Ucrainei? (Și altora, dar lăsăm asta pentru mai târziu).
Pe termen lung, războiul lui Putin este imposibil de câștigat. Dar o mare devastare îi pavează drumul spre înfrângere.>>
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
