Opinii și Editoriale

Partida liberala din Moldova in parlamentarele 2009

In Moldova a inceput o noua convulsie competitiva pe arena politica si Moldova s-a impartit in doua tabere mari – cea comunista si cea liberala. Perdantii din 5 aprilie, ca de obicei, vor face fum si le vor amesteca doar principalilor figuranti ai competitiei electorale. Desigur, daca M. Lupu nu-i va aduna pe toti centristii ratati pe o lista comuna. Nu mai deschid parantezele. Asadar, ce a ramas in urma si ce se contureaza la orizont?

In alegerile din aprilie curent, cele trei partide – PL, PLDM si AMN -, care au reusit sa treaca bariera electorala, au avut un obiectiv bine determinat in campanie, gratie caruia au reusit sa se pozitioneze distinct pe piata electorala si sa elaboreze o strategie eficienta de promovare a imaginii de partid. Sloganul-obiectiv al PLDM – „Moldova fara comunisti, Moldova fara Voronin!” – a intrunit, in fond, sub cupola ca conceptuala toate cele trei partide liberale. Aceasta reitera excluderea comunistilor de pe scena politica si schimbarea elitei politice din Moldova.

In discursul sau preelectoral, AMN a mai adaugat cateva nuante, care lipseau in retorica politica a liberal-democratilor: „Comunistii fura tara. Opt ani de guvernare comunista – saracie, hotie, minciuna. AMN este un luptator inversunat impotriva clanului comunist si singura alternativa. Serafim Urecheanu – presedinte”. Adevarat ca „luptatori inversunati” pe parcursul campaniei au fost liberal-democratii. Managementul PR-istic al PLDM, in special actiunea de pe ultima suta de metri ai campaniei „Voteaza fara frica!”, a fost unul ca dupa carte in contextul traditiilor consolidate in RM. Prin urmare, imaginea de lider-luptator si-a castigat-o – fara a-l flata – Vlad Filat.

Cat despre liberali (PL), pozitia lor in ceea ce priveste actuala putere politica din Moldova a fost si ramane clara – fur citate din retorica liderilor de partid: „Pentru lupi(!) – loc doar in padure!” si „Dreptatea, adevarul nu se negociaza!”.
Deci, toate trei partide au avut un singur inamic electoral – comunistii. Si toti au avut ca scop strategic nu doar trecerea pragului electoral, ci si eliminarea de la putere a Partidului Comunistilor. Aceasta optiune politica i-a unit pe liderii liberali care au fost consecventi in decizia de a boicota alegerea presedintelui tarii si a provoca alegeri parlamentare anticipate. Fapt ce confirma odata in plus teza fundamentala a ideologiei liberale: „Omul – ca scop, iar politica – ca mijloc”. Pentru libertatea politica, economica si spirituala a moldovenilor, prin actiuni legale si bine coordonate liberalii vor sa faca un transfer de putere in elita superioara a tarii.

Alegeri anticipate se vor produce in RM pentru a treia oara dupa declararea independentei – 1994, 2001, 2009. Ultimele doua scrutine au fost provocate de incapacitatea legislativului de a vota o candidatura pentru functia suprema in stat. In 2000, dupa modificarea Constitutiei, V. Voronin, care pe atunci era liderul fractiunii comuniste, declara foarte categoric in incinta legislativului: „Sau Voronin presedinte, sau alegeri anticipate!”. (Nu cred ca aceste secvente nu s-o fi pastrat in arhiva Televiziunii publice.) Stabilitatea politica ii deranja la acel moment mai putin pe comunisti, iar lozinca celor care au conspirat impotriva presedintelui republicii de atunci era „Moldova fara Lucinschi!”. Deci, in 2001, Voronin, care nu a renuntat la ambitiile sale de a deveni presedinte, a fost cel care a provocat alegerile anticipate. In 2009 a venit timpul… democratilor.
Mai serios insa, cele intamplate in Moldova deschid noi meridiane pentru dezbateri vizavi de sistemul parlamentar de guvernare. Sistem ce s-a dovedit a fi unul „capcana” pentru cei care diriguiesc scena politica. Cele produse recent in RM demonstreaza ca votul indirect la alegerea presedintelui poate favoriza consolidarea unei formatiuni politice pana la transformarea liderilor acesteia in oligarhi politici. Puterea politica poate fi conservata de un clan corupt si indecent. Uneori, jocul de culise – adica votarea presedintelui de catre forul legislativ – poate fi unul mai „periculos” si mai imprevizibil decat votul popular (direct). In cazul votului direct „sarmana Zana” – recenta metafora lansata de S. Urecheanu – ar fi devenit demult presedinte.

Cu adevarat riscul pentru democrati este unul mare, pentru ca electoratul lor este mai flexibil in perioada concediilor decat cel al comunistilor, dar nu mai mic este si riscul comunistilor, daca in 5 aprilie au pacatuit, asa cum ii acuza Opozitia.
De pe 4 iunie, Televiziunea publica s-a incadrat deja in actiunile de elucidare „echidistanta”, ca de obicei, a campaniei electorale. Primul reportaj, de vreo opt minute(!) – ca in cazul unor calamitati naturale sau alte situatii exceptionale – intr-un buletin de stiri a fost dedicat vizitei presedintelui in exercitiu la ULIM. Al doilea reportaj din acelasi buletin de stiri – transmis de la conferinta de presa a liderului PPCD, la care Iu. Rosca, in stilul sau conspirativ, povestea celor prezenti cum Urecheanu s-a intalnit la un hotel din Moscova la ora 1 de noapte cu un reprezentant al lumii criminale. Se pare ca PCRM a inceput deja sa sustina prin toate parghiile, mai ales cele mediatice, pepecedistii in aceste alegeri, singura opozitie „constructiva” in viziunea lui V. Voronin.
 

In fine, revenim la ideea centrala: alegerile parlamentare anticipate. Riscul e mare, dar, daca e sa mori sau sa fii ranit, atunci sa se intample intr-o lupta cinstita, ci nu in una fraudata. Iar la finalul acestor randuri, vreau sa reproduc un fragment din Preambulul Declaratiei de Independenta, scris de presedintele american T. Jefferson, unul din fondatorii doctrinei liberale:
„Consideram aceste adevaruri ca de la sine evidente ca toti oamenii sunt creati egal, ca sunt inzestrati de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, ca printre acestea sunt dreptul la Viata, Libertate si Cautarea fericirii. Si ca, pentru a asigura aceste drepturi, Oamenii instituie Guverne, care isi deriva puterile legitime din consensul celor guvernati. Si ca, ori de cate ori vreo Forma de Guvernamant devine contrara acestor scopuri, este Dreptul Poporului de a o schimba sau aboli si de a crea un nou Guvernamant, punandu-i bazele pe asemenea principii si organizandu-i puterile dupa cum considera mai adecvat pentru a-si proteja Siguranta si Fericirea.”

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *