Actualitate

Patriarhul Kirill, personificarea degradării spirituale a Rusiei

Vladimir Danilenko este un cunoscut scriitor contemporan ucrainean, autorul volumelor „Oraşul Tirovivan”, „Tăietorul de lemne în deşert”, „Gazelele săracului Ramzi”, „Dragostea în stil baroc”, „Pălăria lui Sikorski”. Scrierile sale au primit numeroase premii literare, plasându-se în fruntea topurilor naţionale de carte. În multe dintre lucrările sale, scriitorul abordează criza spirituală a omului, dar şi a societăţii. În interviul de mai jos – publicat la 21 iulie 2011 de Agenţia naţională de presă a Ucrainei, UNIAN – http://www.unian.net/rus/news/news-447159.html – Vladimir Danilenko vorbeşte despre criza Bisericii…

Patriarhia Moscovei, un puternic imperiu de afaceri

– Vladimir, în romanul dvs. mistic „Dragostea în stil baroc”, diavolul îi face o vizită stareţului Lavrei Peciorska din Kiev, întrucât se simte confortabil în acest loc sfânt printre oameni care îi sunt apropiaţi ca spirit. Vreţi să spuneţi că boala societăţii este direct legată de criza Bisericii?
– (…) Biserica de astăzi este sfâşiată de desfrâu şi bani. Uitaţi-vă cât de frecvente au devenit vizitele în Ucraina ale patriarhului Kirill al Rusiei, obsedat de ideea pro-bizantină, cu profund iz de naftalină. Ca fiecare activist rus cu complexe de modă veche, el este un „colector de pământuri” şi cel mai puţin e îngrijorat de mântuirea sufletelor turmei sale. Iar în Ucraina el are interese destul de mercantile – banii.

Încă pe timpul lui Aleksii al II-lea, patriarhul Kirill a fost implicat într-un scandal legat de comerţul cu tutun, care a zguduit societatea rusă. Despre aceasta au scris mai multe publicaţii ruse, inclusiv „Moskovski Komsomoleţ”, „Leningradskaia Pravda”, revista „Prosvetlenie Znaniem”. Fără a plăti taxe vamale, dl Gundeaev
(numele lumesc al patriarhului Kirill – n.r.) transporta peste frontieră, cu titlu de ajutoare umanitare, cantităţi enorme de ţigări „Philip Morris”, care intrau în Mănăstirea Danilov. Ca vânzător al ţigărilor în documentele vamale era indicată Patriarhia Moscovei… În businessul cu tutun sunt implicate şi rudele actualului patriarh. Sora lui, Lidia Leonova, are circa 300 de structuri legate de industrie…

În „grija” Patriarhului se mai află o fabrică de macaroane din Smolensk, iar Patriarhia Moscovei deţine Banca „Peresvet”, care a concentrat capitaluri imense. Însă, nici unul dintre cei peste 140 de arhierei eparhiali ai Rusiei nu a confirmat public că aceste resurse ar fi fost trimise pentru reabilitarea sutelor de biserici şi mănăstiri din ţară… În subordinea patriarhului Kirill se află şi o fabrică, la care se produce apa „Izvorul Sfânt”. Şi banii proveniţi din comercializarea apei ajung la „Peresvet”. În plus, dl Gundeaev a semnat un acord cu Compania „ARTGHEMMA”, privind crearea unei întreprinderi mixte de prelucrare şi vânzare a diamantelor.

Aşadar, astăzi Patriarhia Moscovei este un puternic imperiu de afaceri, care desfăşoară activităţi de comercializare a tutunului, alcoolului, diamantelor, imobilelor, plus businessul hotelier şi turistic. Structura comercială a Patriarhiei ruse a cumpărat, bunăoară, supermarketul „Skobelevski” din capitala rusă, după care l-a vândut pentru două miliarde de ruble. E doar o mică parte a adevăratelor preocupări ale patriarhului Kirill, căruia aceşti bani însă nu-i ajung de o manieră panicată. Din care cauză, de ceva vreme, el promovează ideea legitimării unui impozit bisericesc de pe fiecare cetăţean al Rusiei. Tocmai de aceea, când văd prin Kiev capetele nespălate ale slujitorilor Patriarhatului de la Moscova care, alături de mătuşele fanatice, zilnic fac cercuri magice în jurul Radei Supreme, mi se face milă de aceşti oameni prostiţi, care nu ştiu cu ce se ocupă al lor pastor-milionar.

Numele de agent: Mihailov

– În acelaşi roman „Dragostea în stil baroc”, la Lavra Peciorska din Kiev, diavolul descoperă dormind „mumiile înfăşate ale sfinţilor de la Lavra, păzite de ofiţeri FSB în sutane negre”. De ce aţi apelat la o astfel de fantasmagorie?
– Viaţa reală depăşeşte orice fantasmagorie. La începutul anilor ’90, în Rusia a izbucnit un scandal, legat de arhivele KGB. S-a dovedit că majoritatea episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse au fost colaboratori activi ai KGB – prezentau rapoarte făcute în bază mărturisirilor făcute de credincioşi la spovedanie, informau despre anumite păreri exprimate de slujitorii bisericii şi despre viaţa privată a acestora, raportau cu regularitate cine dintre cetăţenii sovietici şi-a botezat copiii…

În 1992, Soborul arhieresc a creat o comisie, avându-l în frunte pe Episcopul de Kostroma şi Galiţia, Aleksandr. Studierea arhivelor le-a revenit preoţilor-deputaţi (la acea vreme) Gleb Iakunin şi Lev Ponomariov. În presa de atunci s-a scurs informaţia, potrivit căreia şi Kirill, care deja era mitropolit, a fost legat cu KGB, pseudonimul lui fiind Mihailov. Tot atunci Kirill a început să cumpere arhivele KGB. Adunând informaţii compromiţătoare despre eşaloanele de vârf ale clerului, el a început să manipuleze cu documentele, să-şi ameninţe inamicii dintre episcopi, iar când Aleksii al II-lea a încercat să-l tempereze, în presă imediat au apărut articole compromiţătoare despre patriarhul de atunci al Bisericii Ortodoxe Ruse.

De o manieră extrem de dură Kirill a folosit informaţia cumpărată anterior de la serviciile speciale ruseşti atunci când Soborul arhieresc l-a ales în calitate de patriarh. Capii incomozi ai Bisericii, dar şi concurenţii săi de bază – fraţii Kapalin, mitropolitul de Kaluga, Kliment şi arhiepiscopul de Tobol – au fost ameninţaţi cu diverse materiale compromiţătoare, devenind victime ale PR-ului negru al lui Kirill, iar Moscova s-a ales cu un nou patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse.

– Să înţelegem că patriarhul Kirill şi-a rezolvat deja toate problemele ce ţineau de Rusia, din care cauză s-a apucat de Ucraina? Chiar să nu mai aibă nimic de făcut pentru enoriaşii săi Biserica în Federaţia Rusă?
– La 6 aprilie 2010, „Narodnaia Gazeta” din Belarus a publicat un articol, a cărui idee centrală era: „Degradarea Rusiei pe timpul guvernării lui Putin este reflectată de cifre, în faţa cărora pălesc toate poveştile despre bunăstarea care se apropie – poveşti difuzate de nişte mass-media totalmente subjugate de Putere…”. Iată doar câteva fapte prezentate în această publicaţie. Potrivit indicilor sistemului represiv-de drept, Rusia ocupă locul întâi din lume în ceea ce priveşte numărul de deţinuţi – un milion. Patru milioane de cetăţeni ruşi locuiesc în stradă, trei milioane cerşesc, alte trei milioane se prostituează, iar un milion sunt narcomani. În fiecare zi, în Federaţia Rusă se efectuează 10.000 de avorturi, iar omorurile ating cifra de 80.000 pe an. În Rusia se beau 14 litri de spirt convenţional pe cap de locuitor (unele statistici vorbesc chiar de 18 litri), în situaţia în care se consideră că, de la opt litri, începe degradarea fizică a naţiunii. Aşadar, Kirill ar trebui să se ocupe de salvarea sufletelor milioanelor de conaţionali ai săi. El însă, iată, e mânat în Ucraina – de avariţia care-l urmăreşte şi bolnăvicioasele complexe imperiale care-l mistuie.

În societatea rusă creşte neîncrederea faţă de Biserică. Dovadă şi faptul că, la 31 martie 2011, trei preoţi ai eparhiilor din Ijevsk şi Udmurtia – Serghei Kondakov, Mihail Karpeev şi Aleksandr Malîh – au încetat să mai pomenească, în timpul serviciilor divine, numele patriarhului Kirill. Mai mult, i-au scris şi o scrisoare, care a circulat pe blogosferă şi în care se spune: „Rusia e ameninţată de pierzanie, a cărei cauză principală este catastrofa moral spirituală”. „Dar nu cumva faptul că nu s-a a produs, odată cu renaşterea locaşurilor sfinte, renaşterea statalităţii ruse, a armatei, culturii, familiei, se explică prin aceea că în viaţa bisericească propriu-zisă nu au fost depăşite viciile legate de cei 70 de ani de detenţie bolşevică?”, întreabă autorii mesajului care, în scurt timp, au fost îndepărtaţi de la serviciul divin…

Ruşii nu au un vis

– Şi totuşi, e doar Biserica vinovată de criza societăţii. Statul nu are nicio vină?
– Pe durata guvernării lui Vladimir Putin, Rusia a devenit ţara cu cei mai proşti indici economici şi de trai. Ziarul belarus, la care am făcut referire mai devreme, a prezentat informaţii, potrivit cărora în ultimii ani, bunăoară, producţia de camioane a atins nivelul anului 1937, de combine – 1933, de tractoare – 1931, de vagoane – 1910, de încălţăminte – 1900. Dar grandioasa şi puternica maşină propagandistică ne spune că totul e bine… Rusia a devenit o ţară nedezvoltată economic, creşterea economică fiind asigurată doar de gaze şi petrol. Dar Biserica Ortodoxă Rusă îi cântă în strună Puterii – aşa cum a făcut-o întotdeauna, de altfel… În Ucraina, cel puţin, măcar baza societăţii ştie ce vrea: libertate, standarde europene, bunăstare, autodezvoltare, valori familiale. Ruşii n-au măcar un vis normal. Cândva, Rusia a visat să construiască un luminos viitor comunist – vis în care au crezut milioane de oameni. După căderea Uniunii Sovietice, singurul vis, pe care li-l propun ruşilor Puterea şi Biserica lor, e să re-atragă – fie prin şmecherii, fie forţat – fostele ţări sovietice într-un nou URSS. Un alt vis elitele ruseşti, la acest moment, nu au.

De ce Vladimir se teme de Kirill

– Cum apreciaţi şansa Bisericii Ortodoxe din Ucraina, subordonată Patriarhiei Moscovei, de a desfăşura o politică independentă? Şi care sunt cele mai mari pericole pe care le comportă expansiunea Bisericii Ortodoxe Ruse?
– Odată, aflându-mă pe teritoriul Lavrei Peciorska din Kiev, am avut sentimentul că am nimerit pe un câmp de luptă. Toţi pereţii din jurul meu erau plini de afişe cu vulturul bicefal şi îndemnul de a ne reuni cu Rusia, pe care cineva le dezlipea cu meticulozitate şi le împânzea cu replici maliţioase. Aşadar, am văzut un război informaţional dur, al cărei sursă era însăşi Lavra… Bineînţeles, printre slujitorii Bisericii Ortodoxe din Ucraina, subordonată Patriarhiei moscovite, sunt adepţi ai autonomiei bisericeşti, dar în această biserică nu există o minimă democraţie.

Patriarhia Moscovei este ultimul bastion al totalitarismului. E calul troian al unei biserici străine care a falimentat spiritual. Acolo fiecare slujitor se teme că, pentru cea mai mică şi nevinovată aluzie la un punct separat şi independent de vedere, va fi gonit din Biserică sau va fi exilat într-un loc uitat de lume. Şi patriarhul Vladimir (patriarhul Kievului şi al Întregii Ucraine – n.r.) se teme de asta. Înainte de Paşte, pe Kreşciatik (bulevardul central din Kiev – n.r.), a fost înălţat un panou stradal enorm, cu felicitarea patriarhului Vladimir către ortodocşii ucraineni. Dar, înainte de vizita lui Kirill, acest panou a fost scurtat într-atât, încât a rămas numai portretul lui Vladimir şi o frază ruptă… Se vede că patriarhul ucrainean s-a speriat ca nu cumva musafirul rus să creadă că aici altcineva e stăpânul… Cunoscându-l bine pe Kirill, patriarhul Vladimir vrea să-şi trăiască viaţa fără represalii şi anatemă.

Iar dacă e să vorbim despre Patriarhatul Kievului şi Biserica Ortodoxă Autocefală din Ucraina, cu aceasta Kirill – prin agenţii de influenţă ai Rusiei la Kiev, care au legături şi cu Puterea – poate face ceea ce a făcut în ţara sa cu Biserica Ortodoxă Rusă Autonomă. Prin judecată, toate locaşurile sfinte ale acesteia au fost transmise Bisericii Ortodoxe Ruse… În Ucraina, Kirill poate merge pe acelaşi scenariu. În unele regiuni el chiar va cere realizarea acestuia… Totul se complică în vederea alegerilor prezidenţiale din Rusia, din 2012, când fiecare candidat va dori să-i facă „un bine” poporului frăţesc ucrainean, ca să-şi facă pe plac sie şi alegătorilor săi.

Societatea ucraineană, a cărei majoritate susţine Patriarhatul din Kiev, trebuie să se aştepte la aceea că, într-o zi, toate bisericile Patriarhatului din Kiev şi ale Bisericii Ortodoxe Autocefale vor fi înconjurate de pompieri şi medici epidemiologi, plus detaşamente ale poliţiei cu destinaţie specială şi „băieţi în jeep-uri”, iar în deciziile judiciare va fi indicat că, bunăoară, Catedrala Vladimir stă în alt loc decât e cazul, că actele de proprietate asupra locaşului au fost alcătuite cu încălcări ale legislaţiei, iar însăşi clădirea împiedică buna funcţionare a comunicaţiilor subterane, să zicem, pentru Euro-2012, din care cauză trebuie transmis unei alte biserici, mai sigure… Despre aceasta vor trâmbiţa imediat toate posturile de televiziune din Rusia, iar preşedintelui Radei Supreme, Vladimir Litvin, îi vor mai agăţa un ordin la piept…

ZIARUL TIMPUL,
27 iulie 2011

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *