Iată încă că domnul președinte Timofti a considerat mai importantă chestiunea asigurării securității sistemului bancar din R. Moldova decât cea a integrității teritoriale a R. Moldova. Cu alte cuvinte, Timofti se teme mai mult de „atacurile raider” (unele inventate) decât de expansionismul rusesc. Fac o precizare pentru amatorii de a căuta lipsa seminței de bună credință în ouăle de sub pasărea măiastră a gândurilor mele jurnalistice: „atacurile raider” sunt periculoase pentru țară, dar oare sunt mai puțin periculoase atacurile rușilor care duc la sfâșierea teritoriului nostru național? Luni aceștia au decis să-și atribuie Varnița, mâine le va cădea tronc la inimă Anenii Noi, apoi Chișinăul – de la aeroport până la reședința președintelui… Așadar, „atacurile raider” sunt foarte periculoase, dar logica ne sugerează că mai întâi trebuie să ne apărăm teritoriul, apoi băncile de pe acest teritoriu…
Cât privește reproșul unui cititor că „îi laud pe conducători” (se are în vedere atitudinea mea pozitivă față de Leancă, Gherman și Corman) explicația e următoarea: vreau să cred că după plecarea lui Filat din fruntea guvernului, acești politicieni vor reuși să îndrepte lucrurile pe un făgaș normal, care să coincidă cu interesul nostru național. Avem motive să credem că noua provocare a Tiraspolului nu e deloc întâmplătoare și ea e determinată anume de faptul că Rusia înțelege că noua echipă din fruntea guvernului va promova o politică proeuropeană mai coerentă decât fostul guvern Filat. Ei vor să-l determine și pe premierul Leancă să poarte ceasul pe mâna dreapta, ca premierul demis. Iată de ce, cred că merită să-i acordăm noii echipe guvernamentale un credit de încredere, cele o sută de zile de grație.
Nu mai putem să-i acordăm încă o sută de zile președintelui Timofti. Domnia sa și-a consumat porția de încredere. Când rușii îți mușcă din teritoriul tău, Consiliul de Securitate ar trebui să discute alte chestiuni, nu probleme doctrinare legate de sexul îngerilor.
Treziți-vă, domnilor conducători ai RM, căci mâine nu veți mai avea țară ca să o conduceți!
În loc de P.S.
Dacă Leancă va păși pe urmele lui Filat…
După ce scrisesem textul de mai sus a apărut Declaraţia Guvernului R. Moldova referitor la provocarea organizată de Federața Rusă la Varnița. Înțeleg rosturile adânci ale „finețelor” limbajului diplomatic, înțeleg și grija guvernului de a nu-l zădărî pe „ursul rusesc”, nu înțeleg însă frica patologică a guvernului de a spune lucrurilor pe nume.
În tot textul Declarației, pentru a denumi, regimul criminal și anticonstituțional creat de ruși la Tiraspol, se folosesc termeni neutri ca „Tiraspolul”, „reprezentanții de la Tiraspol”, „structurile transnistrene”, „structurile de forță transnistrene”. Nicăieri nu întâlnim termenul care ar denumi corect ceea ce s-a întâmplat în 1992 la Nistru: „război de agresiune a Rusiei împotriva R. Moldova”. În locul acesteia se folosește sintagma „conflictul transnistrean”. Am remarcat, de asemenea, că nicăieri în Declarație nu e utilizată denumirea „Rusia”, de parcă nu anume Rusia a declanșat războiul, și nu anume cu Rusia a fost semnat la 21 iulie 1992 Acordul moldo-rus de încetare a focului. Un alt exemplu: în locul sintagmei „regim neconstituțional”, „autodeclarata RMN”, autorii Declarației folosesc noțiunea „regiune”. Astfel, citind această Declarație, un tânăr cetățean al R. Moldova care nu știe ce a fost în 1992, află că e vorba despre un fapt banal – o „regiune”, unde a fost „un conflict”, „reprezentanții” căreia nu comit nici o crimă, ci doar „încearcă să numească drept „frontieră” o linie administrativă convenită temporar”…
Am senzația că asemenea Declarații ale guvernului nostru sunt redactate nu la Chișinău, ci la Tiraspol, de oamenii lui Rogozin. Concluzia care se impune e următoarea: nu avem elite politice care să se bată pentru această țară. Pentru aceste elite Transnistria ocupată de ruși nu e chestiune de destin și demnitate, ci o „zonă” unde se fac bani mulți, foarte mulți. În numele acestor bani, „liderii” noștri scot de pe perete și stema țării când se întâlnesc cu bandiții de la Tiraspol. Cel puțin unul dintre ei, ex-premierul V. Filat, anume așa a procedat. Da, e vorba despre acel Filat care pe 5 decembrie 2012 a semnat la Așhabad planul de măsuri privind „prăznuirea atotnorodnică” a zilei de 9 mai… Da, e vorba despre acel Filat care s-a întâlnit pe 9 mai 2013 cu Rogozin și nu știm despre ce au discutat. De unde știm că nu au discutat și despre provocarea de la Varnița?
Dacă noua echipă de conducere a R. Moldova nu va face lumină în aceste probleme și va continua să se poarte cu Tiraspolul și Moscova cum s-a purtat Filat, mutându-și ceasurile pe mâna dreaptă, R. Moldova își va pierde și bruma de independență pe care o mai are acum.
Continui cu încăpățânare să cred că această nouă echipă va da dovadă de curaj și demnitate, iar Declarația de ieri nu a fost altceva decât un efect regretabil al inerției. Perioada de grație se consumă însă repede…
(c.t.)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
