Cultură

Poet cahulean – condamnat la nemurire

Poetul Robert Cahuleanu (pseudonim literar – Andrei Ciurunga) s-a născut pe 28 octombrie 1920 la Cahul. Până în 1946 semnează Robert Cahuleanu, ulterior – Andrei Ciurunga. La vârsta de 16 ani, fiind elev la Liceul „Ion Voievod” din localitate, publică placheta de versuri „Melancolie”, după care urmează culegerea de versuri „Zodia cumpenei” (Bolgrad, 1939) şi „Cântece de dor şi de război” (Chişinău, 1944). După 1944, se stabileşte la Brăila, după care se transferă în 1949, la Bucureşti. În 1950 este arestat pentru volumele „Cântece de dor şi de război” şi „Poeme de dincoace”, fiind trimis la Canal (1950-1954).

Poetul cahulean a scris poezii în toate puşcăriile şi coloniile din România (Gherla, Salcia, Jilava, Văcăreşti, Peninsula, Poarta Albă, canalul Dunăre – Marea Neagră) – nişte ecouri infernale din gulagul sovietic: Solovki, Dudinka, Vorkuta, Ivdel, Norilsk, Kurgan, Kolîma, Magadan etc.
Condamnat în două rânduri (prima dată la patru ani, 1950-1954, a doua oară la 18 ani de închisoare – din 1958), a executat ceva mai mult de zece ani, nimerind sub amnistia din anul 1964.

„La 13 mai 1954, cu o întârziere de fix o sută de zile, – îşi aminteşte poetul, – am fost căutat de grefier pentru a mi se înmâna foaia de eliberare din colonie.

Bilanţul meu, după ani de închisoare la Canal, era rodnic: câţiva prieteni buni la activ, o experienţă bogată de viaţă, câte-o toană de reumatism prin părţile esenţiale şi câteva zeci de poezii rupte din inimă”.

Aşa îşi aminteşte poetul Robert Cahuleanu în cartea sa „Memorii optimiste” prima sa detenţie de la Canalul „Dunăre – Marea Neagră”, o „rudă” apropiată a „Belomor-Canal”-ului sovietic. Cunoscând foarte bine „geografia” penitenciarelor staliniste româneşti, poetul îşi aminteşte:
– În afara „confortului” în care ne-am lăfăit în timpul şederii la Văcăreşti, a contat foarte mult anturajul. Erau, printre aşa-zişii „criminali de război”, ofiţeri care şi-au făcut datoria pe frontul de Răsărit, magistraţi, scriitori şi ziarişti al căror condei susţinuse campania pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, ca să nu mai zic de preoţi, medici sau avocaţi, oameni tot unul ca unul.

La Galeşu şi Peninsula, colonii de grea pomină, poetul îşi aminteşte: „Îmi rămâneau multe amintiri la Peninsula şi mulţi prieteni de neuitat, acolo scrisesem cele mai bune poezii, dar nu mă temeam că se va pierde vreuna. Le ştiam pe de rost atât eu, cât şi alte zeci, poate sute de deţinuţi, depăşiseră sârmele coloniei şi circulau de-a lungul Canalului şi prin închisori, ba chiar – aşa cum am aflat, după eliberarea mea, de la cunoscuţii de – afară – unele dintre ele fuseseră citite la emisiunile în limba română ale posturilor străine de radio – Europa liberă, BBC, Vocea Americii – iar altele apăruseră în publicaţiile de peste hotare”.

Poetul Andrei Ciurunga şi-a iubit cu multă dragoste baştina – Cahulul, Basarabia, cărora le-a dedicat poeme de înaltă tensiune sufletească: „Hai, măi Cahul”, „Te las, Cahul”, „Ajută, Doamne”, „La 70 de ani”, „Ţara mea de dincolo de ţară”, cartea „Lacrimi pentru Basarabia” şi multe, multe altele.

Fiind o fire optimistă, ca şi alte zeci şi sute de mii de deţinuţi politici din România, aştepta cu multă nerăbdare primăvara de dezgheţ din iarna lui 1989, anticipând-o în sugestiva sa poezie: „Bastilia”:
Mâna care-a strâns se strânge
vânătă, în cântec de prohod.
A căzut Bastilia de sânge
şi-a murit un veac pe eşafod.
Toate pietrele zidite în Bastilii
crapă, mai târziu sau mai curând,
ca să facă loc luminii zilei.
– Dar Bastilia noastră, oare când?

Poezia citată mai sus face parte din buchetul de poeme: „Inscripţie pe uşa închisorii”, „Canalul”, „Daniil Sihastrul”, „Nu-s vinovat faţă de ţara mea”, „Ţara mea de dincolo de ţară”, „Lui Radu Gyr”, „Blestem pentru casa duşmanului” etc. – nişte imnuri tulburătoare, nişte documente de condamnare ale regimului totalitar din România, ale suferinţelor inumane, ale condamnărilor nedrepte, schingiuirilor, bătăilor, înfometării – instrumente ale genocidului barbar din „Siberia” românească.

Palmaresul literar al lui Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga) numără 40 de culegeri de versuri şi proză, scrise pe parcursul vieţii sale de martir al neamului românesc.

Înaltul for literar-artistic, susţinut de Biblioteca publică raională din Cahul „Andrei Ciurunga”, a cuprins un evantai de comunicări şi amintiri despre viaţa şi activitatea literară a poetului cahulean. Un viu interes de pionierat au produs amintirile doamnei Doina Focşa, preşedinte de onoare, Asociaţia Transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român „Astra”, Despărţământul „Iulia Hasdeu” Cahul, cât şi a domnului Vasile Căpăţână, preşedintele Asociaţiei literar-culturale „Ideal”, care s-a aflat şi pe post de moderator la această manifestare.
Comunicările doamnelor Ludmila Bălţatu, lector universitar, şefa Catedrei filologie română, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu” („Viaţa şi opera poetului martir Andrei Ciurunga”), Veronica Popa, profesor şi muzeograf, Muzeul Ţinutului Cahul („Nu-s vinovat că mi-am iubit lumina”), Nina Aconi, profesoară de limba română la Colegiul Industrial din Cahul, şi a dlui Alexandru Tecuci, profesor de limba şi literatura română la Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul („Talent răstignit pentru Basarabia”).

E îmbucurător faptul că şi tânăra generaţie, generaţia Internetului, cunoaşte opera literară a marelui poet cahulean. Liceenii Olga Marin, Alina Creţu, Nina Bălţeanu, Dumitru Perşonov au declamat poeziile poetului: „Ţara mea de dincolo de ţară”, „Nu-s vinovat faţă de ţara mea”, „Canalul”. Liceana Iulia Tătaru a prezentat o dedicaţie muzicală la vioară, care ne-a impresionat nespus de mult.

„Vişina de pe tort” au constituit-o cântecele pe versurile lui Andrei Ciurunga, de pe coloana sonoră: „Daniil Sihastrul” (muzică: Victor Socaciu, versuri: Andrei Ciurunga, interpret: Victor Socaciu), „Rugăciunea pentru osândiţii căzuţi” (versuri: Andrei Ciurunga, corul de maici de la Mănăstirea Diaconeşti, România), „Nu-s vinovat faţă de ţara mea” (muzică: Tudor Gheorghe, versuri: Andrei Ciurunga, interpret: Tudor Gheorghe).

Dna Alina Ivaşcu-Chiriac, redactor-prezentator la Radio Moldova, o doamnă de aleasă cultură, de o responsabilitate exemplară şi de o generozitate sufletească de excepţie, ne-a însoţit în acest „maraton” cahulean, înregistrând pe dictafon acest eveniment notoriu – motiv de mulţumire din partea tuturor organizatorilor şi participanţilor.

Gheorghe Reabţov,
profesor ASEM 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *