Socor s-a dezis de Voronin. Spre inima cui se furişează acum – a lui Filat sau a lui Lupu?

Acesta, probabil nu tocmai cu totul dezinteresat, începând de prin 2001, a rupt multe perechi de papuci tot alergând de la Iura Roşca spre Mark Tkaciuk şi invers, pentru a-i convinge să lupte cot la cot împotriva opoziţiei anticomuniste. Astfel, nu fără truda şi nesomnul acestuia s-a constituit monstruoasa coaliţie din 4 aprilie 2005, când comunistul Voronin a fost reinstalat încă pentru un mandat în fruntea statului cu voturile partidelor NE şi ANTIcomuniste. După acel ruşinos 4 aprilie 2005, Socor „s-a lăsat la fund” ca să reapară din nou, anul acesta, cu gânduri… noi.

Într-un interviu acordat postului de radio „Europa Liberă”, fiul rătăcitor al analizelor internaţionale schimbă placa şi nu-l mai adulează politic, ca mai înainte, pe Voronin, ci îl loveşte cu aceeaşi pasiune cu care l-a adulat şi, din mumă, Voronin a devenit ciumă în ochii Socor-ului rătăcitor. Potrivit lui, „Voronin a devenit un handicap, un dezavantaj pentru partidul sau”. El se arată foarte îngrijorat de soarta de mai departe a PCRM şi speră că, după congresul acestui partid „cineva din partid, preferabil – domnul Voronin însuşi, va deschide o portiţă de reintrare în Parlament, indicând printr-un semnal cât se poate de clar către partidele parlamentare că ar fi de dorit o soluţie care să permită reintrarea comuniştilor în Parlament fără ca aceştia să-şi piardă reputaţia sau onoarea”. Aţi prins faza? Socor continuă să fie convins că acest partid, continuator al unui partid criminal, are „reputaţie şi onoare”… Cu adevărat, numai în imaginaţia acestui „analist internaţional” rătăcitor Partidul Comuniştilor poate să aibă… reputaţie şi onoare.

Surprinzător, contrar celor afirmate acum câţiva ani, Socor constată azi că „domnul Voronin nu demonstrează calităţi de politician care să funcţioneze într-un sistem multipartid. Dânsul nu cunoaşte compromisul, compromisul probabil că este un cuvânt de ocară pentru garda veche din PCRM. Dânsul este pur şi simplu atât de inflexibil şi se cantonează în situaţii fără ieşire, care fac foarte dificilă cooperarea cu alte partide”. Exact astfel arăta Voronin şi în 2005, când Socor devenise lustruitorul de imagine al bătrânului general bolşevic. Nu-i mai place azi lui Socor nici Mark Tkaciuk, ultimul fiind atacat, la pachet cu Voronin, de analistul rătăcitor: „aceştia au demonstrat inflexibilitate, un defect pe care comuniştii în trecut îl numeau sectarism, adică incapacitatea de a ieşi din propria extremă şi de a stabili relaţii de cooperare şi chiar coaliţie cu alte partide. (…) PCRM ar fi putut să joace încă un rol important în Republica Moldova în cadrul sistemului politic şi chiar la guvernare, daca s-ar fi adaptat condiţiilor de pluralism, dar partidul nu s-a adaptat acestor condiţii”.

Mănăstire într-un picior, ghici ciupercă ce-i! Despre aceste, eufemistic vorbind, defecte ale comuniştilor s-au scris tone de hârtie în R. Moldova, ani de zile presa democratică, inclusiv TIMPUL, a vorbit despre aceste lucruri. Socor însă nu auzea atunci ce spuneam noi. Pe atunci, el, „analistul internaţional” cu trecere la palat, cot la cot cu Voronin, Tkaciuk şi Roşca, promova cel mai antimoldovenesc şi mai antiromânesc partid care a activat vreodată în Moldova. Acum, acelaşi Socor a schimbat macazul şi critică acest partid.
Cunoscându-i năravul, este de aşteptat ca analistul rătăcitor să se oploşească pe lângă altcineva. Pe lângă cine? Pe lângă Filat sau pe lângă Lupu?

Depinde cine se va dovedi mai cu dare de mână….