Nu poti muri in locul altuia.
Poti face puscarie in locul altuia, poti uri sau poti iubi in locul altuia, poti fi fericit sau nenorocit in locul altuia, dar sa mori in locul altuia nu poti.
Am auzit pe cineva, cuprins de adanca durere, ca ar fi fost gata sa moara in locul celui disparut. E un lucru de inteles. Cred insa ca Dumnezeu le-a oranduit si aici cu intelepciune: fiecare isi traieste si isi moare viata proprie. Andrei Vartic si-a trait si si-a murit propria viata.
Ultimul sau editorial publicat in TIMPUL este de fapt un testament – testamentul unui om care a impartit viata sa la toti, sie lasandu-si, neimpartita cu nimeni, cum i se cade unui barbat, doar moartea.
A fost batut de ticalosi, precum au fost si sunt batuti toti intelectualii onesti din Basarabia. Colega mea Sorina Stefarta scria ieri ca Andrei Vartic a fost „un nebun frumos si un barbat puternic, cu caracter”. E foarte adevarat – asa l-am cunoscut in primul Parlament, in care am fost colegi, asa l-am stiut pana la… ultimul sau editorial.
Imi amintesc de ultimul editorial al regretatului Octavian Paler. Tot un fel de testament era. Se vede ca asa vrea Cel de Sus, ca celor alesi de El sa le sopteasca la ureche ce sa scrie in ultimul lor editorial.
Andrei Vartic, in ultimul sau editorial, ne avertiza testamentar: „Al treilea mandat al Dictatorului, daca va fi sa fie, va fi cel mai sangeros. …Va fi mult mai rau: asasinarea morala a intelectualitatii, saracie cumplita, razboi total cu opozitia politica (vedeti ce mizerii a spus despre domnii Chirtoaca, Filat, Urecheanu) si, in final – razboi civil sangeros cu propriul popor. Iata de ce acest rau trebuie de scos de la putere anume acum. Iata de ce al treilea mandat al lui Voronin trebuie, cu orice pret, taiat din radacina, iar dictatorul – trimis „la odihna pe care o merita” dupa faptele sale”.
Acestea nu sunt gandurile unui om speriat de perspectiva mortii iminente care-i sufla in ceafa, ci ale unui „nebun frumos”, ale unui barbat cu caracter care si in pragul disparitiei fizice isi impartea ultimele clipe cu cei ce vor ramane dupa el.
A fost batut de aceiasi ticalosi care l-au asasinat moral pe Grigore Vieru si care i-au asigurat lui Voronin doua mandate. Cand, in fragmentul citat mai sus, Andrei Vartic vorbeste despre „asasinarea morala a intelectualitatii”, el vorbeste in cunostinta de cauza. De aceea, ultimul sau editorial este un testament. Dar si un avertisment: nu va lasati ametiti de primele succese, nu demontati baricadele, lupta cea mai grea e inainte si Basarabia e in pericol, atata timp cat raul nu va fi taiat cu orice pret din radacina. Numele acestui rau e Voronin.
Ceea ce a reusit sa faca Opozitia ne insufla speranta ca vom ajunge, in sfarsit, la radacinile acestui rau. Sunt convins ca Andrei Vartic nu se va odihni in pace pana cand noi, cei ramasi, nu vom taia acest rau, implinind astfel dorintele din testamentul lui.
De aceea, sa-l plangem pe Andrei Vartic, dar sa-l plangem scurt, ca ostasii in razboi. Nu lacrimile noastre ii vor aduce odihna si impacarea, ci propasirea patriei si a neamului romanesc, Vartic fiind un adevarat ostas al propasirii.
E o adanca lectie pentru toti: sa ne traim fiecare zi a vietii noastre de parca aceasta zi ar fi ultimul nostru editorial.
