Vlad Țurcanu: Platforma DA nu a dat explicații lămuritoare prin care să fie clar de ce Usatîi ar fi mai periculos decât Dodon

publicat în Politică pe 19 Februarie 2021, 07:19

Insistența Maiei Sandu de a provoca alegeri anticipate a mobilizat împotriva ei forțe politice de pe diferite baricade și în relații nu tocmai cordiale, până nu demult.

Dizolvarea Parlamentului ar afecta nu numai socialiștii, care și-ar înjumătăți, probabil, în acest caz, numărul de deputați, dar, într-o măsură mai dură, și partidele mici (PD, Pro Moldova, grupul Șor, Platforma DA), asupra cărora planează chiar riscul de a fi eliminate din forul legislativ. Doar partidul pro-prezidențial PAS, așteptat să-și mărească substanțial prezența în Parlament, sprijină chemarea la urne a președintei.

Confruntarea care se prefigurează între Parlament și Președinție amintește de „războiul dintre palate” din anii 1999-2000, când, iritate de mania lui Petru Lucinschi de a-și spori atribuțiile prezidențiale, cele mai importante partide de la acea vreme și-au dat mâna pentru a vota în favoarea transformării Republicii Moldova într-un regim parlamentar, în care președintelui, ales de deputați, îi revenea un rol simbolic. Ironia sorții a făcut ca în urma acelui experiment, anulat de Curtea Constituțională 16 ani mai târziu, în fruntea Președinției să vină, peste câteva luni, după alegeri anticipate, cel mai autoritar șef de stat pe care l-a avut Republica Moldova, Vladimir Voronin.

Ca și acum două decenii, partidele actuale sunt preocupate nu atât de soarta parlamentarismului din Republica Moldova, după cum reiese din aparițiile lor televizate, cât de supraviețuirea lor și de ascensiunea președintelui. Pentru a combate linia dură a Maiei Sandu, ele folosesc diverse scenarii apocaliptice, de la prăbușirea „centrului politic” (odată cu probabila dispariție a PD), până la „monopolizarea dreptei” de către PAS.

Dincolo de interesul lor comun de a câștiga timp pentru a se regrupa, partidele parlamentare resping ideea de alegeri anticipate pentru a nu-i permite președintei să-și valorifice ratingul în favoarea PAS, care ar putea astfel să-și dubleze, cel puțin, numărul de mandate. După aceea, se poate imagina că un Guvern girat de Maia Sandu și sprijinit financiar și instituțional de către Uniunea Europeană, poate înregistra performanțe care vor ține la distanță de butoanele puterii pentru cel puțin un ciclu electoral celelalte partide care pretind la un loc sub soare. Este posibil nici să nu fie foarte complicat să se facă progrese, avându-se în vedere starea deplorabilă în care se găsesc majoritatea sectoarelor critice din Republica Moldova.

Este încă un motiv temeinic pentru socialiști, Platforma DA și derivatele din Partidul Democrat ca să improvizeze acum diverse modele care ar salva actuala componență a Parlamentului. Propunerile în numele acestei cauze variază de la instalarea unui Guvern minoritar, în frunte cu Andrei Năstase, până la un cabinet condus de o fostă colegă a lui Igor Dodon, Mariana Durleșteanu, prezentată ca figură tehnocrată, așa cum era anunțat la vremea sa și ex-premierul Ion Chicu.

O altă perspectivă care nu le convine partidelor parlamentare este ca după alegerile anticipate să pătrundă în Legislativ partidul lui Renato Usatîi, un politician populist cu rădăcini în lumea interlopă din Rusia. Primar al orașului Bălți, Usatîi a ieșit la alegerile prezidențiale pe locul trei, cu aproape 17% din sufragii. În conflict deschis cu Igor Dodon, el a avut o contribuție nerecunoscută oficial, dar importantă, la victoria Maiei Sandu. Usatîi atentează în continuare la o parte din electoratul PSRM, aflat într-o oarecare derută după alegerile prezidențiale. El este dezagreat și de Platforma DA, pe motiv că poate fi controlat de cercuri politice de la Moscova, chiar dacă acesta a părut în ultimii ani că se distanțează de fostul centru imperial. Ce-i drept, Platforma DA nu a dat explicații lămuritoare prin care să fie clar de ce Usatîi ar fi mai periculos decât Dodon, a cărei atitudine servilă față de Moscova este notorie.

Săptămâna viitoare, Curtea Constituțională se va pronunța în privința legalității decretului Maiei Sandu de a o desemna repetat în calitate de prim-ministru pe Natalia Gavriliță, în dauna opțiunii de premier pe care o are o majoritate parlamentară compusă din PSRM, grupul Șor și un șir de deputați independenți.

Acela va fi momentul adevărului. Dacă Curtea Constituțională respinge contestația socialiștilor, atunci Parlamentul se va pomeni într-o dilemă existențială: fie validează cabinetul propus de Maia Sandu, fie se opune și este dizolvat.

Vlad Țurcanu