<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>ana blandiana &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/ana-blandiana/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Thu, 15 Jan 2026 16:49:42 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>ana blandiana &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Președintele Academiei Române: „Poporul român n-a cerut nimănui dreptul de a exista!” / „Eminescu a avut o viață christică!”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/presedintele-academiei-romane-poporul-roman-n-a-cerut-nimanui-dreptul-de-a-exista-eminescu-a-avut-o-viata-christica.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/presedintele-academiei-romane-poporul-roman-n-a-cerut-nimanui-dreptul-de-a-exista-eminescu-a-avut-o-viata-christica.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 15 Jan 2026 16:49:37 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[ana blandiana]]></category>
		<category><![CDATA[ioan aurel pop]]></category>
		<category><![CDATA[ion tighineanu]]></category>
		<category><![CDATA[Mihai Eminescu]]></category>
		<category><![CDATA[Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei]]></category>
		<category><![CDATA[presedintele academiei romane]]></category>
		<category><![CDATA[ziua culturii romane]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=530440</guid>

					<description><![CDATA[Esenţa poporului român, în expresia sa cea mai lucidă şi mai bine concentrată, e Mihai Eminescu, simbolul spiritualităţii noastre, a afirmat, joi, preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, la cea de-a XVI-a ediţie a unei manifestări dedicate Zilei Culturii Naţionale, sărbătorită împreună de forurile academice din România şi Moldova, relatează Agerpres. „Mihai Eminescu &#8211; n-avem altul!” Evenimentul, moderat &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Esenţa poporului român, în expresia sa cea mai lucidă şi mai bine concentrată, e Mihai Eminescu, simbolul spiritualităţii noastre, a afirmat, joi, preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, la cea de-a XVI-a ediţie a unei manifestări dedicate Zilei Culturii Naţionale, sărbătorită împreună de forurile academice din România şi Moldova, relatează Agerpres.</strong></p>



<h2 class="wp-block-heading" id="mihai-eminescu-n-avem-altul"><strong>„Mihai Eminescu &#8211; n-avem altul!”</strong></h2>



<p class="wp-block-paragraph">Evenimentul, moderat de directorul general al Muzeului Naţional al Literaturii Române, prof. univ. Ioan Cristescu, a avut loc în format hibrid, simultan în Aula Academiei Române din Bucureşti şi în Sala Azurie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei din Chişinău.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Astăzi este Ziua Culturii Naţionale în România şi Republica Moldova. Şi multă lume se întreabă de ce Ziua Naşterii lui Eminescu e Ziua Culturii Naţionale. Nu e greu de răspuns. Esenţa poporului român, în expresia sa cea mai lucidă şi mai bine concentrată, e Mihai Eminescu. N-avem altul. E cel mai important simbol, fiind esenţa poporului român, iar poporul român n-a cerut nimănui dreptul de a exista. El există, pur şi simplu. La fel există şi Eminescu. Şi avem obligaţia să ducem mai departe mesajul lui&#8221;, a spus Pop în deschiderea manifestării.</p>



<p class="wp-block-paragraph">El a evidenţiat că Mihai Eminescu a fost un vizionar, felul lui de a se exprima rămânând &#8222;un model pentru cultura românească&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Mihai Eminescu a fost un vizionar, felul lui de a se exprima a rămas un model pentru cultura românească. Şi mereu spun că cei care îl critică pe Eminescu ar trebui să încerce să aibă o creaţie nu exact ca a lui, dar la înălţimea lui. (&#8230;)</p>



<p class="wp-block-paragraph">Aşa ne-a judecat Eminescu de-a lungul timpului, când avea 16 ani şi a plâns moartea lui Aaron Pumnul, când avea 17 ani, când avea 26 de ani, 30, 33 de ani. El era demult bătrân, situat dincolo de timpuri măsurabile, adică era un împărat înţelept şi ne povestea viaţa ce avea să vină. N-a apucat să facă mai mult şi nici n-a fost nevoie să facă mai mult, pentru că atât cât a făcut în viaţa lui pământească, christică, în viaţa lui creatoare deplină, nu în cea reală de 39 de ani, în viaţa aceasta a lui activă şi deplină a devenit simbolul spiritualităţii noastre. De aceea ziua naşterii sale e Ziua Culturii Naţionale, a tuturor românilor, de la Nistru până la Tisa&#8221;, a declarat preşedintele Academiei.</p>



<h2 class="wp-block-heading" id="apel-lansat-de-presedintele-academiei-de-stiinte-a-moldovei"><strong>Apel lansat de Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei</strong></h2>



<p class="wp-block-paragraph">Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Ion Tighineanu, a prezentat un apel către oamenii de ştiinţă şi cultură din cele două ţări.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;În această zi, cu o adâncă semnificaţie simbolică, adresăm un apel către comunităţile ştiinţifice şi culturale din România şi Republica Moldova de a continua cu demnitate procesul de reîntregire spirituală, culturală şi ştiinţifică, ca fundament al unei unităţi stabile. Reuşita acestui demers depinde în mod direct de capacitatea noastră de a acţiona împreună, de a plasa adevărul, valoarea şi competenţa deasupra oricăror hotare administrative, conjuncturi politice sau interese de partid ori de grup&#8221;, a afirmat Tighineanu.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În document se subliniază necesitatea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, menţionându-se că &#8222;reîntregirea poporului român rămâne însă un ideal care depinde de noi toţi, de cetăţenii spaţiului românesc nedespărţit prin hotare impuse cu forţa şi care poate fi realizat prin voinţă comună, solidaritate şi fidelitate faţă de adevărul istoric&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Dispariţia de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului va fi rezultatul firesc al acestei apropieri reale, construite prin educaţie, ştiinţă şi cultură. Ne exprimăm speranţa că ecourile prezentului apel, asemenea rezonanţei declaraţiei comune a celor două academii din 30 decembrie 2025, calificate de analistul politic şi istoricul Anatol Ţăranu drept, &#8216;manifest al identităţii&#8217;, vor contribui la asumarea unor decizii corecte de către factorii politici din România şi Republica Moldova&#8221;, a transmis Ion Tighineanu.</p>



<h2 class="wp-block-heading" id="parerea-anei-blandiana"><strong>Părerea Anei Blandiana</strong></h2>



<p class="wp-block-paragraph">Un cuvânt emoţionant, caracterizat de profesorul Ioan Cristescu drept &#8222;un discurs-poem, dar în acelaşi timp şi manifest&#8221;, a prezentat scriitoarea şi activista civică Ana Blandiana, membru titular al Academiei Române, care a pledat pentru &#8222;rezistenţa prin cultură&#8221; ca &#8222;singura soluţie de salvare a noastră şi a culturii în acelaşi timp&#8221;, precum şi &#8222;datoria de a împiedica roata istoriei, atât de greu întoarsă spre vest, să se rostogolească înapoi fără speranţă&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Iar această soluţie şi această datorie sunt cea mai clară dovadă că suprapunerea Zilei Culturii cu ziua lui Eminescu nu este o formă fără fond, ci un simbol viu. Căci, zidindu-l în istoria literară, pentru ca pereţii ei fragili şi urmăriţi de blestem să nu se surpe, timpul nu reuşeşte să-l smulgă pe Eminescu din actualitate, o actualitate care se schimbă mereu aiuritor, dar care, oricât ar părea de ciudat, rămâne în liniile ei esenţiale aceeaşi. Şi de la corupţie, la ameninţarea rusească, de la viermuiala vieţii politice, la întrebarea ce va spune Europa despre noi, temele gazetarului Eminescu sunt aceleaşi cu temele ziariştilor de azi. E firesc deci ca el să revină obsesiv punct de reper şi continuă comparaţie, oglindă în care se priveşte, cu uimire, un întreg popor&#8221;, a spus Blandiana.</p>



<p class="wp-block-paragraph">A răspunde în faţa lui Eminescu, a atras atenţia poeta, înseamnă să acceptăm că cine înţelege mai mult este responsabil pentru mai mult.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Să acceptăm că răspundem nu numai pentru ceea ce am făcut noi, ci şi pentru toate eşecurile, pentru toate greşelile din jurul nostru pe care le-am înţeles şi nu am încercat să le împiedicăm explicându-le jumătăţii de ţară care nu le înţelege. Rezistenţa prin cultură este împotrivirea la răul care macină nu doar ţara, ci lumea. O lume care s-a schimbat, renunţând nu doar la principii şi la logică, nu doar la buna credinţă, ci şi la bunul simţ. De exemplu, faptul că în şcolile noastre nu se mai învaţă pe dinafară versuri şi deci, programatic, Eminescu nu mai e ştiut pe de rost de tinerele generaţii are legătură, oricât ar părea de ciudat, cu scăderea sensibilităţii nu numai artistice a copiilor, scădere care, la rândul ei, favorizează creşterea violenţei şi aşa mai departe. Iată ceva ce ar fi putut şi ar putea încă depinde de noi, chiar de noi cei din această sala&#8221;, a subliniat poeta.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ziua lui Eminescu, devenită Ziua Culturii, funcţionează, an de an, ca un moment de reculegere colectivă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;An de an, mixerul vieţii cotidiene, care se învârte din ce în ce mai repede şi ameninţă să se oprească prin explozie, se opreşte şi ne lasă să ne gândim la ramurile care bat în geam şi la oraşul furnicar, la poeziile pe care le spuneam în copilărie şi la cărţile pe care le citeam în adolescenţă. Îl analizăm pe Eminescu sau ne analizăm pe noi în această oglindă ideală? Destinul lui postum, triumfător şi fără apărare, ca al oricărui geniu ne exorcizează pentru câteva clipe, mutându-ne din istorie în cultură, limpezindu-ne sufletul mereu curgător&#8221;, a transmis emoţionată Ana Blandiana.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Au susţinut alocuţiuni criticul şi istoricul literar Mihai Cimpoi, membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, prof. univ. Marta Petreu, de la Universitatea &#8222;Babeş-Bolyai&#8221; din Cluj-Napoca, academicianul Mircea Flonta şi academicianul Mircea Martin, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură a Academiei Române.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Actriţa Maia Morgenstern a susţinut un recital din lirica eminesciană, iar Cvintetul de coarde ARCO, alcătuit din elevi ai Colegiului Naţional de Arte &#8222;Dinu Lipatti&#8221; şi ai Colegiului Naţional de Muzică &#8222;George Enescu&#8221; din Bucureşti, a prezentat un microrecital. Totodată, a fost lansată emisiunea de mărci poştale &#8222;Ziua Culturii Naţionale&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Manifestarea, la care au fost prezenţi ministrul Culturii, Demeter Andras, şi fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, face parte din Planul de acţiuni comune pentru anul 2026, un an festiv în care Academia Română sărbătoreşte 160 de ani de la întemeiere iar Academia de Ştiinţe a Moldovei marchează 65 de ani de la fondare.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/presedintele-academiei-romane-poporul-roman-n-a-cerut-nimanui-dreptul-de-a-exista-eminescu-a-avut-o-viata-christica.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Ana Blandiana: Problema rușilor e faptul că prea multe secole au fost în stare să stea în genunchi, visând în același timp să îngenuncheze alte popoare</title>
		<link>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-problema-rusilor-e-faptul-ca-prea-multe-secole-au-fost-in-stare-sa-stea-in-genunchi-visand-in-acelasi-timp-sa-ingenuncheze-alte-popoare.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-problema-rusilor-e-faptul-ca-prea-multe-secole-au-fost-in-stare-sa-stea-in-genunchi-visand-in-acelasi-timp-sa-ingenuncheze-alte-popoare.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Adrian Popa]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 24 May 2022 04:27:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[ana blandiana]]></category>
		<category><![CDATA[popor invadator]]></category>
		<category><![CDATA[rusia]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=435447</guid>

					<description><![CDATA[„N-am avut niciodată naivitatea să cred că o dată cu căderea zidului Berlinului comunismul s-a terminat. Sunt convinsă că, atâta timp cât inegalitatea socială va continua să fie sfidătoare, comunismul va găsi mereu forme noi de perpetuare. Dar n-am crezut că se va mai pune problema ca Uniunea Sovietică să se refacă și nu cred &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">„N-am avut niciodată naivitatea să cred că o dată cu căderea zidului Berlinului comunismul s-a terminat. Sunt convinsă că, atâta timp cât inegalitatea socială va continua să fie sfidătoare, comunismul va găsi mereu forme noi de perpetuare. Dar n-am crezut că se va mai pune problema ca Uniunea Sovietică să se refacă și nu cred că se pune nici acum, decât în mintea bolnavă și vetustă a unui dictator”, spune scriitoarea Ana Blandiana într-un interviu pentru Republica.ro. Am întâlnit-o la Sofia, unde a primit din partea celei mai vechi universități din Bulgaria Sv. Kliment Ohridski prestigiosul titlu de Doctor Honoris Causa și unde s-a întâlnit cu cititorii săi. Și am vorbit despre lumea în care a trăim astăzi.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Citiți interviul pe larg.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Purtăm această discuție într-o zi simbolică, Ziua Europei. O Europă măcinată astăzi, din păcate, de un război aproape de aceste locuri. La întâlnirea cu cititorii, desfășurată la Universitatea din Sofia, spuneați că „acest război este unul post-comunist, nu economic, o urmare a comunismului. Pentru prima oară, Occidentul nu mai cade victimă aparatului de manipulare comunist”. În acest timp, propaganda Kremlinului reușește să golească de conținut unii termeni (nazism, pace) și să le întoarcă sensul. De ce prinde la unii oameni aceasta propagandă?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Începând de imediat după cucerirea puterii în 1918, o mare parte din eforturile, banii și inteligența conducerii Uniunii Sovietice se consumau în aparatul de propagandă. La început, scopul mărturisit era exportul mondial de revoluție și de comunism, apoi – după ce disproporția nivelului de trai dintre cele două sisteme a scos din discuție această posibilitate – a rămas doar lupta pentru putere, intenția și priceperea de a deregla și de a diminua puterea celorlalți. Întotdeauna propaganda comunistă a fost superioară celei a țărilor capitaliste, mai subtilă, pentru că mai absurdă, mai lipsită de scrupule și de naivitate. Noțiunea de&nbsp;<em>fake news&nbsp;</em>nu exista încă nici în cele mai îndepărtate coșmaruri americane, pe când Uniunea Sovietică și celelalte țări comuniste foloseau fără rușine știrile inventate, zvonurile false, minciunile sfruntate. Partea bună – dacă îmi pot permite să spun așa – a războiului din Ucraina este că pentru prima oară în mai bine de 100 de ani de manipulare, măștile au căzut, Occidentul a început în sfârșit să vadă. Și chiar dacă ei nu văd într-o măsură atât de limpede ca și noi, cei care am trecut prin o jumătate de secol de lucruri asemănătoare, se vede deodată ce partide naționaliste, ce gânditori antisistem, ce ziariști independenți, ce oameni politici virulenți erau de fapt în slujba lui Putin ca să atace, să șubrezească și să distrugă democrațiile liberale.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Nazismul și comunismul sunt două „religii” criminale. Ce a luat Putin din fiecare? Care e ideologia lui? Are una?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Nimic nu e nou sub soare. Dar Pactul Ribbentrop-Molotov care a produs stupoare la timpul său, acum – după miile de cărți scrise între timp despre natura asemănătoare până la identificare a nazismului și comunismului – nu mai uimește pe nimeni faptul că trăsăturile lor caracteristice se descoperă amestecate și împletite în faptele aceluiași satrap. Ceea ce a luat Putin din cele două nebunii ale secolului 20, încercând să le treacă în secolul 21, sunt gândirea totalitară, ura, minciuna, represiunea oricărei forme de libertate, manipularea ideilor până la transformarea în opusul lor, travestirea răului în bine și a binelui în rău, crimele. Uimitor, însă, în personalitatea acestui ofițer KGB nu este că încearcă să perpetueze și să perfecționeze răul istoriei, ci faptul că nu înțelege că istoria s-a schimbat. Religia drepturilor omului, în care evoluează, pe urmele Europei, popoarele lumii, așază în jurul lui Putin un cadru atât de diferit, încât dictatorul apare deodată ca un simplu bolnav clinic ale cărui amenințări produc nu doar spaimă, ci și ridicol.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„N-am avut niciodată naivitatea să cred că o dată cu căderea zidului Berlinului comunismul s-a terminat”</p>



<blockquote class="wp-block-quote quote-light is-layout-flow wp-block-quote quote-light-is-layout-flow"><p></p></blockquote>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>V-ați fi imaginat acum 30 de ani că URSS, „Imperiul răului”, va contraataca?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">N-am avut niciodată naivitatea să cred că o dată cu căderea zidului Berlinului comunismul s-a terminat. Sunt convinsă că, atâta timp cât inegalitatea socială va continua să fie sfidătoare, comunismul va găsi mereu forme noi de perpetuare. Dar n-am crezut că se va mai pune problema ca Uniunea Sovietică să se refacă și nu cred că se pune nici acum, decât în mintea bolnavă și vetustă a unui dictator.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Problema Rusiei e dictatorul sau dictatura?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Problema rușilor e faptul că prea multe secole au fost în stare să stea în genunchi visând în același timp să îngenuncheze alte popoare, pentru a nu fi otrăviți, poate chiar mortal, de această monstruoasă contradicție.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Nu există păcat mai de neiertat decât distrugerea sufletului curat al unui copil”</p>



<blockquote class="wp-block-quote quote-light is-layout-flow wp-block-quote quote-light-is-layout-flow"><p></p></blockquote>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Ați văzut imaginile cu copii de gradiniță mărșăluind costumati în tancuri și rachete cu litera Z. Copiii din RSR si URSS marșăluiau și ei, dar „luptau” pentru pace, nu pentru război. Ce sentiment va provoacă marșurile copiilor pentru război?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Cea mai puternică idee a lui Dostoievski, revenită obsesiv în întreaga sa operă până la intensitatea din Posedații este ideea că nu există păcat mai de neiertat decât distrugerea sufletului curat al unui copil. Capacitatea marilor scriitori de a prevesti istoria este cu adevărat tulburătoare.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Ce vă face optimistă, în această perioadă, d-nă Ana Blandiana? Și vă dă speranță pe mai departe? Poate „Poezia salva Lumea?”</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Nu știu dacă sunt optimistă. Faptul că lumea va fi salvată de poezie, prin absurd, nu cred că este o idee optimistă.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>România și Bulgaria – două țări vecine, cu un trecut similar, cu o traiectorie politică comună, după schimbările democratice și aderarea la Uniunea Europeană. Ce credeți – se cunosc cele două țări îndeajuns de bine și cum ați defini relațiile culturale dintre ele? Ce scriitori bulgari cunoașteți și citiți? Credeți să sunt îndeajuns de cunoscuți și promovați în România?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">O să răspund rezumându-mă doar la domeniul cultural literar. În lungile decenii de comunism existau reguli de colaborare, așa numită „frățească”, schimburi de delegații între uniunile de creație, traduceri reciproce ale unor scriitori oficiali. Totul era formal și atât prietenia, cât și interesul reciproc erau mimate. De fapt, privirile noastre – cu cât mai secrete, cu atât mai intense – erau îndreptate spre Occidentul, care ne era interzis, acolo voiam să știm ce se scrie, acolo am fi vrut să fim cunoscuți. Era o mișcare psihologică în care ne mișcam paralel, aproape necunoscuți între noi. Abia după ’89 – când, pe de o parte, am putut să privim mai de aproape și chiar critic libertatea până atunci de neatins, iar pe de altă parte, în interiorul Uniunii Europene am devenit egalii celor la a căror atenție visam de decenii și chiar de secole – simt că începem să fim atenți, să ne cercetăm și să ne comparăm între noi, să ne recunoaștem suferințele comune și maturitatea asemănătoare dobândită prin ele. Așa cum există o listă întreagă de scriitori români buni traduși în limba bulgară, există o listă întreagă de scriitori bulgari traduși în română. Când anul trecut m-am regăsit alături de Gheorghi Gospodinov printre finaliștii premiului Strega, el avea deja câteva cărți traduse în limba română.</p>



<figure class="wp-block-image"><img decoding="async" src="https://assets.republica.ro/20220520/400x0/01ad7f8f09df66216ed6ce19aeb247cca38e9c07.jpg" alt=""/></figure>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Ne aflăm la Sofia, unde ați avut o întâlnire cu cititorii din Bulgaria și ați primit titlul onorific de ”Doctor Honoris Causa” al Universității Sv. Kliment Ohridski din Sofia – cea mai prestigioasă instituție de învățământ superior din Bulgaria. Felicitări din inimă! Ce emoții resimțiți în aceste momente?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Am fost atât de emoționată, încât nu-mi amintesc prea bine ce am simțit atunci în desfășurarea ceremonialului. Ceea ce persistă e doar amintirea cadrului de mare solemnitate în care atât scenariul academic, în travestiul medieval, cât și acordurile imnului Gaudeamus făcând să vibreze vitraliile, reușeau să mă intimideze. Să știți că nu a fost doar o formulă de politețe când am spus că sunt mai emoționată decât la un titlu primit în Occident. Pentru că aici se adaugă în plus sentimentul de similaritate a istoriei noastre, de vecinătate, de prietenie. La care se adaugă si faptul că limba bulgară este una din primele limbi în care am fost tradusă masiv. Este într-adevăr o înfrățire, încununată academic acum.</p>



<figure class="wp-block-image"><img decoding="async" src="https://assets.republica.ro/20220520/400x0/095c97fbfabe9217e0fdc77c3e96264156937ca9.jpg" alt=""/></figure>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>În Bulgaria cărțile dv. erau publicate încă pe vremea regimului comunist, care vă interzicea, la un moment dat la noi în țară, activitatea literară și vă retrăgea cărțile în limba română. Multe dintre ele se află, traduse, pe rafturile librăriilor din Bulgaria, altele apar online cu stoc epuizat deja. Vă simțiți scriitor aici? Când v-ați întâlnit prima dată cu această țară și ce vă leagă cultural de ea?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Oh da, acum mă simt aproape scriitoare de limba bulgară. Cea mai mare mândrie a mea, în acest sens, a fost cu câțiva ani în urmă când în Muzeul din Varna un arheolog mi-a spus, când a aflat cum mă cheamă, că mi-a citit romanul – tradus de Rumyana Stanceva – în care eroul principal este un arheolog. De altfel legătura mea cu Bulgaria a început pentru mine prin Rumyana, nu numai pentru că m-a tradus, ci și pentru că ne-am împrietenit în anii ’80, când a predat la Universitatea din București și când stăteam de vorbă cu soțul ei, istoric, și cu soțul meu, scriitor, despre realitățile îngrozitoare din țările noastre, comparându-le, încercând să găsim soluții și speranțe.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Să vorbim, vă rog, și despre traducătorii care au făcut posibilă apariția cărților dv. în limba bulgară. D-na Rumyana Stancheva este unul dintre traducătorii care a tradus cele mai multe dintre volumele apărute aici. Iată, ați avut o întâlnire și discuție cu publicul despre ultima apariție în Bulgaria, și anume volumul de nuvele „Imitație de coșmar”. Un alt volum „Coridorul de oglinzi”, a primit premiu pentru traducere acordat de Uniunea traducătorilor de aici. Un alt nume este Ognyan Stamboliev, foarte apreciat pentru traducerile de literatură română, în limba bulgară. Care este esența relației dintre autor și traducător pentru a ajunge la inima cititorilor într-o altă limbă?</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Traducătorul, cred eu, este el însuși un scriitor, care își împrumută cu altruism talentul scriitorului pe care îl traduce. El rescrie pur și simplu opera, încât în versiunea pe care o semnează el este, de fapt, autorul cărții. Iar în cazurile cele mai fericite, în care traducerea devine o operă de artă egală celei de la care a plecat, traducătorul devine pur și simplu un alter ego al scriitorului tradus. Ca autor trebuie să ai noroc ca să ți se întâmple așa ceva, iar în limba bulgară eu am avut noroc.<a href="https://60m.ro/2022/05/13/finlanda-convinsa-de-putin-sa-adere-la-nato-daca-e-capabil-sa-isi-macelareasca-fratii-slavi-nimic-nu-il-impiedica-sa-faca-asta-si-cu-finlandezii/?relatedposts_hit=1&amp;relatedposts_origin=59543&amp;relatedposts_position=0&amp;relatedposts_hit=1&amp;relatedposts_origin=59543&amp;relatedposts_position=0&amp;relatedposts_hit=1&amp;relatedposts_origin=59543&amp;relatedposts_position=0&amp;relatedposts_hit=1&amp;relatedposts_origin=59543&amp;relatedposts_position=0&amp;relatedposts_hit=1&amp;relatedposts_origin=59543&amp;relatedposts_position=0&amp;relatedposts_hit=1&amp;relatedposts_origin=59543&amp;relatedposts_position=0&amp;relatedposts_hit=1&amp;relatedposts_origin=59543&amp;relatedposts_position=0"></a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-problema-rusilor-e-faptul-ca-prea-multe-secole-au-fost-in-stare-sa-stea-in-genunchi-visand-in-acelasi-timp-sa-ingenuncheze-alte-popoare.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Ana Blandiana: „Profesorii și elevii mi s-au părut infinit mai europeni decât politicienii de la Chișinău”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-profesorii-si-elevii-mi-s-au-parut-infinit-mai-europeni-decat-politicienii-de-la-chisinau-153292.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-profesorii-si-elevii-mi-s-au-parut-infinit-mai-europeni-decat-politicienii-de-la-chisinau-153292.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Irina Nechit]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 17 Mar 2020 12:00:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Interviu]]></category>
		<category><![CDATA[ana blandiana]]></category>
		<category><![CDATA[interviu]]></category>
		<category><![CDATA[irina nechit]]></category>
		<category><![CDATA[timpul]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/ana-blandiana-profesorii-si-elevii-mi-s-au-parut-infinit-mai-europeni-decat-politicienii-de-la-chisinau-153292.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#8211; Stimată doamnă Ana Blandiana, ce &#238;nseamnă pentru Dvs. cuvintele &#8222;vesel&#8221;, &#8222;veselie&#8221;? Ați fost un copil vesel? Nu v-ați temut să vă transformați &#238;ntr-un om trist?<br />]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&ndash; Nu am fost un copil prea vesel, cred. &Icirc;n orice caz, nu &icirc;mi amintesc boacăne rămase de pomină &icirc;n familie. &Icirc;mi amintesc doar cum eram certată că nu ies la joacă și stau  mereu la citit, sau chiar cum, o dată c&acirc;nd am fost bolnavă, mama a complotat cu doctorul să &icirc;mi spună că m-am &icirc;mbolnăvit de citit. &Icirc;mi mai amintesc că, pe la 10 ani, făcusem rost de o lanternă cu care să citesc sub plapumă după ce &icirc;mi stingea mama lumina seara. De altfel, copilaria mea s-a petrecut pe fondul diverselor arestări ale tatei așa că nu aveam prea multe motive să fiu veselă. Asta nu &icirc;nseamnă că nu aveam pisici și căței cu care mă jucam, dar nu și păpuși, nu mi-au plăcut niciodată păpușile. </p>
<p><em><strong>&ndash; Puteți transforma tristețea &icirc;n literatură? <br />
</strong></em><br />
&ndash; Bine&icirc;nțeles. Tristețea e cea mai bună materie primă pentru scris. Mai ales acea tristețe luminoasă care e un fel de plutire pe deasupra lucrurilor, ale căror muchii nu se mai disting, pentru că iradiază și fac aureole care umplu ochii de lacrimi. </p>
<p><em><strong>&ndash; Care sunt cele mai triste poezii ale Dvs.?<br />
</strong></em><br />
&ndash; Cred că cele mai triste, de fapt disperate, poeme ale mele  sunt cele din volumul &bdquo;Arhitectura Valurilor&rdquo; pe care l-am scris &icirc;n anii &#8217;80, l-am predat Cărții Rom&acirc;nești &icirc;n &#8217;87 și a apărut doar &icirc;n martie &#8217;90. Este o carte neagră, &icirc;n care disperarea de a nu vedea nici un sf&acirc;rșit  nu numai represiunii, ci și nebuniei care ne stăp&acirc;nea, &icirc;și inventa  forme artistice din afara legilor bl&acirc;nde ale poeziei, pentru a putea exprima realitatea. </p>
<p><em><strong>&ndash; Poeții rom&acirc;ni, de regulă, sunt triști? <br />
</strong></em><br />
&ndash; Toți poeții din lume sunt triști. Personal nu cunosc nici un poet vesel. Nu cred că veselia se numără printre substanțele care intră &icirc;n compoziția poeziei.  De fapt ce este veselia? Optimism? Umor? Optimiști erau doar autorii de versuri proletcultiste, iar dintre ei cel care avea talent, Maiakovski,  s-a sinucis. Umorul nu exclude tristețea. Uneori chiar o potențează. &Icirc;n ceea ce mă privește nu am &icirc;ncercat să mă opun tristeții și n-am considerat poezia un joc dec&acirc;t &icirc;n cărțile pentru copii. </p>
<p><em><strong>&ndash; Afirmați despre &bdquo;Variaţiuni pe o temă dată&rdquo; (editura Humanitas, 2018) că este cea mai metafizică dintre cărțile Dvs. Metafizicul &icirc;ndepărtează tristețea și ne deschide ferestre spre lumină?<br />
</strong></em><br />
&ndash; Către o altfel de lumină, pentru că, &icirc;n cazul meu,  tristețea este ea &icirc;nsăși luminoasă. </p>
<p><em><strong>&ndash; Ați scris volumul de poezie &bdquo;Variațiuni pe o temă dată&rdquo; la mănăstirea Voroneț, &icirc;n amintirea soțului Dvs. Romulus Rusan. Cum e să te afli la o mănăstire? Prin ce vă place traiul la o mănăstire?<br />
</strong></em><br />
A fost singura dată c&acirc;nd am locuit mai multe zile &icirc;ntr-o mănăstire și, pentru că era &icirc;n Săptăm&acirc;na mare, am participat la toate slujbele. A fost o experiență extraordinară. Nu mi se mai &icirc;nt&acirc;mplase să  petrec at&acirc;tea ore pe zi &icirc;n biserică pe fondul rugăciunilor, c&acirc;ntărilor, troparilor, psalmilor, canoanelor, acatistelor, mătăniilor, &icirc;ngenunchierilor.</p>
<p>Era o repetare fară sf&acirc;rșit care crea un fel de rotire care te desprindea de păm&acirc;nt, ca o  amețeală, ca o transă. Acolo am &icirc;nceput să scriu, nu doar la mănăstire, ci chiar &icirc;n biserică. </p>
<p>&Icirc;ntotdeauna am fost convinsă că &icirc;ntre intensitatea poetică și cea mistică există asemănări. Ceea ce s-a verificat atunci. </p>
<p><em><strong>&ndash;La ce oră de zi sau de noapte ați scris poemul: &bdquo;Fiecare gest al meu/ Este conturat de o dungă subţire/ De lumină, pe care o simt/ Fără s-o văd./ E ca o &icirc;mbrăţişare/ continuă/ A cuiva asemenea mie,/ Dar care &icirc;mi depăşeşte conturul/ Şi-mi ţine de cald./ Ce ingenioasă soluţie ai găsit/ Să nu mă părăseşti&#8230;&rdquo;? L-ați scris pe foaie, cu pixul? Ditnr-o respirație? <br />
</strong></em><br />
&ndash; Toate acele poeme le-am scris  &icirc;nghesuite pe un caiet mic pentru că &icirc;mi era rușine de maici că scriu &icirc;n timpul slujbei și căutam să se vadă c&acirc;t mai puțin. Vedeam icoane, fresce, lum&acirc;nări, strane, sculpturi aurite pe altarul de lemn, cădelnițe fumeg&acirc;nd. Aș vrea să precizez că am crezut &icirc;ntotdeauna &icirc;n Dumnezeu &icirc;n sensul că m-am simțit mereu protejată, niciodată părăsită de el, dar nu sunt prea bisericoasă, nu simt neapărat nevoia intermedierii canonice &icirc;n această relație sau acest sentiment. &Icirc;nc&acirc;t atmosfera din timpul acelor nesf&acirc;rșite slujbe &icirc;n acel moment special al vieții mele a fost  unică,  fară pereche. </p>
<p><em><strong>&ndash; Ați fost la Chișinău, la Căușeni, Zaim și la Sălcuța &icirc;n februarie 2020, &icirc;n cadrul proiectului Europei Libere &bdquo;AntiNostalgia &ndash; Privind spre viitor&rdquo;. Ați mărturisit &icirc;n Jurnalul scris pentru Europa Liberă că v-au &icirc;ntristat mult satele cu casele lor vechi, cu străzile pustii, cu aerul de abandon, de nefericire. V-a șocat o biserică profilată pe cerul gri, av&acirc;nd o turlă tipic rusească, &icirc;n forma bulbului de ceapă și alta cu v&acirc;rf ascuțit (&icirc;n stilul mănăstirilor Trei Ierarhi sau Moldovița). &bdquo;Este ca un decoct de istorie care nu mai are nevoie de cuvinte, care pur și simplu rezumă&rdquo;, spuneți &icirc;n Jurnal. Ce-ați mai văzut &icirc;n satele basarabene, &icirc;n afară de tristețe?<br />
</strong></em><br />
&ndash; Am văzut școlile care mi s-au părut mult peste nivelul meu de speranță. Cel puțin liceul &bdquo;Meșterul Manole&rdquo; din Sălcuța mi s-a părut o adevărată capodoperă de dăruire, intelectualitate și rigoare, de păstrare a tradițiilor și amintirilor rom&acirc;nești, și,  &icirc;n același timp, de &icirc;naintare spre respectul de sine cuprins &icirc;n viitor și de  progresul de tip occidental. Profesorii și elevii de acolo, mi s-au părut infinit mai europeni dec&acirc;t politicienii de la Chișinău  și m-au făcut să mă &icirc;ntorc mai optimistă dec&acirc;t sosisem.  </p>
<p><em><strong>&ndash; Cum e Casa-Muzeu &bdquo;Alexei Mateevici&rdquo; de la Zaim? C&acirc;nd ați citit pentru prima dată poemul &bdquo;Limba noastră&rdquo; de Alexei Mateevici? Cum ați reacționat c&acirc;nd ați aflat că ecest poem devine Imn al Republicii Moldova?<br />
</strong></em><br />
&ndash; Poemul &icirc;l știam din copilărie, de la tata (Gheorghe Coman, preot, deținut politic &ndash; n.n.). Iar casa-muzeu al celui pe care nenorocirile basarabenilor l-au transformat &icirc;ntr-un fel de sf&acirc;nț mi s-a părut &icirc;nduioșătoare și sf&acirc;șietoare prin efortul  spiritual  și material al celor care au creat-o ca pe un punct de sprijin &icirc;n universul  represiunii. &Icirc;ntotdeauna mi s-a părut  de o cov&acirc;rșitoare  și minunată tristețe  felul &icirc;n care pe malul st&acirc;ng al Prutului limba rom&acirc;nă a fost  principala formă de supraviețuire identitară. Dar &icirc;n aceeași zi &icirc;n care am admirat cultul lui Mateevici  &icirc;n casa-muzeu de la Zaim, &icirc;ntoarsă la Chișinău și deschiz&acirc;nd televizorul, am aflat că &icirc;n parlament propunerea ca limba oficială a Republicii Moldova să fie limba rom&acirc;nă căzuse la vot. Niciodată nimic nu mi s-a părut mai greu de &icirc;ndurat dec&acirc;t absurdul. </p>
<p><em><strong>&ndash; C&acirc;nd va fi adusă la Cahul expoziția &bdquo;Rusaliile Negre&rdquo;?<br />
</strong></em><br />
&ndash; &Icirc;n această primăvară. </p>
<p><em><strong>&ndash; Cum arată satul Blandiana, unde s-a născut mama Dvs., Otilia Diacu (Coman, după căsătorie)?<br />
</strong></em><br />
Satul Blandiana este un sat minunat, ca &icirc;n picturile lui Grigorescu, cu un p&acirc;r&acirc;u care &icirc;l străbate ca o coloană vertebrală de-a lungul a vreo trei kilometri, un p&acirc;r&acirc;u pe cele două maluri ale  căruia se &icirc;nșiră casele legate &icirc;ntre ele prin punți clătinătoare și grațioase, av&acirc;nd fiecare la poartă un nuc uriaș cu frunze care toamna devin  galbene, ca niște bucăți de lumină. Bărbații lui, &icirc;nainte de primul război mondial,  plecaseră la muncă &icirc;n America, iar acum și femeile și bărbații sunt plecați la muncă &icirc;n Spania. Dar se vor &icirc;ntoarce, ca și străbunii lor, și-și vor face case și mai mari. </p>
<p><em><strong>&ndash; Cum credeți, ce se va &icirc;nt&acirc;mpla cu granița de pe Prut? <br />
</strong></em><br />
&ndash; Sper din toată inima că se va muta c&acirc;t mai cur&acirc;nd  &icirc;n interiorul Uniunii Europene.      </p>
<p><em><strong>&ndash; Vă mulțumesc frumos pentru interviu și permiteți-ne să fim primii care vă urăm, &icirc;n preajma zilei de naștere, La mulți ani!</strong></em>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-profesorii-si-elevii-mi-s-au-parut-infinit-mai-europeni-decat-politicienii-de-la-chisinau-153292.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Ana Blandiana a luat premiul „Poetul European al Libertății”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-a-luat-premiul-poetul-european-al-libertatii-89906.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-a-luat-premiul-poetul-european-al-libertatii-89906.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 20 Mar 2016 09:10:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[ana blandiana]]></category>
		<category><![CDATA[libertate]]></category>
		<category><![CDATA[Varșovia]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/ana-blandiana-a-luat-premiul-poetul-european-al-libertatii-89906.html/</guid>

					<description><![CDATA[Ana Blandiana a fost desemnată, s&#226;mbătă seara, la Gdansk, &#8222;Poetul European al Libertății&#8221;, informează ICR Varșovia. &#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Conform sursei citate, la fiecare doi ani, Gdansk devine centrul poeziei europene, cu prilejul concursului și premiului &bdquo;Poetul European al Libertății&quot;. Șapte țări europene concurează pentru acest prestigios premiu.</p>
<p>&Icirc;n 2016, ele au fost Rom&acirc;nia, Portugalia, Danemarca, Ungaria, Rusia, Italia și Macedonia. Premiul este acordat at&acirc;t poeților, c&acirc;t și traducătorilor.</p>
<p>&bdquo;Alegerea juriului, format din personalități literare și culturale poloneze, a fost Ana Blandiana, cu volumul <em>Patria mea A4</em>. Volumul a apărut &icirc;n versiune poloneză &icirc;n luna ianuarie a acestui an&quot;, precizează comunicatul de presă.</p>
<p>Competiția este organizată de orașul Gdansk, sub patronajul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național din Polonia. Scopul manifestării este evidențierea și promovarea fenomenelor poetice care abordează una dintre temele fundamentale ale contemporaneității &mdash; libertatea &mdash; și, &icirc;n același timp, sunt caracterizate de valori artistice excepționale.</p>
<p>Institutul Cultural Rom&acirc;n de la Varșovia organizează, &icirc;n perioada 16 &mdash; 21 martie, o serie de &icirc;nt&acirc;lniri cu Ana Blandiana, &icirc;n mai multe orașe poloneze, &icirc;n scopul promovării volumului nou apărut. Pe 16 martie, poeta a fost oaspetele Cracoviei, unde s-a &icirc;nt&acirc;lnit cu publicul, iar &icirc;n perioada 17 &mdash; 19 martie a participat la mai multe &icirc;nt&acirc;lniri la Gdansk.</p>
<p>Luni, cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei, sub egida EUNIC Varșovia, va fi organizat un eveniment &icirc;n capitala poloneză, cu participarea Anei Blandiana și a altor patru poeți nominalizați la Premiul &quot;Poetul European al Libertății&quot;, se mai arată &icirc;n comunicat.</p>
<p>Sursa: <strong><em>Agerpres</em></strong></p>
<p></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-a-luat-premiul-poetul-european-al-libertatii-89906.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Ana Blandiana: „Şi suferinţa noastră face parte din patrimoniul comun european…”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-si-suferinta-noastra-face-parte-din-patrimoniul-comun-european-32758.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-si-suferinta-noastra-face-parte-din-patrimoniul-comun-european-32758.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Nadia Tătaru]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 02 Apr 2012 05:20:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Interviu]]></category>
		<category><![CDATA[ana blandiana]]></category>
		<category><![CDATA[memorialul victimelor]]></category>
		<category><![CDATA[moldova]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/ana-blandiana-si-suferinta-noastra-face-parte-din-patrimoniul-comun-european-32758.html/</guid>

					<description><![CDATA[Ana Blandiana este numele literar al Otiliei-Valeria Coman, născută la Timişoara pe 25 martie 1942. A făcut studii de filologie romanică, fiind licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Este o poetă şi o luptătoare pentru libertatea civică contemporană din Rom&#226;nia.&#160;&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;nainte de revoluţia din 1989, faimoasa disidentă şi apărătoare a drepturilor omului a avut curajul să-l &icirc;nfrunte prin declaraţii publice pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. &Icirc;n 1990, Ana Blandiana re&icirc;nfiinţează PEN Clubul Rom&acirc;n, al cărui preşedinte devine. Este fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care, sub egida Consiliului Europei, organizează la Sighet &bdquo;Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei&rdquo;. Este membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie &bdquo;Stephane Mallarme&rdquo; şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO). Cărţile sale au apărut &icirc;n traducere la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Spania, Portugalia, Rusia, Ungaria, Olanda, Israel, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, Vietnam, China, Coreea de Sud. Recent, distinsa poetă a venit la Chişinău, &icirc;nsoţită de soţul său Romulus Rusan, unde au participat la o serie de evenimente culturale, unele dintre care au coincis chiar cu ziua de naştere a distinsei poete. <br />
&nbsp;<br />
<strong>&#8211; Doamnă Blandiana, bănuiesc că este pentru prima oară c&acirc;nd vă sărbătoriţi ziua de naştere la Chişinău. De ce aţi făcut această alegere?<br />
</strong>&#8211; Alegerea a fost făcută să venim pe 27 martie, zi pentru care era preconizat vernisajul &bdquo;Memoria, ca formă de justiţie&rdquo;, dedicat celor 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Rom&acirc;nia, şi voiam să fie &icirc;ntr-un moment solemn. Bine, am fi venit şi pe 26 martie, dar eu am un fel de panică de ziua mea şi e una din cele mai grele zile din an. &Icirc;n sensul că sună tot timpul telefonul, vin tot felul de oameni cunoscuţi şi necunoscuţi. Iar seara sunt la capătul puterilor, &icirc;nc&acirc;t ideea că ar fi un prilej să scap de ziua mea mi-a sur&acirc;s foarte tare. Mă g&acirc;ndisem că aici nu o să se ştie că e ziua mea&#8230; </p>
<p><strong>&#8211; P&acirc;nă la urmă, nu aţi fost absolvită dea&nbsp;ceastă situaţie?<br />
</strong>&#8211; Cum să vă spun&hellip; &Icirc;n acelaşi timp este şi emoţionant, dar ceea ce nu-mi place este că mă transform &icirc;ntr-o maşină de mulţumit. Că ce poţi să spui la nişte lucruri foarte frumoase ce ţi le spun oamenii dragi, dec&acirc;t &bdquo;Vă mulţumesc că v-aţi adus aminte de ziua mea&rdquo;. De fapt, sunt emoţionată, mai ales de lucruri de genul ăsta. De exemplu, la o şcoală din Bistriţa s-a făcut un spectacol care se numeşte &bdquo;70 de minute de poezie&rdquo;. Pentru mine, ăsta-i un aspect, celălalt este faptul că eu &icirc;ntotdeauna am avut relaţii extrem de relative cu timpul. Poate cineva să-mi spună la nesf&acirc;rşit că &icirc;mplinesc 70 de ani, dar tot nu &icirc;mi intră &icirc;n cap. Mai mult, am sentimentul că e ceva comic, dec&acirc;t dramatic. E complicat&hellip;</p>
<p><strong>&#8211; Ştiu că aţi participat şi la &bdquo;Serile Poetice&rdquo; organizate de librăria Cartier. Aţi adus publicului nostru o nouă serie de poezie?<br />
</strong>&#8211; Da. Am citit din ultima mea carte. &Icirc;n Rom&acirc;nia nu sunt inedite, dar sunt necunoscute, fiindcă este o carte foarte recentă, care se numeşte &bdquo;Patria mea A4&rdquo;. </p>
<h1>&bdquo;Ca să &icirc;nţelegi ce trăieşti acum, trebuie să descoperi ce ai trăit atunci&rdquo;</h1>
<p><strong>&#8211; Credeţi că e nevoie ca şi &icirc;n R. Moldova să existe un memorial al victimelor regimului comunist, asemeni celui de la Sighet?<br />
</strong>&#8211; Cu siguranţă! La Sighet există o instituţie foarte complexă, care este formată, pe de o parte, din muzeul de la Sighet, care este un muzeu cu 60 de săli. Şi-n memorialul de la Sighet există o sală făcută, de altfel, cu ajutorul istoricilor din R. Moldova. Este vorba despre doamna Elena Postică şi domnul Anatol Petrencu, doi istorici de primă clasă cu care am colaborat mereu. Dar sigur că suferinţele R. Moldova, a Basarabiei, au fost at&acirc;t de mari, &icirc;nc&acirc;t ar trebui să li se &icirc;nchine o instituţie care să se dedice studierii lor. Evident că asta nu-i uşor &icirc;n ceea ce ne priveşte. Am zidit 20 de ani din viaţa mea &icirc;n acest proiect şi sper ca, cu sprijinul instituţiilor internaţionale, să reuşim. Sunt convinsă &icirc;n acelaşi timp că se poate face, iar ceea ce nu exista acum 20 de ani, ar putea exista azi pentru Moldova. Sunt mai multe proiecte europene&hellip; Pot să vă spun că un afiş al memorialului de la Sighet &#8211; pe care &icirc;l citez mereu, pentru că mi se pare că spune esenţialul &#8211; arată o uşă &icirc;n &icirc;nchisoarea din muzeul deschis &icirc;n fosta &icirc;nchisoare, prin vizeta căreia se uită doi copii. Şi deasupra scrie &bdquo;Vreţi să &icirc;nţelegeţi Rom&acirc;nia de azi? Vizitaţi memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighet&rdquo;. Asta este ideea şi legătura. Ca să &icirc;nţelegi ce trăieşti acum, trebuie să descoperi ce ai trăit, de ce ai trăit, cum a fost posibil să trăieşti ceea ce ai trăit şi ce trebuie să faci. Ca o concluzie, apare nevoia de a g&acirc;ndi ce trebuie să faci ca acest lucru să nu se mai repete. &Icirc;n acest sens, cred că memorialele sunt nişte instituţii de exorcizare a răului, sunt un drum nu spre trecut, ci spre viitor. </p>
<p><strong>&#8211; A reuşit Rom&acirc;nia să scape de sechelele comunismului? <br />
</strong>&#8211; Nu. Şi niciuna dintre ţările comuniste nu cred că a scăpat &icirc;ncă de reziduri. Chiar ceea ce se &icirc;nt&acirc;mplă &icirc;ntr-o ţară ca Polonia, care are o istorie mult mai eroică şi senzaţională, ca să spun aşa, dec&acirc;t a noastră, ne convinge de acest lucru. Sechele există şi rezidurile &icirc;mpiedică funcţionarea. Sigur că, cu timpul, ele vor dispărea, dar ele trebuie să fie neapărat cunoscute, ca să poată fi depăşite &#8211; &icirc;n măsura &icirc;n care se &icirc;ncearcă depăşirea lor, fără a băga crimele sub covor. O depăşire fără cunoaştere nu va fi posibilă, nu duce dec&acirc;t la alte boli şi drame. </p>
<h1>&bdquo;Nu poţi să speri la o Europă unită at&acirc;ta timp c&acirc;t cele două părţi ale ei nu se cunosc&rdquo;</h1>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" width="460" height="690" alt="" src="/uploads/images/03-2012/poza2.jpg" /></p>
<p><strong>&#8211; Totuşi, de ce nu a reuşit Parlamentul European să condamne holocaustul roşu,  &icirc;n timp ce imperialismul şi fascismul au fost demult tratate &bdquo;cum se cuvine&rdquo;? <br />
</strong>&#8211; &Icirc;n ce priveşte Rom&acirc;nia, comunismul a fost condamnat, teoretic. Trebuiau votate doar măsurile care să se aplice, acestea fiind o copie fidelă a celor &icirc;mpotriva nazismului. De fapt, &icirc;n Parlamentul nostru a fost prezentat raportul de condamnare a comunismului, care se termina cu &bdquo;Comunismul este ilegal şi ilegitim&rdquo;, dar &icirc;n Parlament s-a declanşat un adevărat scandal la adresa celui care citea, &icirc;nc&acirc;t nu s-a mai pus problema să fie votat. Deci, nici vorbă să se voteze legi care ar fi dus la condamnarea lui cu adevărat. C&acirc;t priveşte neluarea unei decizii favorabile &icirc;n acest sens &icirc;n cadrul Parlamentului European, e posibil ca Moscova să investească &icirc;n continuare &icirc;n propagandă. Fără discuţie, nu mă &icirc;ndoiesc nici de asta. Probabil, unele ţări membre s-au opus, dar parlamentarii rom&acirc;ni nu au participat &#8211; ceea ce este de o gravitate extremă. Adică, a fost o formă de a nu susţine, făc&acirc;ndu-se că nu există. </p>
<h1>&bdquo;Ca să se poată produce binele pe termen lung, trebuie să rezistăm pe termen scurt&rdquo;</h1>
<p><strong>&#8211; De unde derivă genericul expoziţiei &bdquo;Memoria, ca formă de justiţie&rdquo; şi cui aparţine ideea organizării ei?<br />
</strong>&#8211; &bdquo;Memoria, ca formă de justiţie&rdquo;, este o restr&acirc;ngere a devizei memorialului, desprinsă dintr-o frază inclusă &icirc;ntr-un articol al meu publicat c&acirc;ndva &icirc;n Germania. Spuneam acolo aşa: &bdquo;At&acirc;ta timp c&acirc;t justiţia nu va fi &icirc;n stare să fie o formă de memorie, memoria singură poate deveni o formă de justiţie&rdquo;. Deci, at&acirc;ta timp c&acirc;t nu li se face dreptate victimelor din punct de vedere juridic, noi, aduc&acirc;ndu-ne aminte de ele şi studiindu-le, le facem dreptate. </p>
<p>Ei bine, am fost invitaţi de Preşedintele Parlamentului European, polonezul Jerzy Buzec, să facem o expoziţie despre memorialul de la Sighet. Ea este despre memorial, dar şi despre conţinutul lui &ndash; este despre istoria comunismului &icirc;n Rom&acirc;nia. Mecanismul democratic al funcţionării Uniunii Europene face ca toţi să ajungă, pe r&acirc;nd, la conducerea lui. &Icirc;n momentul &icirc;n care ajung oameni din Est, oameni de bine, lucrurile se pun &icirc;n mişcare &icirc;n acest sens. Astfel, creşte interesul pentru suferinţele de la noi, ceea ce este o dovadă că lucrurile vor progresa. &Icirc;n mod evident, dacă era preşedinte al Parlamentului un belgian, nu i-ar fi dat prin cap să ne invite. &Icirc;n timp ce un polonez, fost membru al &bdquo;Solidarnosti&rdquo;, ne-a chemat, lucru care este foarte important. De fapt, acesta a fost argumentul cu care am obţinut sprijinul Consiliului Europei, &icirc;n urmă cu 19 ani, c&acirc;nd am pornit totul. Nu poţi să visezi, să speri la o Europă unită at&acirc;ta timp c&acirc;t cele două părţi ale ei nu se cunosc şi nu se &icirc;nţeleg. Adică fiecare nu o &icirc;nţelege pe cealaltă. Iar noi nu-i cunoaştem pe ei, fiindcă prea mult timp ne-au fost interzişi, deci i-am idealizat ca pe un fruct oprit şi acum le descoperim părţile mai puţin luminoase. La r&acirc;ndul lor, ei nu ne cunosc pe noi pentru că nu i-am interesat, ei fiind fericiţi &icirc;n consumismul lor. Dar &icirc;n acelaşi timp, &icirc;n mod evident, Europa de Est, cu tot cu suferinţa ei, face parte din patrimoniul comun european, pentru că şi suferinţa este un patrimoniu. Deci ea e o zestre, cea pe care noi o aducem Europei unite şi o vom &icirc;mbogăţi prin aceasta. Astea le-am spus şi celor de la Strasbourg. Este esenţa discursului pe care l-am susţinut la Bruxelles şi am sentimentul că &icirc;ncep să &icirc;nţeleagă. Sunt fericită că deschidem această expoziţie la Chişinău. Mai mult pentru voi, dec&acirc;t pentru noi. Şi sunt fericită că aducem memorialul şi istoria noastră aici. Dar şi mai important mi se pare că voi aţi ieşit din indiferenţă şi vreţi să ne cunoaşteţi. &Icirc;n orice caz, eu sunt optimistă. Ca să se poată produce binele pe termen lung, trebuie să rezistăm pe termen scurt. </p>
<p><strong>&#8211; Cineva spunea că comunismul nu a dispărut, ci a fost privatizat. Sunteţi de acord?<br />
</strong>&#8211; Ca sistem mondial, a dispărut. Deci, a dispărut ca un sistem care vrea să cucerească lumea. &Icirc;n mod evident &icirc;nsă, nu a dispărut ca mentalităţi şi relaţii de putere. &Icirc;n orice caz, &icirc;n Rom&acirc;nia  &#8211; nu mă &icirc;ndoiesc că şi la voi, şi la alţii, &icirc;n măsura &icirc;n care cunosc lucrurile &#8211; există reţele de putere care nici măcar nu sunt politice, dar care controlează şi reţelele politice, formate din vechile structuri de putere, care au devenit putere economică. Nu mai sunt membri ai securităţii, care ne supravegheau şi ne &icirc;nspăim&acirc;ntau, dar sunt cei care au reuşit să transforme bogăţia ţării &icirc;n una privată, a lor sau a grupului lor. Niciodată nu am &icirc;nţeles dacă foştii securişti, care au devenit mari bogătaşi, sunt nişte proprietari personali sau &icirc;n numele instituţiei lor. Poate că au &icirc;nceput prin a fi &icirc;n numele instituţiei şi au sf&acirc;rşit prin a fi chiar ei &icirc;nşişi. &Icirc;n orice caz, este foarte clar că sunt nişte capitalişti şi credeam că integrarea ne va apăra de ei. Şi dacă nu am reuşit să facem lustraţia atunci c&acirc;nd trebuia, credeam că, cel puţin, integrarea va separa apele. Şi atunci am ajuns la concluzia că ne-am integrat cu tot cu ei, ca şefi ai noştri. P&acirc;nă la urmă, esenţialul este, totuşi, că regulile Uniunii Europene trebuie respectate şi că ei le respectă, altfel &#8211; nu primesc bani. Integrarea europeană presupune şi anumite condiţii. &Icirc;ncet-&icirc;ncet, lucrurile ar merge spre bine, dacă nu cumva Europa &icirc;nsăşi ar merge spre rău. Problema noastră este că am ajuns &icirc;n Europa &#8211; după ce am visat să intrăm decenii la r&acirc;nd &#8211; &icirc;ntr-o fază &icirc;n care ea trece printr-o criză nu numai economică, ci şi de identitate. Europa este un continent care, din an &icirc;n an, devine locuit de oameni tot mai bătr&acirc;ni. Albii nu mai fac copii, &icirc;i fac galbenii şi negrii&hellip; </p>
<h1>&bdquo;Minorităţile dominante niciodată nu vor fi mulţumite cu egalitatea şi &icirc;ntotdeauna vor avea nostalgia drepturilor de c&acirc;ndva&rdquo;</h1>
<p><strong>&#8211; Citisem undeva că, &icirc;n condiţiile &icirc;n care graniţele lumii au fost scoase, patriotismul a rămas doar &icirc;n poezie. Spuneţi-mi dacă este aşa şi care este linia de demarcaţie dintre patriotism şi naţionalism.<br />
</strong>&#8211; Pentru mine, patriotismul este cunoaşterea propriei identităţi şi respectul pentru ea, respectul care poate să aibă o mare cantitate de privire critică. Aţi iubi ţara nu &icirc;nseamnă să-i aduci numai elogii sau să faci statui marilor domnitori. A-ţi iubi ţara &icirc;nseamnă a fi obsedat de tot ce reprezintă ea şi de caracteristicile propriului tău popor. Dar mai ales să-ţi pese de ea şi de el. Adică, să simţi că ţara ta eşti tu şi să &icirc;ncerci să acţionezi ca atare. Să ştii cine eşti şi cine ţi-au fost părinţii. Pare că spun nişte banalităţi, dar sunt nişte banalităţi aproape necunoscute unei bune părţi dintre tineri. Faptul că din lipsă de cultură, mai mult dec&acirc;t din lipsă de moralitate, există o bună parte a tinerilor care habar nu mai au  cine sunt. Naţionalismul ar fi dragostea pentru propriul popor, excluz&acirc;nd pe celelalte popoare, &icirc;n timp ce patriotismul nu presupune ură &icirc;mpotriva altora. Lucrurile sunt destul de complicate. Dacă o populaţie majoritară este persecutată &icirc;n propria ţară de o minoritate, mi se pare uluitor ca tot ea să fie acuzată de naţionalism. Şi mai este ceva. M-am g&acirc;ndit pentru prima oară la asta c&acirc;nd ţările baltice au fost acuzate foarte tare că nu respectă drepturile omului, că au votat legi prin care se apărau de populaţia rusă. E ceva asemănător şi pentru R. Moldova, pentru că există diferite feluri de minorităţi. Există minorităţi care au fost persecutate şi care au fost dominante, care au avut mai multe drepturi dec&acirc;t majoritatea. Acestea niciodată nu vor fi mulţumite cu egalitatea şi &icirc;ntotdeauna vor avea nostalgia drepturilor pe care le aveau ca minorităţi dominante. De aceste lucruri trebuie să se ţină cont &icirc;ntr-o lume echitabilă. </p>
<p><strong>&#8211; Ce ştiţi despre literatura basarabeană şi scriitorii contemporani?<br />
</strong>&#8211; Ştiu multe şi &icirc;i respect pe mulţi. Unul dintre lucrurile care mă bucură foarte tare este că nu mai există deloc deosebiri valorice la nivelul generaţiei de sub 40 de ani. Revista &bdquo;Contrafort&rdquo; este una dintre cele mai bune reviste de limba rom&acirc;nă, de exemplu. &Icirc;n urmă cu c&acirc;teva decenii, a existat un decalaj artistic şi de modernitate &icirc;ntre Rom&acirc;nia şi R. Moldova, care a dispărut cu totul. Deci, suntem perfect integraţi. Mai rău e că nu suntem la curent cu toată presa, adică presa voastră nu se găseşte la noi, iar a noastră nu se găseşte la voi, ceea ce mi se pare de neiertat. De acest lucru suntem vinovaţi şi noi, şi voi. Nu statele, ci ziariştii şi  scriitorii. Trebuie să fim la curent cu totul ce se &icirc;nt&acirc;mplă. M-a cutremurat un sondaj despre scriitorii rom&acirc;ni, făcut acum vreo şase-şapte ani. S-au dat rezultatele doar despre clasici arhicunoscuţi, nici măcar nu s-a pus problema contemporanilor sau interbelicilor. Pe locul &icirc;nt&acirc;i era Eminescu, cu 17%, urmat de Caragiale şi apoi de Creangă &#8211; cu 14%. Şi şcoala &icirc;nsăşi a decăzut, fiind lipsită de cadre, iar cele rămase sunt copii ai unor copii care ei &icirc;nşişi nu au mai &icirc;nvăţat nimic. Este o realitate foarte tristă. </p>
<p><strong>&#8211; Spuneaţi anterior că nu există solidaritate &icirc;ntre scriitori. De ce se &icirc;nt&acirc;mplă acest lucru?<br />
</strong>&#8211; Nu există solidaritate &icirc;ntre rom&acirc;ni. Scriitorii sunt un caz particular. Citam &icirc;ntr-un interviu o frază a lui Mihail Ralea, filosof din perioada interbelică, care spunea: &bdquo;Rom&acirc;nii sunt un popor format din indivizi care au tendinţa să se salveze fiecare pe cont propriu&rdquo;. Acest lucru este de o exactitate absolută. &Icirc;ntr-adevăr avem o formă de a ne descurca fiecare pe cont propriu, nu de a ne solidariza pentru a realiza ceva &icirc;mpreună. Asta e adevărat &icirc;n viaţa comună, pentru că &icirc;n istorie e mai puţin adevărat. Acolo, dimpotrivă, suntem un caz aproape uluitor &ndash; un popor, care a stat, timp de aproape un mileniu, sub trei imperii diferite, n-a uitat nici pentru o clipă ce limbă vorbeşte. Deci, avem sentimentul că suntem noi &icirc;nşine, dar nu avem ştiinţa de a ne organiza solidaritatea cum o fac polonezii, bunăoară. </p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/ana-blandiana-si-suferinta-noastra-face-parte-din-patrimoniul-comun-european-32758.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>De ziua ei, poeta Ana Blandiana a ales să fie printre basarabeni</title>
		<link>https://timpul.md/articol/de-ziua-ei-poeta-ana-blandiana-a-ales-sa-fie-printre-basarabeni-32578.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/de-ziua-ei-poeta-ana-blandiana-a-ales-sa-fie-printre-basarabeni-32578.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Tatiana Corai]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 26 Mar 2012 09:48:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[ana blandiana]]></category>
		<category><![CDATA[poezii]]></category>
		<category><![CDATA[romulus rusan]]></category>
		<category><![CDATA[universitatea de stat]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/de-ziua-ei-poeta-ana-blandiana-a-ales-sa-fie-printre-basarabeni-32578.html/</guid>

					<description><![CDATA[Astăzi, la ora 14:00, studenţii şi profesorii de la Universitatea de Stat din Chişinău &#238;i vor avea drept oaspeţi pe scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan din Rom&#226;nia.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;n cadrul &icirc;nt&acirc;lnirii, care va avea loc &icirc;n Sala Senatului a USM, va fi prezentată cartea &bdquo;Şi cerul s-a umplut de sfinţi. Martiriul &icirc;n antichitatea creştină şi &icirc;n sec. XX&rdquo;. Volumul cuprinde studii prezentate la Colocviul Internaţional de la Sighet pe 3-6 iunie 2011 dedicat temei martiriului &icirc;n secolul trecut. Lucrarea a văzut lumina zilei graţie eforturilor asidue ale scriitorului rom&acirc;n Cristian Bădiliţă, care a coordonat şi editat textele semnate de autorii participanţi la colocviu. Printre aceştia figurează şi cercetătoarea Nina Negru, autoarea lucrării &bdquo;Martiriul creştinilor din Basarabia &icirc;n timpul ocupaţiilor sovietice&rdquo;. </p>
<p>Contactată de TIMPUL, Nina Negru şi-a amintit cu emoţie despre &icirc;nt&acirc;lnirea de la Sighet, din iunie 2011. &bdquo;Poeta Ana Blandiana este preocupată &icirc;n mod special de studierea crimelor regimului comunist. &Icirc;ncă &icirc;n 1992 ea a realizat, pe baza &icirc;nchisorii de la Sighet, &icirc;n care au fost maltrataţi sute de deţinuţi politici din r&acirc;ndurile funcţionarilor de rang &icirc;nalt, un proiect de transformare a &icirc;nchisorii &icirc;n memorial, care din 1993 a fost luat sub egida Consiliului Europei. Astăzi, acest proiect a devenit Centrul Internaţional de Studii asupra comunismului, fiind cunoscut drept Memorialul Victimelor comunismului şi al rezistenţei. La diferite simpozioane internaţionale pe care le organizează participă personalităţi cu renume mondial. Printre invitaţii Anei Blandiana au fost Şt. Curtois, autorul &bdquo;Cărţii negre a comunismului&rdquo;, sau pastorul Ioachim Gauck, proaspătul ales preşedinte al Germaniei, despre care se spune că ţine sub control un lot de dosare ale securităţii germane (STASSI) care ar forma un lanţ de 180 de kilometri&rdquo;. Cercetătoarea a mai avut o &icirc;nt&acirc;lnire memorabilă cu Ana Blandiana: &bdquo;Am cunoscut-o, de fapt, la Oradea, &icirc;n cadrul lansării revistei &bdquo;Familia rom&acirc;nă&rdquo;, o publicaţie de solidarizare a rom&acirc;nilor de pretutindeni, şi a simpozionului dedicat lui Mihai Eminescu. Ana Blandiana difuzase &icirc;n toată ţara un chestionar &icirc;n care copiii fuseseră &icirc;ntrebaţi ce ştiu despre comunism şi era profund impresionată de răspunsurile copiilor din Basarabia. Am descoperit &icirc;n această poetă de mare sensibilitate o aprigă luptătoare pentru adevăr şi dreptate. &Icirc;ntreaga sa viaţă este un model de demnitate şi verticalitate&rdquo;. </p>
<p>Vizita Anei Blandiana la Chişinău este organizată de Institutul Cultural Rom&acirc;n &bdquo;Mihai Eminescu&quot; din Chişinău. Evenimentul are şi o semnificaţie personală, deoarece ieri, 25 martie, Ana Blandiana şi-a sărbătorit jubileul de 70 de ani. Ea a sosit &icirc;n R. Moldova &icirc;mpreună cu soţul ei, scriitorul Romulus Rusan. </p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/de-ziua-ei-poeta-ana-blandiana-a-ales-sa-fie-printre-basarabeni-32578.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Omul săptămâni: Ana Blandiana</title>
		<link>https://timpul.md/articol/omul-saptamani-ana-blandiana-32500.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/omul-saptamani-ana-blandiana-32500.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 25 Mar 2012 06:20:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[ana blandiana]]></category>
		<category><![CDATA[omul săptămânii]]></category>
		<category><![CDATA[poezii]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/omul-saptamani-ana-blandiana-32500.html/</guid>

					<description><![CDATA[Ana Blandiana,&#160;
poetă, luptătoare pentru libertăţile civice din Rom&#226;nia]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie &bdquo;Stephane Mallarme&rdquo; şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO), laureată a Premiului Internaţional &bdquo;Gottfried von Herder&rdquo;</p>
<p>Ana Blandiana, pe numele ei adevărat Otilia Valeria Coman, s-a născut pe  25 martie 1942, la Timişoara. &Icirc;n 1944, tatăl ei, preotul ortodox Gheorghe Coman, s-a mutat &icirc;mpreună cu familia la Oradea, unde a slujit la Biserica cu Lună. Aici, poeta şi-a făcut studiile, iar &icirc;n 1959 a debutat &icirc;n revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate. &Icirc;ntre timp, tatăl sau a fost condamnat de regimul comunist, devenind deţinut politic, şi poetei i s-a retras dreptul de a publica şi de a intra la facultate. După o interdicţie de patru ani, numele ei va reapărea &icirc;n revista Contemporanul. Va absolvi şi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. &Icirc;n 1964 a editat prima carte de poezie, Persoana &icirc;nt&acirc;ia plural. Vor urma numeroase volume de poezie &#8211; Călc&acirc;iul vulnerabil (respinsă &icirc;nt&acirc;i de cenzură ca fiind &bdquo;un adevărat strigăt de revoltă&quot;), A treia taină (Premiul Uniunii Scriitorilor); Cincizeci de poeme (Premiul Academiei), Somnul din somn, &Icirc;nt&acirc;mplări din grădina mea, Poeme, Patria mea A4. A publicat şi cărţi de eseuri: Calitatea de martor, Autoportret cu palimpsest, Ghicitul &icirc;n mulţimi, Cine sunt eu?, O silabisire a lumii, Spaima de literatură etc. Ana Blandiana s-a manifestat şi ca o poetă disidentă, av&acirc;nd curajul să-l &icirc;nfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice acordate presei străine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, fondator şi preşedinte al Academiei Civice. &nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/omul-saptamani-ana-blandiana-32500.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
