<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>ateliere &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/ateliere/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Sat, 14 May 2022 04:15:05 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>ateliere &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Viața la internat: Nu vor să fie compătimiți, vor doar să fie iubiți</title>
		<link>https://timpul.md/articol/viata-la-internat-nu-vor-sa-fie-compatimiti-vor-doar-sa-fie-iubiti-103912.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/viata-la-internat-nu-vor-sa-fie-compatimiti-vor-doar-sa-fie-iubiti-103912.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Dorin Galben]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 31 Jan 2017 06:00:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Social]]></category>
		<category><![CDATA[ateliere]]></category>
		<category><![CDATA[Casa-Internat pentru copii cu deficiențe mintale din Orhei]]></category>
		<category><![CDATA[condiții]]></category>
		<category><![CDATA[culize]]></category>
		<category><![CDATA[Dorin Galben]]></category>
		<category><![CDATA[hrană]]></category>
		<category><![CDATA[muzică]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<category><![CDATA[talente]]></category>
		<category><![CDATA[timpul]]></category>
		<category><![CDATA[viața la internat]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/viata-la-internat-nu-vor-sa-fie-compatimiti-vor-doar-sa-fie-iubiti-103912.html/</guid>

					<description><![CDATA[Beneficiari maltrataţi de angajaţi, hrăniţi cu m&#226;ncare cu viermi şi privaţi de libertate. Perioada c&#226;nd aceste lucruri de groază se &#238;nt&#226;mplau &#238;n Casa-Internat pentru copii cu deficiențe mintale din Orhei, pare a fi un vis ur&#226;t.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Acum beneficiarii &icirc;și permit să viseze la un viitor mai bun și chiar planifică să deprindă anumite profesii, iar ulterior să părăsească instituția. Unii vor să devină jurnaliști, muzicieni, pictori sau poeți, iar alții &icirc;ncă speră să ajungă &icirc;ntr-o familie sau cel puțin să fie vizitați măcar o singură dată de mama sau de tata. Mulți au ajuns la Casa-internat &icirc;nainte să rostească primul cuv&acirc;nt, iar noțiunea de părinți li se pare at&acirc;t de străină, &icirc;nc&acirc;t evită s-o pronunțe. </p>
<p>Am pornit spre Casa-Internat pentru copii cu deficiențe mintale din Orhei cu imagini &icirc;nspăim&acirc;ntătoare &icirc;n mintea mea. De-a lungul timpului, presa a prezentat mai multe informații care demonstrau la ce chinuri sunt supuși cei adăpostiți aici. Instituția se află la periferia orașului, iar ca să ajungem acolo am trecut pe l&acirc;ngă un cimitir. La poarta orfelinatului m-a &icirc;nt&acirc;mpinat binevoitor paznicul, care s-a oferit să ne conducă &icirc;n biroul directoarei. E o clădire veche, dar care nu pare să-și dea ultima suflare. </p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-7032.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Puzzle &#8211; o metodă eficientă de reabilitare pentru beneficiarii Casei-Internat</em></span></p>
<p>&Icirc;n interior persistă o atmosferă degajată. Din săli se aud instrumente muzicale sau voci de băieți care c&acirc;ntă &icirc;n cor. Pereții sunt pictați &icirc;n culori aprinse, iar pe coridoare &icirc;nt&acirc;lnești angajați &icirc;n tandem cu beneficiarii. R&acirc;d. Povestesc istorii amuzante. &Icirc;nt&acirc;mpină oaspeții. Cu unul dintre ei am dat m&acirc;na c&acirc;teva minute. Părea fericit să vadă fețe noi.  </p>
<h1>O familie mare, &icirc;ntr-un sat mic</h1>
<p>Casa-internat amintește mai mult de un sat mic, cu tradițiile și legile lui. &Icirc;n prezent, aici sunt 208 de beneficiari, toți băieți. Dintre aceștia 57 sunt copii, iar 151 &#8211; maturi. V&acirc;rsta lor este cuprinsă &icirc;ntre 7 și 40 de ani. Ei pot ajunge &icirc;n instituție &icirc;n urma unei recomandări din partea Ministerului Muncii Protecției Sociale și Familiei.</p>
<p>Diana Chicuş, directoarea internatului, spune că cei mai mulți din ei au fost abandonați de părinți la maternitate. De acolo, aceștia ajung la casele de copii ale ministerului, iar după ce &icirc;mplinesc v&acirc;rsta de patru ani, unii sunt plasați &icirc;n Casa-internat din Orhei. &bdquo;Băieții ajung la noi, iar fetele la o instituție similară din H&acirc;ncești. Cei mai mulți beneficiari sunt din municipiul Chișinău. Anterior, c&acirc;nd acești copii &icirc;mplineau v&acirc;rsta de 18 ani, erau transferați la internate psihoneurologice pentru maturi. De c&acirc;țiva ani &icirc;nsă s-a decis ca ei să răm&acirc;nă la noi &icirc;n instituție pentru că deja s-au adaptat. Cei care sunt aici au diagnosticul de &bdquo;retard mintal&rdquo;. Pe l&acirc;ngă aceasta, mulți dintre ei au și alte probleme, spre exemplu 70 sunt &icirc;n scaun cu rotile, iar 30 sunt la pat și nu pot sta așezați&rdquo;, povestește interlocutoarea mea, totodată, mențion&acirc;nd că toți trăiesc ca &icirc;ntr-o familie mare, cu bucuriile și nevoile lor.</p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6905.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Diana Chicuș, directoarea instituției, comunică zilnic cu beneficiarii</em></span></p>
<h1>&bdquo;Suflă &icirc;n lum&acirc;nare și pune-ți o dorință&rdquo;</h1>
<p>Discuția noastră a fost &icirc;ntreruptă de o angajată care ne-a invitat la sărbătoarea unuia dintre băieți. &Icirc;ntr-o sală mare se auzea muzica unui acordeon care făcea geamurile să tremure. La mijloc, &icirc;n jurul unei mese, stăteau cuminți c&acirc;țiva beneficiari care-i adresau felicitări lui Sașa, un t&acirc;năr care &icirc;mplinise 30 de ani. Profesoara de muzică făcea atmosferă, apăs&acirc;nd insistent pe clape. Sărbătoritul avea un con aniversar pe cap și urmărea cu entuziasm cum se distrează colegii. Pe masă, la un loc de cinste, stătea un tort mare, gătit de doamnele de la bucătărie. &Icirc;n mijloc ardea agitată o lum&acirc;nare. &bdquo;Sașa, suflă &icirc;n lum&acirc;nare și pune-ți o dorință. N-o spune la nimeni, ca să se &icirc;mplinească&rdquo;, l-a &icirc;ndemnat educatoarea.</p>
<p>Sașa și-a luat aer &icirc;n plăm&acirc;ni și cu un &bdquo;fuuuuuuu&rdquo; &icirc;ndelungat a stins flacăra. Au urmat aplauze, iar &icirc;n c&acirc;teva minute, de tort aminteau doar c&acirc;teva picături de frișcă, rătăcite pe tavă.</p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6729.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Alexandru (&icirc;n capul mesei) &icirc;mplinește 30 de ani&nbsp;</em><br />
</span></p>
<p>Tot de la Diana Chicuș am aflat că din luna februarie 2016, &icirc;n Casa-internat funcționează zece centre pentru activități educaționale: sală de forță, sală pentru calculatoare, centru de muzică, m&acirc;ini dibace, centru de reabilitare și altele. Ele sunt frecventate de grupuri a c&acirc;te 8-15 băieți. Cei &icirc;n cărucioare au camerele și activitățile la etajul &icirc;nt&acirc;i. Beneficiarii deplasabili sunt la etajul doi. Fiecare din ei are c&acirc;te un program individualizat, &icirc;n funcție de necesități.</p>
<h1>&bdquo;Aș vrea ceva mai tărișor, dar aici nu ni se permite alcool&rdquo;</h1>
<p>La primul nivel, &icirc;ntr-o &icirc;ncăpere bine iluminată și foarte colorată am &icirc;nt&acirc;lnit alți trei beneficiari. Fiecare era implicat &icirc;n c&acirc;te o activitate. Igor țesea un covor, Vasea, cum preferă să i se spună, număra &icirc;ntr-un caiet p&acirc;nă la 11 mii, iar un alt Vasile citea povești.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6747.jpg" width="465" height="620" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Vasea &icirc;n plin proces de creație</em></span><span style="font-size: smaller"><em><br />
</em></span></p>
<p>Vasea a ajuns la Casa-internat, acum 22 de ani, &icirc;ntr-o zi posomor&acirc;tă de toamnă. El spune că &icirc;și amintește bine emoțiile pe care le-a trăit atunci, chiar dacă avea doar șase ani. A fost transferat de la un internat din orașul Bălți. &bdquo;&Icirc;mi place foarte mult matematica, dar iată la citit nu mă prea pricep. Privesc noutățile &icirc;n fiecare zi. Știu toți miniștrii. Dimineața &icirc;nt&acirc;mpin angajații, iar &icirc;n timpul zilei mă plimb pe coridoare, mă duc la contabilitate sau &icirc;n anticameră. Din m&acirc;ncăruri &icirc;mi plac sarmalele și chiperii (n.red. &#8211; ardei) umpluți. Din băuturi aș vrea și ceva mai tărișor, dar aici nouă nu ni se permite alcool&rdquo;, mărturisește z&acirc;mbind t&acirc;nărul. &nbsp;</p>
<h1>&bdquo;Nu zic că la internat e rău, dar vreau un viitor mai bun&rdquo;</h1>
<p>&Icirc;n aceeași &icirc;ncăpere abia aștepta să spună c&acirc;teva cuvinte și Igor Zagorodniuc. Băiatul are tot 22 de ani, iar 18 dintre ei i-a petrecut la internat. Visul său cel mai mare e să iasă după gardul instituției și să vadă cum trăiește lumea din exterior. &bdquo;Eu nu zic că la internat &icirc;i rău, dar vreau un viitor mai bun. Acum doamna directoare a cumpărat o casă și un apartament &icirc;n Orhei pentru c&acirc;țiva beneficiari, iar eu aș vrea să fiu unul dintre ei. N-o să stau toată viața aici, chiar dacă mi-am făcut mulți prieteni. Unde o să mă duc, o să-mi fac amici noi&rdquo;, se arată convins Igor și imediat a &icirc;nceput să-mi arate cu m&acirc;ndrie că se pricepe la țesut covoare.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6755.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Igor și Vasile ascultă cu atenție indicațiile educatoarei</em></span></p>
<p>Cel de-al treilea băiat, Vasile Vulpe, a recunoscut &icirc;n șoaptă că-și dorește să devină poet, iar p&acirc;nă acum a scris deja c&acirc;teva poezii. Are și o a doua dorință, dar preferă s-o țină &icirc;n secret. T&acirc;nărul de 21 de ani recunoaște că profesoara l-a ajutat să &icirc;nșire cuvintele pe foaie pentru că el are probleme cu m&acirc;inile și nu poate scrie. Vorbește foarte frumos și depune efort suplimentar ca să pronunțe răspicat fiecare cuv&acirc;nt. &bdquo;Sunt aici de 17 ani. Vă rog, să mă scuzați dacă nu sunt prea explicit, dar am niște probleme de sănătate. Părinții mei au divorțat, iar tatăl m-a părăsit. Chiar dacă a procedat astfel, nu &icirc;l judec, iar dacă cineva vorbește rău de el, nu mă simt bine. Mama mea mă vizitează, dar rar. Este plecată peste hotare și vine &icirc;n țară odată pe an, &icirc;n august. Atunci mă ia acasă pentru c&acirc;teva zile și petrecem timpul &icirc;mpreună. Tot ea mă ceartă pentru că multe lucruri pe care mi le cumpără, le dau și celorlalți colegi, iar ele se strică&rdquo;, povestește Vasile, răsfoind paginile cărții cu povești.</p>
<h1>Zece beneficiari se vor putea bucura de libertate</h1>
<p>De c&acirc;nd a venit &icirc;n funcția de director, Diana Chicuș spune că s-au schimbat multe lucruri. Unii angajați au plecat, alții au ieșit la pensie sau au fost concediați, iar &icirc;n locul lor au fost angajați tineri specialiști.</p>
<p>Casa-internat din Orhei este &icirc;n plin proces de reorganizare. Există un proiect de transformare a instituțiilor rezidențiale. Din economiile adunate pe parcursul anului 2016, administrația a cumpărat un apartament și o casă, ambele &icirc;n orașul Orhei. &Icirc;n acest mod se dorește ca zece beneficiari să fie reintegrați &icirc;n societate. &Icirc;n timpul apropiat, &icirc;ncăperile urmează să fie dotate cu lucrurile necesare, iar viitorii locatari se vor putea bucura de independență &icirc;ntr-un timp relativ scurt. &bdquo;P&acirc;nă a fi plasați acolo, ei trebuie pregătiți, deoarece mulți au ajuns de mici la internat și această schimbare ar putea fi stresantă. Totodată, chiar dacă vor trece cu traiul acolo, c&acirc;țiva angajați de-ai noștri o să le ofere suport&rdquo;, susține Chicuș.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6861.jpg" width="950" height="713" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Grupa mare din cadrul internatului. Cel mai &icirc;nv&acirc;rstă este un bărbat de 40 de ani</em></span></p>
<p>Din cei 208 beneficiari, practic, jumătate au părinți, cel puțin pe acte. Cea mai mare parte dintre ei nu sunt vizitați de nimeni. Interlocutoarea mea spune că sunt totuși părinți foarte responsabili care vin la copii &icirc;n fiecare săptăm&acirc;nă sau cel puțin odată pe lună. Unii dintre ei &icirc;și iau odraslele acasă pentru c&acirc;teva zile, săptăm&acirc;ni sau chiar luni. De partea cealaltă, sunt părinți care-și schimbă adresa domiciliului și &bdquo;uită&rdquo; să informeze asistența socială din localitate. Prin urmare, atunci c&acirc;nd un beneficiar decedează, iar rudele nu pot fi găsite, de or&acirc;nduiri se ocupă angajații internatului. Băieții sapă groapa și cu toții &icirc;l petrec pe ultimul drum.</p>
<h1>&bdquo;Sunt liberi să meargă acolo unde doresc&rdquo;</h1>
<p>Sunt zile c&acirc;nd unii beneficiari sunt mai agitați și mai agresivi dec&acirc;t de obicei. Angajații instituției nu au multe opțiuni de protecție, dec&acirc;t să &icirc;ncerce să-i liniștească, vorbind cu ei, iar &icirc;n cazuri critice le administrează medicamente ca să le amelioreze criza. &bdquo;&Icirc;n instituția noastră, nicio persoană nu este &icirc;nchisă &icirc;n cameră și nici nu avem izolatoare. Toți sunt liberi să meargă acolo unde doresc. Atunci c&acirc;nd beneficiarul este foarte agresiv și prezintă pericol pentru ceilalți băieți, unica soluție este de a-l transfera &icirc;ntr-un loc similar, dar deja pentru maturi. Deocamdată nu ne-am confruntat cu asemenea cazuri. Acum tindem să contribuim la incluziunea lor socială&rdquo;, informează șefa Casei-internat.</p>
<p>Directoarea și-a amintit că, acum c&acirc;țiva ani, unul dintre beneficiari a &icirc;mbrăcat un costum de polițist, pe care l-a primit &icirc;n dar de la o rudă și a mers &icirc;n centrul orașului Orhei ca să &bdquo;dirijeze&rdquo; traficul. După ce a provocat haos &icirc;n stradă, acesta a revenit &icirc;n internat, fiind &icirc;nsoțit de doi polițiști adevărați.</p>
<p><em><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6888.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
</em><span style="font-size: small"><em>Șahul este o activitate populară &icirc;n perioada rece a anului</em></span></p>
<p>Recent, &icirc;nsă, a avut loc o &icirc;nt&acirc;mplare mai puțin amuzantă. Unul dintre băieți a provocat și a vorbit foarte ur&acirc;t cu o angajată, iar ea l-a lovit. &Icirc;ntr-un final, femeia a fost concediată. </p>
<h1>&bdquo;Au fost cazuri c&acirc;nd pe masă era pusă m&acirc;ncare cu viermi&rdquo;</h1>
<p>&Icirc;n Casa-internat din Orhei sunt unii angajați care activează de foarte mult timp. Nina Botnaru, spre exemplu, lucrează de 17 ani &icirc;n calitate de educatoare. Am &icirc;nt&acirc;lnit-o &icirc;ntr-o &icirc;ncăpere, utilată din bani olandezi. Era &icirc;n compania lui Costea, un băiat firav care, spune ea, trebuie să se &icirc;nvețe să stea copăcel. &bdquo;Fiecare copil are dreptul nu doar la viață, dar și la dezvoltare, indiferent c&acirc;t de mică este aceasta. Mulți nu vor să facă nimic, dar eu insist. Celor care mă ascultă le ofer dulciuri, ca recompensă &ndash; așa sunt mult mai cooperanți și mai atenți. Chiar dacă au desfăcut h&acirc;rtia de pe bomboană, deja au făcut ceva. Acum se lucrează &icirc;n internat mult mai bine dec&acirc;t anterior&rdquo;, povestește Botnaru.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6783(1).jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Masajul face parte din programul de reabilitare al copiilor</em></span></p>
<p>Femeia a recunoscut că pe timpul fostei conduceri, atunci c&acirc;nd ea nu era de acord cu ceea ce se făcea, unele persoane din aparatul administrativ dădeau indicații beneficiarilor s-o lovească sau să se comporte ur&acirc;t. &bdquo;Erau momente c&acirc;nd mergeam la director să spun anumite nemulțumiri, iar &icirc;n loc să primesc soluții, primeam lovituri &icirc;n cap. Ni se zicea: &bdquo;Cine ești tu? Du-te de aici. Nu am ce vorbi cu tine&rdquo;. Putea să spună că am probleme psihice sau alte lucruri de acest fel. Chiar dacă le băga băieților &icirc;n cap să vină să mă bată, nimeni nu m-a atins niciodată. Mereu am fost prietenă cu toți. Au fost cazuri c&acirc;nd pe masă era pusă m&acirc;ncare cu viermi. Ce să zic, o perioadă de groază. Bine că am depășit acel coșmar&rdquo;, susține angajata. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6936.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>La cantină beneficiarii măn&acirc;ncă pe r&acirc;nd</em></span></p>
<p>Nina Botnaru spune că &icirc;n comparație cu anii precedenți, acum vine la lucru cu mare plăcere. Femeia este convinsă că cei de care &icirc;ngrijește au nevoie de emoții pozitive ca să se dezvolte, de aceea uită de probleme imediat cum pășește pragul instituției. </p>
<h1>C&acirc;știgă bani cei care lucrează</h1>
<p>Cel mai solicitat centru din cadrul instituției este &bdquo;m&acirc;ini dibace&rdquo;. Aici, băieții țes covorașe, fac traiste, pictează sau meșteresc bijuterii și ulterior le v&acirc;nd la t&acirc;rguri și expoziții. &Icirc;n atelier l-am &icirc;nt&acirc;lnit pe Ivan Stanev, un t&acirc;năr de 22 de ani, extrem de pozitiv. El a ajuns la internat pe c&acirc;nd avea patru ani. Vorbește cursiv și logic. Povestește m&acirc;ndru că &icirc;n seara de Revelion a fost &icirc;ntr-o familie mare, din Orhei și au sărbătorit &icirc;mpreună. </p>
<p>Ivan brodează cu mărgele, iar din banii pe care i-a c&acirc;știgat și-a cumpărat telefon. Visează să aibă un serviciu adevărat și să c&acirc;știge un salariu decent &icirc;nc&acirc;t să se poată &icirc;ntreține.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6974.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>&Icirc;n incinta atelierului &bdquo;M&acirc;ini dibace&rdquo;</em></span></p>
<p>&bdquo;Vorbesc cu mulți copii pe rețelele de socializare, iar ei le spun părinților să mă ia pe c&acirc;teva zile &icirc;n familia lor, ca să petrecem timpul &icirc;mpreună. Așa mai am parte și eu de mici bucurii&rdquo;, mărturisește interlocutorul meu. </p>
<h1>Talente și vise</h1>
<p>Tot acolo l-am &icirc;nt&acirc;lnit și pe Sergiu Postolache, băiatul care a pictat pereții instituției. La &icirc;nceput, angajații au remarcat că t&acirc;nărul desenează pe asfalt și că se descurcă foarte bine. Prin urmare, administrația l-a ajutat să se &icirc;nscrie la Școala de Pictură din Orhei, pe care a frecventat-o timp de patru ani. Personalul spune &icirc;n glumă, că unde sunt bani, acolo este și Sergiu. &Icirc;n timpul verii, băiatul a ajutat muncitorii la reparație și a primit o remunerare de 6000 de lei, bani cu care și-a cumpărat laptop și telefon.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-6776.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>O pictură sugestivă pe unul dintre pereții Casei-internat, efectuată de Sergiu Postolache</em></span></p>
<p>&Icirc;n cele c&acirc;teva ore, petrecute printre băieții Casei-internat din Orhei, am avut ocazia să-i cunosc și pe doi tineri foarte talentați. Victor și Marcel s-au ales cu Grant Prix-ul și respectiv premiul &icirc;nt&acirc;i la concursul &bdquo;Mărul de aur&rdquo;. Acolo, ambii au c&acirc;ntat c&acirc;te o piesă dedicată mamei și au topit inimile juriului. Marcel a recunoscut că visează să devină jurnalist și niciodată nu va &icirc;nceta să se perfecționeze, iar Victor speră să aibă c&acirc;ndva propriul CD și să filmeze un videoclip. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-7019.jpg" width="950" height="634" alt="" /><br />
<span style="font-size: small"><em>Cei care nu au probleme de sănătate grave, beneficiază de exerciții specializate &icirc;n sala de sport</em></span></p>
<p>&Icirc;nainte de plecare, am vizitat sala de sport, unde pe fundalul unei piese a lui Dan Bălan, c&acirc;țiva tineri făceau exerciții. &Icirc;n timp ce-și ștergeau sudoarea de pe frunte, băieții m-au invitat să mai trec pe la ei. Totodată, cu multă insistență, m-au rugat să le transmit oamenilor din afară să nu le fie frică de cei de la internat, să-i respecte și să nu se considere superiori. Nu vor să fie jeliți și nici ajutați, vor doar să fie respectați! <br />
<em><br />
&Icirc;n prezent, &icirc;n Casa-Internat pentru copii cu deficiențe mintale (băieți) or. Orhei, sunt angajate 178 de persoane. Cele mai multe sunt dădace, 100 la număr, care activează &icirc;n schimburi a c&acirc;te opt ore fiecare. Salariul tarifar al unei dădace este de 1080 de lei pe lună. Angajații de aici &icirc;și desfășoară activitatea inclusiv s&acirc;mbăta și duminica. Cu toate premiile, stagiul de muncă sau alte adaosuri, un &icirc;ncepător ajunge să ridice p&acirc;nă la 1800-2000 de lei lunar.</em></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/viata-la-internat-nu-vor-sa-fie-compatimiti-vor-doar-sa-fie-iubiti-103912.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>(FOTO) Pustiu la cea mai mare tăbăcărie din Chișinău</title>
		<link>https://timpul.md/articol/foto-pustiu-la-cea-mai-mare-tabacarie-din-chisinau-41508.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/foto-pustiu-la-cea-mai-mare-tabacarie-din-chisinau-41508.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Ion Macovei]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 04 Mar 2013 06:29:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Timpul Local]]></category>
		<category><![CDATA[ateliere]]></category>
		<category><![CDATA[tabacari]]></category>
		<category><![CDATA[zonă industrială]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/foto-pustiu-la-cea-mai-mare-tabacarie-din-chisinau-41508.html/</guid>

					<description><![CDATA[Podurile din Chișinău &#238;ți oferă altă priveliște dec&#226;t cele din orașele europene. La noi se deschide imaginea unei zone industriale de pe malul r&#226;ușorului B&#226;c. Puțin ce poate trezi curiozitatea.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Trec&acirc;nd pasarela pe strada Ismail, se observă totuși o clădire masivă pe frontispiciul căreia este indicat anul 1950. Un pic mai departe se află o poartă pe care scrie &Icirc;ntreprindere mixtă &bdquo;Piele&rdquo; S.A.&nbsp;</p>
<p>Atelierele tăbăcarilor din Chișinău se aflau &icirc;ncă la &icirc;nceputul secolului trecut pe malul r&acirc;ului B&acirc;c. La &icirc;nceput, meșteșugarii lucrau &icirc;n mod individual, iar pe urmă s-au asociat &icirc;n cooperative. Pe baza acestor mici &icirc;ntreprinderi, a fost creată uzina de prelucrare a pielii din Chișinău, &icirc;n 1947. &Icirc;ntreprinderea prelucra piei de porc și vițel. O bună parte din produsul finit era procurată de fabricile de &icirc;ncălțăminte din țară, care foloseau materia primă pentru fabricarea tălpilor și părții exterioare a pantofilor. Uzina &bdquo;Piele&rdquo; producea de asemenea curele, genți, portmonee etc. Astăzi &icirc;nsă, aceste date răm&acirc;n doar o istorie frumoasă care și-a luat o pauză &icirc;ndelungată.</p>
<h1>&bdquo;Piele&rdquo; S.A., privatizată de italieni</h1>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-1109.jpg" width="450" height="300" alt="" /></p>
<p>Steaua roșie de pe fațada clădirii centrale a pălit, iar sloganul sovietic scris cu grafie chirilică &bdquo;Prin muncă patria slăvim&rdquo; care &icirc;nt&acirc;mpina c&acirc;ndva muncitorii la intrarea pe teritoriul uzinei și-a pierdut unele litere sub tencuială. Poarta este &icirc;ncuiată, iar dincolo de ziduri nu se aud pași de om sau vreun lătrat de c&acirc;ine. &Icirc;ntreb&acirc;nd trecătorii de c&acirc;nd nu mai lucrează &icirc;ntreprinderea, am auzit doar răspunsuri de genul &bdquo;tare demult&rdquo;. &Icirc;n pofida aspectului dezolant al clădirilor și al țevilor ruginite care se &icirc;ntrevăd printre gratiile gardului, unele semne, cum ar fi ușa nouă de la intrare și placa cu denumirea &icirc;ntreprinderii, vor să convingă de prezența unui administrator. &Icirc;n 1999, &icirc;ntreprinderea &bdquo;Piele&rdquo; S.A. a fost privatizată de compania italiană &bdquo;Esastampa&rdquo;. Informația este confirmată de pagina electronică a investitorului italian, care precizează că &bdquo;Piele&rdquo; S.A. este &bdquo;o mare tăbăcărie din Chișinău cu o capacitate de producție de 100 mii de metri pătrați de piele pe lună&rdquo;, iar suprafața &icirc;ntreprinderii constituie peste 70 mii de metri pătrați. &Icirc;n ciuda faptului că investitorul italian scrie că uzina a fost reutilată cu utilaje moderne de fabricație italiană și că se află &icirc;n plină producție, lipsa oricărei mișcări pe teritoriul &icirc;ntreprinderii ne convinge de contrariu.</p>
<h1>Vom construi o fabrică nouă</h1>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/raminmazur-1120.jpg" width="450" height="300" alt="" /></p>
<p>Directoarea &icirc;ntreprinderii &bdquo;Piele&rdquo; S.A., Roza Trejgerman, a confirmat că procesul de producție a fost stopat, dar a ținut să precizeze că uzina nu a fost &icirc;nchisă. &bdquo;Parcurgem o perioadă de reorganizare, ca orice &icirc;ntreprindere. Acum ne ocupăm cu v&acirc;nzarea utilajului și a mărfii care au rămas. Ne-am programat ca după v&acirc;nzarea a tot ce avem să ne construim o fabrică nouă &icirc;n afara orașului. Deocamdată, mai multe nu pot să vă spun&rdquo;, a declarat directoarea &bdquo;Piele&rdquo; S.A. </p>
<p><strong>Compania italiană &bdquo;Esastampa&rdquo; a privatizat &bdquo;Piele&rdquo; S.A. la prețul de 600 mii dolari SUA, &icirc;n 1999, cu obligația de a investi, p&acirc;nă &icirc;n anul 2002, suma de 1,5 milioane de dolari SUA. &bdquo;Esastampa&rdquo; face parte din Grupul Posarelli, care cuprinde mai multe companii din Italia specializate &icirc;n imprimeuri pe țesături și piele. <br />
</strong> &nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/foto-pustiu-la-cea-mai-mare-tabacarie-din-chisinau-41508.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
