<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>blogguri &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/blogguri/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Thu, 07 Jul 2011 03:34:00 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>blogguri &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Cutreierând prin bloguri</title>
		<link>https://timpul.md/articol/cutreierand-prin-bloguri-25064.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/cutreierand-prin-bloguri-25064.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 07 Jul 2011 03:34:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Internațional]]></category>
		<category><![CDATA[blogguri]]></category>
		<category><![CDATA[Filat]]></category>
		<category><![CDATA[sport]]></category>
		<category><![CDATA[teatru]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/cutreierand-prin-bloguri-25064.html/</guid>

					<description><![CDATA[C&#226;t costă cultura &#238;n RM?

de Nati Vozian&#160;

]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>50 de lei. At&acirc;ta costă cel mai scump bilet la un spectacol la TNME (Teatrul Naţional &bdquo;Mihai Eminescu&rdquo; &#8211; n.n.). Nu se poate, ar zice unii. Ba se poate. Asta e realitate. Se pare că ni se trage de pe vremurile sovietice, atunci c&acirc;nd cultura era accesibilă şi valora puţin. &Icirc;n condiţiile &icirc;n care bugetul pentru cultură este mizer, iar preţurile la bilete sunt, aş spune eu, FOARTE ACCESIBILE, mă &icirc;ntreb: chiar merită cultura noastră să coste at&acirc;t de puţin? Chiar merită actorii, c&acirc;ntăreţii noştri de operă, pictorii, dansatorii să muncească aproape pe gratis?</p>
<p>Pentru a putea cumva exista, cultura noastră se descurcă cum poate: teatrele şi muzeele dau &icirc;n chirie propriile spaţii la cazinouri, băncilor pentru adunări, agenţilor economici pentru magazine. Trupele teatrelor pleacă şi dau spectacole &icirc;n alte ţări, unde sunt mai apreciate şi mai bine plătite. Şi toate astea le face pentru R. Moldova, care are cultura subestimată şi modestă. Un bilet la &bdquo;Patria&rdquo; costă &icirc;ntre 60 şi 100 de lei. Un bilet la muzeu costă &icirc;ntre 2 şi 10 lei. Un bilet la spectacol &icirc;ntre 20 şi 50 de lei. Credeţi că merită cultura să coste at&acirc;t de puţin &icirc;n RM?</p>
<h2>Vodă Filat, Vodă Plahotniuc şi prostimea</h2>
<p>de <a href="http://www.spranceana.com/2011/07/06/voda-filat-voda-plahotniuc-si-prostimea/">Vitalie Spr&acirc;nceană</a></p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" width="200" height="305" alt="" src="/uploads/images/blog%202(10).jpg" /></p>
<p>S-ar putea găsi totuşi o virtute &icirc;n recentele certuri politice cu privire la Păpuşar, Regele Contrabandei şi restul lumii. Adică polemica-disputa-bălăcăria dintre Vladimir Filat şi Vladimir Plahotniuc. Unul prim-ministru pe faţă. Celălalt ar avea cică influenţă de vreo trei guverne. &Icirc;n umbră&hellip; Partea (relativ) frumoasă a acestui ur&acirc;t război de b&acirc;rfe e că acesta se joacă &icirc;n public. Nu cu automatul Kalashnikov &icirc;n pădurile de la Orhei, cum se făcea &icirc;n veselii ani ai &icirc;nceputului de tranziţie. Nici &icirc;n cabinetul lui Vladimir Voronin, ori la reşedinţa acestuia de la Condriţa, cum se făcea &icirc;n anii c&acirc;nd Partidul Comuniştilor avea plăcinta&hellip;</p>
<p>&Icirc;n fine, războiul a ieşit, din fericire, şi de sub masca &bdquo;dialogului despre principii şi valori&rdquo;, purtat după termopanele de la &bdquo;Nobil Club&rdquo; acu nişte luni &icirc;n urmă. E &icirc;n public, &icirc;n spaţiul mediatic, &icirc;n piaţă, dacă vreţi. Ceea ce nu poate să fie dec&acirc;t bine şi foarte bine. Pentru că spaţiul public &icirc;nseamnă (multă) transparenţă. Reguli clare şi comune de joc: probe legale, declaraţii, martori, interviuri, mărturisiri. Modele-standard de procedură: procese, polemici, dezvăluiri. Toate &icirc;n lumina reflectoarelor, &icirc;n studiourile televiziunilor şi radiourilor, pe paginile ziarelor sau blogurilor. Adică la vedere [&#8230;]</p>
<h2>&nbsp;Atac asupra blogurilor</h2>
<p>de <a href="http://www.dancaranfil.com/2011/07/atac-asupra-blogurilor/">Dan Caranfil&nbsp;</a></p>
<p><img decoding="async" width="150" height="163" alt="" src="/uploads/images/blog%203(16).jpg" /></p>
<p>Facebook şi twitter sunt primii care au lovit &icirc;n bloguri. Odată cu apariţia lui &bdquo;like&rdquo; şi &bdquo;retweet&rdquo;, cei care p&acirc;nă atunci mai lăsau c&acirc;te un comentariu au devenit comozi şi se mulţumesc să dea un simplu click. Oamenii care scriu pe blog o fac pentru feedback real: comentarii, impresii. Cel puţin, aşa fac eu. Cei care cred că &bdquo;like&rdquo; reprezintă o apreciere pozitivă dată articolului greşesc. Evident că promovează articolul mai departe &icirc;n mediul online, &icirc;nsă un comentariu e mai valoros dec&acirc;t 10 &bdquo;like&rdquo;-uri [&#8230;]</p>
<h2>Delict de somn</h2>
<p>de <a href="http://www.tolo.ro/2011/07/05/delict-de-somn/">Cătălin Tolontan&nbsp;</a></p>
<p><img decoding="async" width="154" height="193" alt="" src="/uploads/images/blog%204(9).jpg" /></p>
<p>Trebuie să ai inima defectuoasă a elevului pentru care o staţie de 131 parcursă fără bilet să-ţi dea emoţiile unui thriller văzut, pe vremuri, la bulgari. &bdquo;Mereu am avut bilet şi uite că acum, c&acirc;nd n-am, mă va prinde&rdquo;, &icirc;ţi şopteşti şi scanezi feţele şi vestimentaţia călătorilor, ca să depistezi controlorul camuflat. C&acirc;nd cobori, eşti mai uşor cu un kilogram. Stresul n-a meritat, n-ai suflet de blatist!</p>
<p>Trebuie să fi simţit toate acestea, ca să-l &icirc;nţelegi pe Nicoliţă, cel care a fost amendat de Levy pentru că nu s-a trezit la timp &icirc;n cantonament şi a cobor&acirc;t &icirc;n faţa hotelului c&acirc;nd colegii săi erau deja &icirc;n autocar. Dacă oamenii care dorm mult ar fi pedepsiţi, n-ar exista nici Facebook, nici jumătate din simfoniile lumii, nici recordurile atletice şi ne-ar răm&acirc;ne de citit doar cartea de telefoane.</p>
<h2>Zilnic picăm &bdquo;Bacul&rdquo;</h2>
<p>de<a href="http://www.adriangeorgescu.ro/2011/07/05/zilnic-picam-bacul/"> Adrian Georgescu&nbsp;</a></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" width="150" height="145" alt="" src="/uploads/images/blog%205(4).jpg" /></p>
<p>Fiecare sesiune de bacalaureat e urmată de şuvoiul &bdquo;perlelor&rdquo; şi, timp de c&acirc;teva zile, se r&acirc;de sănătos şi superior pe baza acestora, ca formă de distracţie &icirc;n faţa unui diagnostic sever. Anul acesta, la limba rom&acirc;nă a fost următoarea temă: &bdquo;Scrie un text de tip argumentativ de 15-30 r&acirc;nduri despre cunoaşterea de sine, pornind de la ideile sugerate de afirmaţia lui Nichita Stănescu: &bdquo;A avea un ideal &icirc;nseamnă a avea o oglindă&rdquo;. Nu &bdquo;perlele&rdquo; rezultate sunt importante aici, ci &icirc;nsăşi tema. Ce oglindă să aibă aceşti tineri, c&acirc;nd pentru mulţi singura formă de reflectare este televizorul, unde apar zilnic premianţii mizeriei şi ai nimicului, adevăraţii educatori ai naţiunii? </p>
<p>Vă dau un mic exemplu, nici pe departe cel mai important, de pervertire a sensului, de la care &icirc;ncep marile mutaţii: urmăriţi de c&acirc;te ori apare cuv&acirc;ntul &bdquo;umilit&rdquo; &icirc;n presa noastră sportivă. &bdquo;Şut din afara careului. Echipa lui Dayro, umilită&rdquo;, &bdquo;Un handbalist l-a umilit pe portarul advers&rdquo;, &bdquo;Ronaldinho a fost umilit de un anonim. Vezi cum!&rdquo;. Iată cum realizarea sportivă este vulgarizată, &icirc;ntoarsă pe dos şi batjocorită! Nu dau exemplul spre a obţine un temei pentru articol, ci pentru că educaţia şi sportul au fost falimentate la fel. Au fost considerate lipsite de importanţă, nu s-a investit deloc &icirc;n viitorul lor, deci al nostru, au fost sărăcite, &icirc;n primul r&acirc;nd financiar, dar şi prin reducerea la neimportant, vezi &bdquo;analiştii de orice&rdquo; şi &bdquo;oamenii de fotbal&rdquo;. Nu &icirc;nt&acirc;mplător, după ce au ajuns reprezentate &icirc;n spaţiul public prin mutanţi, educaţia şi fotbalul eşuează constant la fiecare examen [&#8230;]</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/cutreierand-prin-bloguri-25064.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
