<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>costum popular &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/costum-popular/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Wed, 20 Apr 2022 18:35:12 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>costum popular &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Semnificaţia costumului popular românesc</title>
		<link>https://timpul.md/articol/semnificatia-costumului-popular-romanesc-57032.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/semnificatia-costumului-popular-romanesc-57032.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 25 Mar 2014 08:30:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[costum popular]]></category>
		<category><![CDATA[cultură]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/semnificatia-costumului-popular-romanesc-57032.html/</guid>

					<description><![CDATA[Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realiz&#226;ndu-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele principale de evoluţie, formele contemporane şi aria de răsp&#226;ndire, originalitatea sa &#238;n raport cu portul altor popoare, contribuţia lui &#238;n procesul de geneză al unui popor.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;n &icirc;ndelungatul proces de evoluţie al costumului popular s-au &icirc;nregistrat progrese mai mult &icirc;n &icirc;nfrumuseţarea pieselor de bază, dec&acirc;t &icirc;n perfecţionarea sau &icirc;mbunătăţirea croielii. Piesa de bază a fost cămaşa, purtată at&acirc;t de bărbaţi, c&acirc;t şi de femei. Costumul bărbătesc avea o piesă specifică, şi anume iţarii, iar cel femeiesc fota sau catrinţa.Dintre hainele pentru sezonul rece este sarica, dar şi pieptarul, confecţionat din piele de animal sau căciula, moştenită de la daci.</p>
<p>&Icirc;n evoluţia portului popular se evidenţiază trei etape.&Icirc;n prima etapă portul rom&acirc;nesc s-a individualizat &icirc;n raport cu cel al popoarelor vecine şi s-a diferenţiat &icirc;n funcţie de zonă. Cromatica s-a diferenţiat local pe categorii de v&acirc;rstă şi zonal prin preferinţele pentru anumite tehnici, motive, etc.</p>
<p>Cea de a doua etapă a fost influenţată de zona orăşenească.Materialele industriale au &icirc;nlocuit textilele casnice. Piesele de influenţă orăşenească au apărut ca protectoare ale celor tradiţionale (bluza peste cămaşă, năframa &icirc;n locul maramei albe, etc ) Cur&acirc;nd, piesele tradiţionale au fost &icirc;nlocuite &icirc;n portul zilnic, şi mai apoi &icirc;n portul de sărbătoare. Declinul portului traditional s-a accentuat &icirc;n mai multe zone odată cu dezvoltarea economiei de schimb şi a legăturilor cu oraşele. La părăsirea portului traditional rom&acirc;nesc a contribuit şi ţărănimea &icirc;nstărită , care &icirc;n lupta pentru avere şi din dorinţa de evidenţiere a adoptat costumul orăşenesc.</p>
<p>&Icirc;n cea de a treia etapă, contemporană, costumul popular nu se mai foloseşte &icirc;n mod  regulat sau la treburile agricole. Portul se mai foloseşte local pentru valorificarea tradiţiilor artistice sau la evenimente şi sărbători, &icirc;n regiuni ale ţării unde se mai păstreză datinile şi obiceiurile străvechi.</p>
<p>Grija omului pentru &icirc;nfăţişare şi atenţia acordată aparenţelor a constituit dintotdeauna un element definitoriu pentru umanitate. Cu toate că moda se schimbă de la an la an şi omul cade pradă adesea tentaţiei de a i se plia, vestimentaţia este transformată pentru a purta mesaje sociale, morale, estetice, de ierarhie socială.</p>
<p>Veşm&acirc;ntul apare menţionat &icirc;ncă din mitul originii,secvenţa expulzării Evei şi a lui Adam din grădina Edenului. Haina are aici două &icirc;nţelesuri: poate fii considerată un dar divin, dar de asemenea simbolizează decăderea finite umane.Frunza de smochin reprezintă &icirc;n acelaţi timp conştientizarea goliciunii, dar şi recunoaşterea păcatului.</p>
<p>De-a lungul timpului, veşm&acirc;ntul primeşte semnificaţie socială, devenind o modalitate de a cunoaşte rangul şi ierarhia. Podoabele, materialele, culorile, croiala, devin elemente ale costumului prin care societatea interpretează apartenenţa purtătorului. De asemenea, haina transmite emoţii şi semtimente. De exemplu, albe sau negre, hainele de doliu transmit durerea rudelor, iar &icirc;n anumite comunităţi reprezintă un mod de a-i proteja pe cei vii de spiritele morţilor.</p>
<p>Desluşirea mesajului social al costumului popular implică o atentă citire a tuturor semnelor existente (forme, culori, accesorii, etc). Costumul popular comunică şi date de ordin naţional, fiecare popor arborandu-şi portul tradiţional ca şi drapelul, ambele av&acirc;nd aceeaşi valoare simbolică.</p>
<p>Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri.Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtătorului.                   </p>
<p>Costumul popular are ca piesă de bază cămaşa lungă, de culoare albă. Cu o evidentă influenţă bizantină, costumul popular nu poate fi imaginat cu cămaşă cu m&acirc;neci scurte.Pentru mult timp, lungimea cămăşii a fost impusă de moravuri şi s-a menţinut ca simbol al dependenţei sexului feminin. De la naştere şi p&acirc;nă la moarte, cămaşa &icirc;l &icirc;nsoţeşte pe ţăran la muncile c&acirc;mpului şi la sărbători. Ea &icirc;ndeplinşte, de asemenea, rolul de marcă socială, &icirc;n cadrul societătii rurale.Există o cămaşă a duminicilor, a sărbătorilor de peste an, a Paştelui şi Crăciunului,  cămaşa fecioarei şi a văduvei, a nunţilor, a naşterii şi a botezului, a datinilor şi obiceiurilor, cămaşa morţii.Pentru ţăranul rom&acirc;n, naşterea, nunta şi &icirc;nmorm&acirc;ntarea erau evenimentele cele mai importante, fiind tratate &icirc;n conformitate cu indicaţiile şi interdicţiile moştenite prin tradiţie.</p>
<p>&Icirc;n cazul unei logodne, dacă fata accepta, era obligată sa ţeasă şi să brodeze cămaşa de mire şi năframa. Cămaşa de mire urma ca mai t&acirc;rziu să fie folosită ca prima cămaşă a pruncului sau cămaşa de &icirc;nmorm&acirc;ntare a soţului. Năframa era legătura celor doi tineri &icirc;n faţa lui Dumnezeu, prin participarea ei la ceremonia nunţii, ca semn al fertilităţii (fiind purtată de mire la &icirc;ncingătoare), dar şi al unirii celor doi pe lumea cealaltă, aceasta pe parcursul vieţii st&acirc;nd la icoana din casa, iar la moartea soţilor &icirc;mpărţindu-se &icirc;n jumătate pentru fiecare. Trebuie menţionată şi cămaşa de soacră, lucrată de mireasă, ca dovadă a &icirc;ndem&acirc;nării şi talentului acesteia.</p>
<p>&Icirc;n unele zone etnografice, &icirc;mbrăcarea anumitor piese de portde către mireasă , &icirc;n ziua nunţii, era obligatorie. &Icirc;n Teleorman, miresele purtau ca piesă obligatorie cojocul cu creţ sau cu clini, cu sau fără m&acirc;neci, lung p&acirc;nă sub genunchi, decorat cu motive vegetale, realizate cu ihră albă si verde. &Icirc;n sudul ţării, miresele &icirc;nstărite purtau pe cap un fes de p&acirc;slă cu ciucure negru. &Icirc;n Mehedinţi, era obligatoriu ca mireasa şi naşa să poarte v&acirc;lnicul roşu, cu care se şi &icirc;nmorm&acirc;ntau.</p>
<p>Cămaşa mamei era brodată cu semnul crucii, iar &icirc;n timpul naşterii, &icirc;n tivul cămăşii erau cusute talismane- usturoi sau busuioc. Cămaşa lăuzei trebuia brodată cu cruci roşii &icirc;n dreptul s&acirc;nilor pentru a proteja simbolic laptele. Scutecele şi cămaşa pruncului  erau croite din cămaşa de mire a tatălui, pentru a-l proteja de duhurile rele cu forţa tatălui.</p>
<p>&Icirc;nmorm&acirc;ntarea a fost &icirc;nsoţită dintotdeauna de o serie de practici şi credinţe. &Icirc;n acest context apare şi piesa vestimentară, cămaşa mortului.Croită ca un sac, cămaşa era prevăzută cu patru orificii sub formă de cruce, cu care era &icirc;mbrăcat defunctul pentru a nu se transforma &icirc;n strigoi.</p>
<p>Sărbătorile de peste an impun o serie de semne şi simboluri, care implică vestimentaţia. De exemplu, cămaşa de Drăgaică, purtată &icirc;n cadrul unui rit agrar numit &bdquo;S&acirc;nzienele&rdquo;, era cea mai frumoasă dintre cămăşile de zestre, ale celei mai m&acirc;ndre şi mai harnice fete, aleasă Drăgaica. &bdquo;Junii Braşovului&rdquo;, obicei specific zonei, readuce &icirc;n prim plan costumul unei vechi organizaţii militar-populare. La cămaşa de june, purtată de vătaf, lucrau 4 femei timp de 4 luni pentru ca produsul finit să fie acoperit cu 40.000 de paiete şi mărgele, cămaşa c&acirc;ntărind &icirc;n final aproape 10kg.</p>
<p>Costumul popular marchează &icirc;nsă şi caracterele biologice ale individului. Diferenţa de sex este marcată mai ales de piesa de bază a costumului- cămaşa, &icirc;ncreţită la g&acirc;t pentru femei şi dreaptă pentru bărbaţi. Dar, &icirc;n funcţie de anotimp, at&acirc;t femeile, c&acirc;t şi bărbaţii, poartă peste cămaşi pieptare, cojoace şi haine mari de blană.</p>
<p>Fiecare grup social sau nivel de v&acirc;rstă &icirc;şi are codul său de simboluri.Aceste atribute vestimentare se subliniază prin găteala capului, decorul şi cromatica pieselor de port. Diferenţele de v&acirc;rstă şi stare civică erau marcate &icirc;n primul r&acirc;nd prin pieptănătura şi acoperăm&acirc;ntul capului. Fata care ieşea la horă pentru prima dată &icirc;şi &icirc;mpodobea părul cu ciucuri multicolori, cununiţe din flori artificiale sau naturale, mărgele, agrafe din os cu pietre colorate. &Icirc;n zona Tării Zarandului, fetele ajunse la v&acirc;rsta căsătoriei &icirc;şi puneau br&acirc;ul. Bogăţia ornamentală şi cromatica se amplifică odată cu v&acirc;rsta, culmin&acirc;nd cu portul mirilor şi ajung&acirc;nd la un colorit sobru la bătr&acirc;ni.</p>
<p>Un alt aspect care făcea diferenţa este cel legat de ocupaţia purtătorului.Plugarul la c&acirc;mp se &icirc;mbrăca cu haine comode şi sumare, iar ciobanul cu şubele miţoase, ferindu-l de intemperii. Cămaşa bărbătească cu barburi sau cămaşa mocănească este un element de port păstoresc. Există cămăşile păcurăreşti ale păstorilor din nordul Transilvaniei, &icirc;nmuiate &icirc;n zer, pentru ca ţesătura să devină impermeabilă.</p>
<p>&Icirc;n timp, vestimentaţia a devenit un simbol al superiorităţii economice. Din dorinţa de a se individualiza de categoria oamenilor săraci, locuitorii avuţi ai satelor au modificat morfologia c&acirc;mpurilor decorative şi vor introduce piese de la oraş, făc&acirc;nd din haine un mod de afirmare a poziţiei lor sociale şi economice.</p>
<p>&Icirc;n Gorj se găseşte o variantă specială a costumului bărbătesc schileresc. Lansat &icirc;n sec. XIX , acest tip de costum s-a dezvoltat pe vechiul port tradiţional, căruia i  s-au adăugat &icirc;nflorituri cu găitane şi aplicaţii de stofă colorată. &Icirc;n zona minieră a Abrudului , femeile &icirc;nstărite purtau &icirc;n zilele de sărbătoare c&acirc;te 2 pieptare: unul scurt, str&acirc;ns pe talie, altul lung, cu clini laterali, realizaţi cu fir de aur. Remarcabile sunt cămăşoaiele olteneşti , purtate numai de femeile bătr&acirc;ne sau cămăşile brodate cu mărgele şi paiete, lucrate de femeile din sat pentru &icirc;nvăţătoare, preoteasă sau nevasta primarului, devenind astfel mărci sociale.</p>
<p>Costumele din Argeş, costume de la curte se remarcă prin abundenţa firului metalic şi paietelor, prezente pe toate componenetele sale. Costumul de femeie din Muscel, care &icirc;ntre anii 1890-1910 pătrunde şi la oraş, &icirc;n cercurile de intelectuali şi chiar la Curtea Regală. Regina Elisabeta, &icirc;n 1885, sugera ca la balul curţii toate doamnele să se &icirc;mbrace &icirc;n port popular. &Icirc;n acest fel, Casa Regală lansa o adevărată modă, prin intermediul căreia erau &icirc;mbinate elemente de port popular cu piese occidentale. Moda purtării costumelor populare ia amploare mai ales &icirc;n contextul unirii Principatelor, fiind o formă de manifestare a sentimentelor naţionale.</p>
<p>&Icirc;n spaţiul mioritic costumul popular rom&acirc;nesc &icirc;şi găseşte rădăcinile &icirc;n portul strămoşilor noştri traci, geţi şi daci fiind supus unei continue evoluţii, dar şi-a păstrat nealterate caracteristicile esenţiale: unitatea şi continuitatea sa.Portul popular reprezintă o recapitulare simbolică a &icirc;ntregii mitologii şi cosmogonii de &icirc;nceput.Tainele meşteşugului de a confecţiona &icirc;mbrăcămintea &ndash; nu se &icirc;nvăţau din cărţi &ndash; ci de la femeile satului. Se transmiteau din generaţie &icirc;n generaţie &ndash; de la mamă la fiică. Fetele nu se măritau p&acirc;nă nu ştiau să toarcă şi să ţeasă.</p>
<p>&Icirc;n timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: &bdquo;Cămara Ta M&acirc;ntuitorule, o văd &icirc;mpodobită. Şi &icirc;mbrăcăminte nu am ca să intru &icirc;ntr-&icirc;nsa. Luminează-mi haina &ndash; taina sufletului meu! Si mă m&acirc;ntuieşte, M&acirc;ntuitorul meu&rdquo;. Aşadar &ndash; costumul popular era taina sufletului femeii &ndash; slavă a &icirc;ntregii familii.</p>
<p><strong>sursa:&nbsp;historia.ro</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/semnificatia-costumului-popular-romanesc-57032.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>(VIDEO) Primul liceu din țară în care COSTUMUL POPULAR a devenit UNIFORMĂ</title>
		<link>https://timpul.md/articol/video-primul-liceu-din-tara-in-care-costumul-popular-a-devenit-uniforma-53957.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/video-primul-liceu-din-tara-in-care-costumul-popular-a-devenit-uniforma-53957.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 17 Jan 2014 12:27:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Ultima oră]]></category>
		<category><![CDATA[costum popular]]></category>
		<category><![CDATA[uniforma]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/video-primul-liceu-din-tara-in-care-costumul-popular-a-devenit-uniforma-53957.html/</guid>

					<description><![CDATA[Elevii unei clase de liceu din Brașov au avut o inițiativă care &#238;i poate face m&#226;ndri pe orice părinți. Aceștia au venit la școală &#238;mbrăcați &#238;n  costume populare. <br />
<br />]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Profesorii, &icirc;nc&acirc;ntaţi, au căutat costume populare prin podurile părinţilor şi bunicilor şi le poartă şi ei. </p>
<p>Iniţiativa le-a aparţinut elevilor din clasa a X-a F de la Liceul &quot;Andrei Şaguna&quot; şi a fost rapid preluată şi de colegii de la alte clase. </p>
<p>Unii copii au purtat costume şi mărgele vechi de zeci de ani, purtate odinioară de bunicii, străbunicii sau chiar de stră-străbunicii lor.<br />
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.</p>
<p>&nbsp;</p>
<div>
<strong>Sursa: yahoo.com</strong></div>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/video-primul-liceu-din-tara-in-care-costumul-popular-a-devenit-uniforma-53957.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
