<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>cronica &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/cronica/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Mon, 30 Jan 2023 06:13:32 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>cronica &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Diaconul Coresi &#8211; pionierul limbii române literare. 30 ianuarie 1561: 462 de la apariția „Tetraevanghelul” – prima carte în limba română</title>
		<link>https://timpul.md/articol/diaconul-coresi-pionierul-limbii-romane-literare-30-ianuarie-1561-462-de-la-aparitia-tetraevanghelul-prima-carte-in-limba-romana.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/diaconul-coresi-pionierul-limbii-romane-literare-30-ianuarie-1561-462-de-la-aparitia-tetraevanghelul-prima-carte-in-limba-romana.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 30 Jan 2023 06:03:29 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[Apostol]]></category>
		<category><![CDATA[Brașov]]></category>
		<category><![CDATA[carte]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[cultură românească]]></category>
		<category><![CDATA[diaconul Coresi]]></category>
		<category><![CDATA[editor]]></category>
		<category><![CDATA[limba română]]></category>
		<category><![CDATA[literară]]></category>
		<category><![CDATA[meșter tipograf]]></category>
		<category><![CDATA[Târgovişte]]></category>
		<category><![CDATA[Tetraevanghelier]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=470807</guid>

					<description><![CDATA[Diaconul Coresi a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, fiind editorul primelor cărți în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare. &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Diaconul Coresi a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, fiind editorul primelor cărți în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare. Ceea ce este Martin Luther pentru lumea apuseană, Diaconul Coresi este pentru spațiul românesc.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Diaconul Coresi este un personaj destul de puțin cunoscut, de viața lui ne putem apropia mai mult doar din cercetările lui Nicolae Cartojan, care a adunat și studiat cu minuțiozitate documentele epocii, restituindu-ne imaginea cărturarului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Coresi este originar din satul Cucuteni, județ Dâmbovița și și-a început activitatea tipografică în cancelaria Târgoviște. În 1559-1560 se stabilește definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Muntenia, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei. Tipăriturile lui Coresi, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios. Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române, stând la baza formării limbii române literare, căci Octoihul, Tetraevanghelierul, Apostolul, au ajuns în toate colțurile Țării Românești, în ciuda faptului că unele erau protestante, neortodoxe. Serviciul adus de Coresi culturii românești este inestimabil, căci, în vremea slavizării și haosului produs de migratorii care treptat au supus întreaga zonă balcanică, limbile populare riscau să se piardă. Prin stabilirea limbii literare din traducerile sale, Coresi a oferit o referință în formarea limbii române. Tradiția traducerilor religioase coresiene au format limba română pentru a putea deveni mai târziu să devină limbă literară de cronică pentru Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Coresi a deprins tehnica tiparului de la Dimitrije Ljubavic, care lucra pentru Mitropolia Ungrovlahiei, tipărind primele cărți în limba română Tetraevanghelul (1561) – o traducere din Noul Testament a celor patru evanghelii, Întrebare creștinească (lucrare cunoscută și sub numele de Catehism, apărută în 1560 — studiile mai vechi îl datează 1559), Liturghierul (1570), Psaltirea (1570). Cărțile erau întrebuințate atât în biserică cât și la școală.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Munca de tipar consta din xilogravură, fiecare pagină trebuind să fie sculptată în lemn, Coresi folosind 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul „Prima școală românească” din Brașov.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Diaconul Coresi a făcut un imens serviciu limbii române, iar munca uriașă pe care a depus-o poate fi apreciată just doar prin ochii noștri, care, având o perspectivă mai largă datorită timpului trecut, putem să restituim cărturarului rolul pe care l-a avut pentru cultura românească, așa cum Luther este apreciat just de cultura occidentală.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Cu vrerea Tatâlui și cu ajutoriul Fiiului și cu sfrășitul Duhului Sfânt, în zilele Măriei lu Ianăș Crai, eu jupânul Hanăș Begner de în Brașov am avut jelanie peîntru Sfintele cărți creștinești tetroevgl, și am scris aceaste sfinte cărți de învățâturâ, să fie popilor rumânești să înțeleagâ, să înveațe Rumânii cine-s creștini. Cum grâiaște și Sfântului Pavel Ap[osto]lu cătrâ Corinteani 14 capete: în Sfânta Bisearicâ mai bine e a grâi cinci cuvinte cu înțeles decât 10 mie de cuvinte neînțelease în limbâ striinâ. Dupâ aceaia vă rugâm toți sfenți părinți oare vlâdici, oare episcopi, oare popi, în cărora mână va veni aceaste cărți creștinești, cum mainte să cetească, necitind să nu judece, neci să săduiascâ. Și cu zisa jupânului Haneșă Begner, scris-am eu diiacon Coresi ot Trăgoviște și Tudor diiac. Și s-au început în luna lu Mai 3 zile și s-au sfrășit în luna lui Ghenuarie 30 zile. Vă leato 7 mie 69 în cetate în Brașov.”<a href="https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2012/05/udriste-nasturel-varlaam-si-ioasaf.jpg"></a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/diaconul-coresi-pionierul-limbii-romane-literare-30-ianuarie-1561-462-de-la-aparitia-tetraevanghelul-prima-carte-in-limba-romana.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cronica unui dezastru anunțat (Le Monde)</title>
		<link>https://timpul.md/articol/cronica-unui-dezastru-anuntat-le-monde-59266.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/cronica-unui-dezastru-anuntat-le-monde-59266.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 21 May 2014 06:38:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Ultima oră]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[le monde]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/cronica-unui-dezastru-anuntat-le-monde-59266.html/</guid>

					<description><![CDATA[Alegerile europene &#8211; care se desfășoară pe sistem proporțional &#238;ntr-un singur tur &#8211; rezervă, de regulă, surprize la final. Ceea ce ar fi un lucru foarte bun, pentru că, așa cum arată sondajele actuale, rezultatul ar fi dezastruos &#238;n Franța.<br />]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Alte titluri astăzi: &Icirc;ntoarcerea oligarhilor (Sueddeutsche Zeitung) și De ce sunt importante alegerile din Egipt? (Foreign Policy)</p>
<p>&Icirc;nvingătorul anunțat pentru ziua de duminică, 25 mai, ar fi Frontul Național, formațiune eurosceptică de extremă dreapta. Dincolo de această previziune, absenteismul de la urnele franceze amenință să doboare un nou record. Dar poate cel mai &icirc;ngrijorător este fenomenul apatiei pronunțate pe care &icirc;l putem observa la partidele tradiționale, cele pro-europene. UMP, partid de centru-dreapta, seamănă cu socialiștii anului 2005 care făceau campanie pentru &bdquo;Da&rdquo; la referendumul privind Constituția europeană, dar nu excludeau pe nimeni care milita activ pentru &bdquo;Nu&rdquo;. Astăzi, din UMP se aud argumente at&acirc;t pro c&acirc;t și contra Europei, iar aceasta nu e o metodă bună de mobilizare a susținătorilor. Și mai sunt și socialiștii, care după &icirc;nfr&acirc;ngerea zdrobitoare de la alegerile locale &icirc;ncearcă să salveze ce mai pot salva. Disperați de popularitatea lor negativă, tovarășii francezi l-au delegat pe Martin Schulz &icirc;n fruntea campaniei electorale. Dar cine &icirc;l știe &icirc;n Franța pe Schulz? Nimeni, sau aproape nimeni. Așa că premierul mai dă un cadou pe ici-colo unor categorii defavorizate pentru a mai salva ceva. Iată motivele pentru care ar trebui să sperăm că duminică vom avea o surpriză.</p>
<p><strong>&Icirc;ntoarcerea oligarhilor (Sueddeutsche Zeitung)<br />
</strong><br />
Mai &icirc;nt&acirc;i, bogații Ucrainei au fost combătuți. Acum, speranțele oamenilor se &icirc;ntorc către cei care au puterea adevărată &icirc;n această țară, iar unul dintre super-bogați e programat să devină președinte.</p>
<p>Ucraina &icirc;și &icirc;mbrățișează din nou oligarhii a căror domnie trebuia să se &icirc;ncheie odată cu revolta din Euromaidan. Seghei Saruta din Donețk e implicat &icirc;n mesele rotunde mediate de OSCE. Igor Kolomoiski din Dnipropetrovsk veghează la ordinea publică din oraș cu bani și alte mijloace de presiune. Rinat Ahmetov, cel mai bogat om al Ucrainei (cu o avere estimată la 12 miliarde), a luat și el poziție după o lungă perioadă de reticență și și-a &icirc;ndemnat cei 300.000 de muncitori din fabricile sale din estul Ucrainei să iasă la proteste &icirc;mpotriva separatiștilor. Zis și făcut, nimeni nu iese din cuv&acirc;ntul lui Ahmetov, iar orașul Mariupol deja arată altfel cu patrulele minerilor angajați de oligarh. Dacă &icirc;n Maidan oligarhii erau identificați cu furt și corupție, acum ei reprezintă ultima speranță de stabilitate și singura garanție că alegerile prezidențiale de duminică vor avea loc și &icirc;n estul Ucrainei. Și dacă unul dintre ei va ieși președinte pe 25 mai, cu at&acirc;t mai bine. Măcar Petro Poroșenko e singurul multi-miliardar ucrainean care, &icirc;n ciuda mai multor portofolii de ministru, nu l-a susținut pe Victor Ianukovici. Ce mai contează că nimeni nu știe ce program politic are Poroșenko &icirc;n afara dorinței de a semna Acordul de Asociere cu UE și de descentralizare a puterii. Lumea știe că are bani. Și crede că asta &icirc;l va face mai puțin corupt dec&acirc;t ceilalți.</p>
<p><strong>De ce sunt importante alegerile din Egipt? (Foreign Policy)<br />
</strong><br />
Ucraina și Siria au luat fața știrilor despre alegerile egiptene &ndash; al căror rezultat oricum &icirc;l cunoaștem &ndash; iar subiectul votului din 26 și 27 mai a ajuns unul secundar. Dar pentru viitorul &icirc;ntregului Orient Mijlociu, cele două zile sunt cruciale.</p>
<p>Egiptul &ndash; &icirc;n ciuda tuturor criticilor motivate &ndash; este și va răm&acirc;ne centrul de greutate al Orientului Mijlociu și cheia unei păci regionale sau, mai direct spus, singurul obstacol &icirc;ntre un război israeliano-arab. Există și au existat multe, chiar foarte multe motive de &icirc;ngrijorare &icirc;n Egipt. Crime, arestări, detronări, torturi, procese de fațadă și c&acirc;te și mai c&acirc;te. Și ele au existat &icirc;n toate regimurile de la Nasser p&acirc;nă astăzi. Fostul mareșal Abdel Fatah al-Sisi, care, cel mai probabil, va ajunge președinte, nu e nici pe departe un sf&acirc;nt. Dar el este o garanție a stabilității pe ruta comercială a canalului Suez, este o speranță a continuării combaterii terorismului alături de Israel &icirc;n ciuda unor declarații ciudate și a ajuns deja să reprezinte o mare problemă pentru Hamas &icirc;n F&acirc;șia Gaza prin distrugerea multor tuneluri folosite pentru contrabandă. Nimeni nu poate spune că Egiptul este o democrație. Dar primul pas către democrație trebuie să fie stabilitate. Fără această bază, democrația nu poate &icirc;nvinge. Stabilitatea e benefică pentru toți, iar pe soclul ei trebuie, da, trebuie neapărat, construită democrația.</p>
<p><strong>Sursa: rfi.ro</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/cronica-unui-dezastru-anuntat-le-monde-59266.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Găinarii noştri cei de toate zilele</title>
		<link>https://timpul.md/articol/gainarii-nostri-cei-de-toate-zilele-56222.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/gainarii-nostri-cei-de-toate-zilele-56222.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 10 Mar 2014 04:59:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[hadarca]]></category>
		<category><![CDATA[hronicul găinarilor]]></category>
		<category><![CDATA[spectacol]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/gainarii-nostri-cei-de-toate-zilele-56222.html/</guid>

					<description><![CDATA[La doar o săptăm&#226;nă de la premiera spectacolului Hronicul găinarilor, realizat după romanul lui Aureliu Busuioc de Petru Had&#226;rcă, cronicile pozitive au şi apărut &#238;n presă.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Desigur, &icirc;n contextul actual e greu să ne desprindem total de ceea ce se &icirc;nt&acirc;mplă peste graniţă, la vecinii noştri ucraineni. Poate tocmai din acest motiv partea a doua a spectacolului a făcut sala arhiplină să freamăte şi să intervină pe alocuri cu ropote de aplauze.</p>
<p>Prima parte a surprins apariţia găinarilor: farmazoana Parascheva şi găinarul Panteleu Avădanei. Momentul &icirc;n care Panteleu, exilat de sătenii din Roşcoveni cărora le furase găinile, &icirc;şi recapătă dreptul de a se reintegra &icirc;n societate, este o trimitere spre partea a doua, deoarece el intră &icirc;n sat odată cu schimbarea puterii, &icirc;n 1812. Cumva e un prim semnal tras de Busuioc şi subliniat de Had&acirc;rcă, menit să sugereze puterea care va legitima şi autoriza găinarii şi găinăritul.</p>
<p>Interpretările foarte reuşite ale Mihaelei Str&acirc;mbeanu şi Petru Oistric ne fentează un pic. Fiindcă vr&acirc;nd-nevr&acirc;nd simpatizăm cu hoţul.</p>
<p>E interesant şi faptul că prima parte merge cumva pe discursul şi interpretarea clasice. Apare personajul colectiv, cronologia urmată cu stricteţe, fără tăieturi, dansuri de grup mai ample. &Icirc;ncep&acirc;nd cu a doua parte, personajul colectiv dispare, apare ruptura, grotescul de situaţie e mai potenţat, iar personajele sunt doar schiţate. Dacă prima parte e axată pe personaje, cea de-a doua se concentrează pe mesaj. Cred că această evoluţie a fost voită şi bine regizată de Petru Had&acirc;rcă.</p>
<p>Partea a doua &icirc;i transformă &ndash; odată cu (re)venirea ruşilor &ndash; pe găinari &icirc;n oameni ai legii, ai partidului, conducători &bdquo;iubiţi&rdquo;. Cei care au ajutat rom&acirc;nii sunt &icirc;mpuşcaţi, cei care sunt pregătiţi de compromisuri sunt promovaţi. Aşa se face că Petru Avădanei, urmaşul lui Panteleu, devine Piotr Panteleevici Avadanov. </p>
<p>Preşedintele de partid din scena finală imită perfect limbajul şi gestica unui actual lider al comuniştilor. Regăsim multe situaţii cu trimitere la prezent, multe replici menite să ne teleporteze din anul 1944 &icirc;n 2014. De aceea publicul a fost &icirc;nc&acirc;ntat. </p>
<p>Şi poate tot din cauza asta nu am reuşit să ne desprindem total de evenimentele din Ucraina. Spectacolul grotesc al bucuriei sătenilor (sub ameninţarea cu arma!) la revenirea ruşilor, ne-a dat emoţii şi ne-a făcut să tremurăm la g&acirc;ndul unei posibile repetiţii a scenariului &icirc;n viaţa noastră. Fără să uităm vreo clipă că adevăratul pericol, cel mai aproape de noi, &icirc;l reprezintă găinarii &icirc;n plină ascensiune politică şi socială. Un roman care trebuie citit, un spectacol care trebuie văzut. Pentru a trage concluzii &icirc;n viaţa reală.&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/gainarii-nostri-cei-de-toate-zilele-56222.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>O premieră mult așteptată. „Hronicul găinarilor” a ajuns pe scena Teatrului Național</title>
		<link>https://timpul.md/articol/o-premiera-mult-asteptata-hronicul-gainarilor-a-ajuns-pe-scena-teatrului-national-56179.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/o-premiera-mult-asteptata-hronicul-gainarilor-a-ajuns-pe-scena-teatrului-national-56179.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Ion Macovei]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 07 Mar 2014 04:55:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[hronicul găinarilor]]></category>
		<category><![CDATA[teatrul național aureliu busuioc]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/o-premiera-mult-asteptata-hronicul-gainarilor-a-ajuns-pe-scena-teatrului-national-56179.html/</guid>

					<description><![CDATA[Romanele lui Aureliu Busuioc se citesc pe nerăsuflate. &#8222;Hronicul găinarilor&#8221;, &#238;n schimb, a fost o adevărată revelație pentru mine.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Scriitorul fabulează istoria Moldovei dintre Prut și Nistru din prisma satului Găinari, fondat de hoțul Panteleu Avădanei care, datorită vigorii masculine ieșite din comun (probabil singura lui calitate), &icirc;și perpetuează neamul. Urmașii lui sunt promovați la funcții de conducere &icirc;n perioada comunistă. Dinastia Avădanei nu a renunțat &icirc;nsă la profesia strămoșului, ci au exercitat-o deja sub drapelul lui Stalin.  Narațiunea este condimentată de ironia necruțătoare a autorului care nu-l menajează nici pe cititor.</p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" src="/uploads/images/Hronicul%20Gainarilor%20(7).JPG" width="650" height="478" alt="" /></p>
<p>Teatrul aduce instrumentele sale de povestire.  Naționalul &bdquo;Mihai Eminescu&rdquo; ne-a ademenit o lună &icirc;ntreagă cu un afiș , am mers fără a sta pe g&acirc;nduri la premieră (auzi, se pune Busuioc &icirc;n scenă!) și nu am regretat. Regizorul Petru Had&acirc;rcă a rămas fidel romanului, dar a adăugat scene coregrafice și c&acirc;ntece foarte inspirate. Spectacolul a avut două părți distincte. Prima parte este marcată de senzualitatea și farmecul farmazoanei Parascheva (Mihaela Str&acirc;mbeanu) care &icirc;l salvează pe hoțul Panteleu Avădanei (Petru Oistric) de m&acirc;nia oamenilor păgubași. Am&acirc;ndoi pun temelia satului Găinari &icirc;n anul de răscruce 1812. A doua parte, mai dinamică și plină de umor, surprinde schimbarea puterii &icirc;n 1940 prin instaurarea regimului comunist. E momentul c&acirc;nd absurdul și ipocrizia ating cote maxime.  Fostul ocnaș Pătru Avădanei (urmașul lui Panteleu) devine președintele de raion Piotr Panteleevici Avadanov (Anatol Durbală).  Replicile provoacă hohote  de r&acirc;s &icirc;n sală, chiar dacă se &icirc;nt&acirc;mplă lucruri grave: preotul și primarul sunt &icirc;mpușcați, iar oamenii sunt trimiși &icirc;n colhoz. R&acirc;setele &icirc;nsă izbucnesc pentru că Petru Had&acirc;rcă a știut să facă și o aluzie la clasa politică din R. Moldova. Unul din ștabii comuniști vorbește ca Voronin, iar primarul satului este făcut liberal-democrat. Mi-a plăcut că p&acirc;nă și muzicienii din orchestră (apropo muzica e semnată de Valy Boghean) au devenit parte din spectacol. De la balcon se vedea cum una din sătence (Lilia Bejan) socoate c&acirc;te găini are, număr&acirc;ndu-i pe muzicienii din avanscenă. E doar unul din momentele haioase. </p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/Hronicul%20Gainarilor%20(6).JPG" width="650" height="475" alt="" /></p>
<p>At&acirc;t la premieră, c&acirc;t și &icirc;n zilele ce au urmat, &bdquo;Hronicul găinarilor&rdquo; a umplut p&acirc;nă la refuz Sala Mare a Teatrului Național &bdquo;Mihai Eminescu&rdquo;.  Cei care au ratat primele spectacole vor avea ocazia să recupereze pe 8,9,14,15 martie.&nbsp;</p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/Hronicul%20Gainarilor%20(2).JPG" width="650" height="490" alt="" /></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/Hronicul%20Gainarilor%20(4).JPG" width="650" height="494" alt="" /></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/Hronicul%20Gainarilor%20(3).JPG" width="500" height="672" alt="" /></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/o-premiera-mult-asteptata-hronicul-gainarilor-a-ajuns-pe-scena-teatrului-national-56179.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Premieră. Miros de iarbă „La limita de jos a cerului”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/premiera-miros-de-iarba-la-limita-de-jos-a-cerului-52491.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/premiera-miros-de-iarba-la-limita-de-jos-a-cerului-52491.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Ion Macovei]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 10 Dec 2013 05:19:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Timpul Liber]]></category>
		<category><![CDATA[cobaleanski]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[film]]></category>
		<category><![CDATA[la limita de jos a cerului]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/premiera-miros-de-iarba-la-limita-de-jos-a-cerului-52491.html/</guid>

					<description><![CDATA[Nu a durat mult de la premiera scurtmetrajului &#8222;Colecția de arome&#8221;, ca Igor Cob&#238;leanski să vină deja cu un lungmetraj, primul, de altfel, &#238;n palmaresul regizorului moldovean, care &#238;și propune să sondeze frustrările și rănile societății moldovenești.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Era nevoie de o dramă, cel puțin de dragul diversității, pentru că, &icirc;n ultimii ani, puținele filme moldovenești sau rom&acirc;nești turnate prin Chișinău, erau &icirc;n mare parte comedii. Ne-am r&acirc;s de situațiile absurde ingenioase &icirc;n care au ajuns alde &bdquo;Sașa, Grișa și Ion&rdquo;, am sărbătorit &bdquo;Nunta &icirc;n Basarabia,&rdquo; dar frăm&acirc;ntările obișnuite ale omului, inclusiv stigmatul migrației peste hotare, s-au retras cumva &icirc;n filmele documentare. Și dacă &icirc;n &bdquo;Colecția de arome&rdquo; tatăl &icirc;și trimite fiul minor la lupte ilegale, ca să c&acirc;știge un ban și să supraviețuiască &icirc;ntr-o sărăcie lucie, atunci personajul principal &bdquo;La limita de jos a cerului&rdquo;, Viorel (Igor Babiac), un t&acirc;năr dintr-un orășel uitat de lume din R. Moldova, se vede atras și el de mediul interlop. Neav&acirc;nd nicio ocupație, el joacă rolul poștașului care distribuie dozele de marihuana la adresele clienților. P&acirc;nă și femeia de care este &icirc;ndrăgostit, Maria (Ela Ionescu) este amanta unui interlop poreclit Motanul. &bdquo;Măi Viorele, ai 19 ani, și nu știi să faci nimic&rdquo;, este constatarea unchiului polițist Vivi (Igor Caras-Romanov), care &icirc;ncearcă să-l angajeze undeva. Afirmația sugerează lipsa de perspectivă și monotonia care umple viața t&acirc;nărului. Viorel este luat de val, nu-și pune multe &icirc;ntrebări și &icirc;și consumă ziua umbl&acirc;nd prin oraș cu prietenul său G&icirc;scă (Sergiu Voloc), principalul dealer de droguri. Cel din urmă are totuși o pasiune: construiește un moto-deltaplan. Ca să-și realizeze scopul, nu ezită să șterpelească un Zaporojeț sau niște furtunuri din spital. P&acirc;nă la urmă &icirc;și ia zborul, dar cade imediat după decolare și &icirc;și fracturează picioarele. Exact la limita de jos a cerului, pe păm&acirc;nt, reproduc&acirc;nd &icirc;n varianta modernă mitul lui Icar, care a &icirc;ncercat să realizeze imposibilul. Atunci c&acirc;nd Viorel &icirc;ncearcă să revină la normalitate, adică să nu mai distribuie droguri și să răm&acirc;nă cu Maria, are de ales &icirc;ntre prietenie și trădare. Alege a doua soluție, dar nu suntem siguri dacă a fost una corectă.</p>
<p>
&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/premiera-miros-de-iarba-la-limita-de-jos-a-cerului-52491.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>San’kia – cronică de roman revoluționar</title>
		<link>https://timpul.md/articol/sankia-cronica-de-roman-revolutionar-52292.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/sankia-cronica-de-roman-revolutionar-52292.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marin Basarab]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 09 Dec 2013 05:37:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[revolutionar]]></category>
		<category><![CDATA[român]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/sankia-cronica-de-roman-revolutionar-52292.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#206;mi place mult scriitorul rus Zakhar Prilepin. Nu sunt de acord cu publicistica acestuia, &#238;nsă opera literară a domnului Zakhar merită toată atenția. Am terminat să citesc romanul &#8222;San&#8217;kia&#8221;, numit de mulți critici roman-revoluție, exact &#238;n perioada &#238;n care &#238;n Ucraina luau amploare protestele proeuropene. &#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Unica diferență dintre revoluția din cartea lui Prilepin și cea a ucrainenilor este că prima revoluție e prorusească, iar a doua antirusească. Prima se petrece &icirc;ntr-un cerc restr&acirc;ns de entuziaști visători, a doua cuprinde mai toate regiunile Ucrainei. San&rsquo;kia, personajul principal din romanul cu același nume este un t&acirc;năr sictirit de așa-zisa democrație rusească, hăituit de statul milițienesc și sufocat de propaganda mass-mediei angajate. San&rsquo;kia este antiliberal și naționalist, iar partidul și patria reprezintă reperele sfinte care formează morala acestui personaj. L-am putea &icirc;nt&acirc;lni pe San&rsquo;kia și pe Euromaidanul din Ucraina. Revoluționarul ucrainean este tot naționalist-patriot, doar că este anticomunist. Am putea trage multe paralele &icirc;ntre personajele din roman și protestatarii de pe Maidan, doar că, domnul Prilepin nu ne permite acest lucru. Pe blogul său, acesta nu mai pare at&acirc;t de revoluționar c&acirc;nd vine vorba de parcursul european al Ucrainei. &Icirc;n unul din articolele recente, domnul Prilepin susține că ucrainenii &bdquo;visează frumos la un traseu european &icirc;mpodobit cu flori&rdquo; și &icirc;i &icirc;ndeamnă să lase visele utopice. Am și eu mari dubii &icirc;n ceea ce ține de Uniunea Europeană. Doar un naiv crede că asocierea cu UE ar putea să rezolve toate problemele Ucrainei. Ucraina, ca și orice stat ex-sovietic, este &icirc;ncă molestată de moștenirea comunistă. Criminalitatea polițienească, corupția la toate nivelurile, cumetrismul și intoleranța măn&acirc;ncă aceste popoare p&acirc;nă acum. Ambițiile imperialiste ale Rusiei sunt &icirc;ncă vii și tind să refacă monstrul sovietic. Și nu &icirc;nțeleg de ce autorul unui roman-revoluție militează &icirc;mpotriva revoluției din Ucraina. Probabil domnul Prilepin nu a locuit &icirc;n Ucraina sovietică și a prins URSS-ul la apusul lui, atunci c&acirc;nd, trebuie să recunoaștem, nivelul de trai devenise destul de acceptabil. Așa că propun să-l lăsăm pe Prilepin-publicistul să viseze mai departe refacerea URSS-ului. Iar pe ucraineni ar trebui să-i lăsăm să-și viseze visul european, care, trebuie să recunoaștem, este un vis frumos. </p>
<p>Prilepin scriitorul, totuși, ar trebui să-și continue opera literară, o operă solidă și plină de nerv, după lecturarea căreia te cuprinde o stare totală de apatie și disperare. Literatura lui Prilepin &icirc;mpletește un tablou imaginar care p&acirc;nă la urmă se dovedește a fi foarte real. Libertatea individului și chiar viața acestuia nu mai &icirc;nseamnă nimic &icirc;ntr-un stat polițienesc, chipurile democratic, de tipul Rusiei lui Putin. Președintele este heruvimul suprem, Dumnezeul, persoana de neatins care &icirc;ncepe a vărsa tone de s&acirc;nge atunci c&acirc;nd una din colegele lui San&rsquo;kia reușește să-i arunce un tort &icirc;n față. Din păcate, Rusia contemporană este și mai sumbră dec&acirc;t Rusia imaginată de autor. Voi &icirc;ncheia acest articol cu cuvintele unui polițist din roman, care &icirc;l ține pe San&rsquo;kia legat de un copac &icirc;n pădure: &bdquo;Am putea să te &icirc;ngropăm aici, băiete. Am &icirc;ngropat mii de oameni aici și nimeni nu-i caută. Pentru că acest stat trebuie iubit și acceptat așa cum este&rdquo;.<br />
&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/sankia-cronica-de-roman-revolutionar-52292.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cronică: Micile Piaf și Irena</title>
		<link>https://timpul.md/articol/cronica-micile-piaf-si-irena-51519.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/cronica-micile-piaf-si-irena-51519.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Ana Gherciu]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 22 Nov 2013 11:48:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[Edith Piaf]]></category>
		<category><![CDATA[spectacol]]></category>
		<category><![CDATA[teatrul „alexei mateevici”]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/cronica-micile-piaf-si-irena-51519.html/</guid>

					<description><![CDATA[Atunci c&#226;nd combini scena unui teatru modest cu o actriță de zile mari căreia &#238;i oferi ocazia să joace rolul unei dive de muzică franceză, nu se poate &#238;nt&#226;mpla dec&#226;t un foc de artificii.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Vorbesc despre Teatrul poetic &bdquo;Alexei Mateevici&rdquo;, piesa &bdquo;Edith Piaf &#8211; femeia care a iubit&rdquo; și actrița Irena Boclincă.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/WP_20131120_001.jpg" width="650" height="366" alt="" /></p>
<p>&Icirc;n sala mică și confortabilă, &icirc;n care frigul parcă te făcea să simți și mai bine atmosfera de teatru, scena a prins viață, viața lui Edith Piaf. Rolul acesteia a fost jucat de Irena care și l-a dorit &icirc;ncă din facultate, și care are o asemănare incredibilă cu &bdquo;mica Piaf&rdquo;. Regizoarea Nelly Cozaru a dedicat acest spectacol &bdquo;colegilor-actori care, la un moment al vieţii lor, s-au confruntat cu un destin vitreg, intr&acirc;nd &icirc;n declin, şi tuturor potenţialilor spectatori &#8211; o lecţie de smerenie şi rezistenţă pe care ne-o dă Edith Piaf &icirc;n aceste vremuri deloc simple, prin care trec oamenii de cultură, şi &hellip; o bună parte din societatea noastră&rdquo;.</p>
<p>Deși sunt o mare admiratoare a muzicii c&acirc;ntăreței franceze, nu m-a interesat niciodată viața acesteia. Iar &icirc;n timpul spectacolului am văzut-o pe mica Irena, transform&acirc;ndu-se &icirc;n mica Piaf, am văzut viața &bdquo;femeii care a iubit&rdquo;, perind&acirc;ndu-se &icirc;n fața mea, ca și cum aș fi trăit-o eu. Odată ce Edith stă aproape și povestește, ție și numai ție, despre primele ei fericiri și iubiri, ultimele dureri și pierderi, prima și ultima scenă, &icirc;ncepi să iubești și mai mult muzica ei. </p>
<p>Pe l&acirc;ngă toate astea, momentul cel mai &icirc;nălțător mi s-a părut felul &icirc;n care Edith a salvat 120 de soldați francezi din ghearele germane. Ea a rugat să se fotografieze cu toți la un loc, pentru ca apoi să decupeze fiecare față din poză, să cumpere acte false și să le ofere libertatea mult așteptată. Totuși, acest spectacol nu este unul documentar, ci de ficţiune, inspirat de fapte reale, despre sensibilitatea şi geniul sufletului francez reprezentat de cea care răm&acirc;ne o voce unică &ndash; Edith Piaf.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/944268_597335470296832_958019137_n.jpg" width="450" height="675" alt="" /></p>
<p>Mai mult, dacă p&acirc;nă la această piesă am văzut-o pe Irena Boclincă &icirc;n rolurile secundare, acum am redescoperit-o ca fiind una dintre cele mai puternice actrițe ale republicii. </p>
<p><em>Edith Piaf (n. 19 dec. 1915 &ndash; d. 10 oct. 1963) a fost o actriță, c&acirc;ntăreață franceză de mare succes, care și-a dedicat viața genului de muzică chanson. &Icirc;n cultura franceză și europeană a secolului XX, șansonetista franceză ocupă un loc unic, exprim&acirc;nd prin vocea și interpretările sale deosebite, angoasa și frăm&acirc;ntările unei &icirc;ntregi generații de francezi și vest-europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanți ulteriori ai reconstrucției postbelice a democrațiilor europene.</p>
<p>Printre piesele cele mai vestite se află &bdquo;Non, je ne regrette rien&rdquo;, &bdquo;Padam, padam&rdquo;, &bdquo;La vie en rose&rdquo;, &bdquo;L&rsquo;hymne a l&rsquo;amour&rdquo; și altele.</em></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/cronica-micile-piaf-si-irena-51519.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>ULIM: nicio zi fără contacte (şi contracte) internaţionale</title>
		<link>https://timpul.md/articol/ulim-nicio-zi-fara-contacte-si-contracte-internationale-43082.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/ulim-nicio-zi-fara-contacte-si-contracte-internationale-43082.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 23 Apr 2013 04:13:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[contracte]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[evenimente]]></category>
		<category><![CDATA[ULIM]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/ulim-nicio-zi-fara-contacte-si-contracte-internationale-43082.html/</guid>

					<description><![CDATA[(Cronica principalelor evenimente internaţionale desfăşurate de Universitatea Liberă Internaţională din Moldova &#238;n perioada 15-19 aprilie 2013)&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Cooperarea internaţională reprezintă o prioritate pentru Universitatea Liberă Internaţională din Moldova şi este concretizată &icirc;n strategii şi programe speciale, elaborate &icirc;n conformitate cu Declaraţia de la Bologna, cu legislaţia naţională şi cu principiile autonomiei universitare. De aceea la ULIM nicio zi nu trece fără contacte internaţionale şi evenimente cu caracter internaţional, la care iau parte studenţii şi profesorii. Au devenit tradiţionale, de exemplu, vizitele  ambasadorilor acreditaţi la Chişinău, &icirc;n cadrul cărora diplomaţii străini prezintă prelegeri sau lecţii publice pe cele mai actuale teme. La fel, zilnic, ULIM are oaspeţi din diferite universităţi şi centre ştiinţifice de peste hotare, savanţi, profesori, experţi cu renume care participă la diverse conferinţe, mese rotunde şi seminarii. Majoritatea acestor activităţi sunt organizate &icirc;n cooperare cu instituţiile şi organizaţiile internaţionale, av&acirc;nd drept scop primordial aprofundarea procesului de internaţionalizare a &icirc;nvăţăm&acirc;ntului superior din Moldova, apropierea acestuia tot mai mult de standardele occidentale din domeniu.&nbsp;</p>
<p>&Icirc;n continuare vă prezentăm cronica principalelor evenimente desfăşurate la ULIM pe parcursul săptăm&acirc;nii trecute &ndash; 15-20 aprilie 2013. Avem convingerea că fiecare dintre aceste evenimente a contribuit semnificativ la dezvoltarea personală a studenţilor, iar &icirc;n plan academic a &icirc;nsemnat stabilirea unor noi relaţii de cooperare sau aprofundarea celor existente.	</p>
<h1>LUNI, 15 aprilie</h1>
<p>&Icirc;n vizită la ULIM s-a aflat o delegaţie din Coreea de Sud, şi anume, reprezentanţi de frunte ai Companiei de stat Core ICC. A fost semnat un Memorandum de cooperare &icirc;n vederea dezvoltării tehnologiilor informaţionale. &Icirc;n cadrul vizitei, s-a convenit, printre altele, că prestigioasa Companie coreeană Samsung va pune la dispoziţia ULIM aparataj tehnic modern &icirc;n valoare de 200 mii dolari, &icirc;ntre care 250 de computere. Iar Fundaţia Core ICC va aloca suport logistic pentru expunerea tehnologiilor informaţionale, &icirc;n valoare de 1 milion de dolari. Potrivit Memorandumului, vor fi efectuate &icirc;n comun cercetări &icirc;n domeniul vizat, precum şi &icirc;n sistemul educaţional de administrare şi alte sfere de cercetare. Documentul face parte dintr-un amplu program de colaborare a ULIM cu instituţiile de &icirc;nvăţăm&acirc;nt şi de cercetare din Coreea de Sud. Ceremonia de semnare a fost oficiată de către rectorul ULIM, academicianul Andrei Galben, pe de o parte, şi directorul Companiei Core ICC, dl Soo Seong MYEONG, președintele Consiliului de administrație şi specialistul tehnic al Core ICC, dl Dae Hwan Byun, pe de altă parte.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/foto%201(1).jpg" width="460" height="307" alt="" /></p>
<h1>MARŢI, 16 aprilie &ndash; două evenimente de importanţă majoră</h1>
<p>Primul. Ambasadorul Statelor Unite ale Americii &icirc;n R. Moldova, ES, dl William H. Moser, şi dl David O. Leavitt, fondatorul Institutului Leavitt, au venit la ULIM pentru a vedea runda finală a Competiţiei Naţionale a Procedurii Adversare. Evenimentul, care s-a desfăşurat &icirc;ntre 15 şi 17 aprilie, a fost organizat de către Facultatea de Drept &icirc;n cooperare cu The AIM Initiative &#8211; Iniţiativa Institutului Leavitt &bdquo;Măiestria de avocat &icirc;n R. Moldova&rdquo;. Competiţia a &icirc;ntrunit echipe studenţeşti at&acirc;t de la ULIM, c&acirc;t şi de la alte instituţii de &icirc;nvăţăm&acirc;nt &#8211; Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea de Stat &bdquo;Alecu Russo&rdquo; din Bălţi, Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene. </p>
<p>Al doilea eveniment al acestei zile a fost vizita unei delegaţii de la Tallinn University of Technology şi Ministerul Afacerilor Externe al Estoniei. Cei patru membri ai delegaţiei estoniene &#8211; respectiv, prof. dr. Tanel Kerikm&auml;e, directorul Şcolii de Drept din Tallinn, dr. Lehte Roots, șeful Catedrei de Drept Public, Alexandr Svetlicin&icirc;i, cercetător senior din cadrul Universităţii şi dl Arvo Anton, referent al Departamentului pentru Dezvoltare și Cooperare, de la Ministerul Afacerilor Externe din Estonia &ndash; se &icirc;nt&acirc;lniseră deja &icirc;n ajun cu profesorii de la Facultatea de Drept a ULIM. Marţi, ei a avut o &icirc;ntrevedere protocolară, la care au participat vicerectorul ULIM pentru Cooperare Internaţională, Nicolae Ţ&acirc;u, directorul Centrului pentru Cooperare Internaţională, Vitalie Budeci, decanul Facultăţii de Drept  Vitalie Gamurari şi lectorul asistent Rodica Ciubotaru. Printre  subiectele discutate, &icirc;n prim-plan s-a aflat &icirc;ncheierea unui acord de colaborare bilaterală, care ar consolida relaţiile dintre ULIM şi universitatea estoniană. Părţile şi-au exprimat dorinţa de a dezvolta aceste relaţii, care ar putea aduce beneficii şi avantaje reciproce.</p>
<h1>MIERCURI, 17 aprilie</h1>
<p>La iniţiativa doamnei Ana Guţu, prim-vicerector ULIM, a fost organizată vizita delegaţiei franceze, &icirc;n frunte cu Jean-Paule Wahl, șeful Misiunii Europene APF (Assembl&eacute;e parlementaire de la Francophonie), membru al Parlamentului Federației Valonia-Bruxelles, a constituit evenimentul central al zilei. Din cadrul delegaţiei au mai făcut parte Viviane G&eacute;rard, secretar administrativ, Misiunea Europeană APF şi Isabelle Bodson, secretar executiv, Departamentul de Relații Externe al Parlamentului Comunității franceze. &Icirc;ntr-o ambianţă plăcută, studenţii şi profesorii ULIM au purtat discuţii &icirc;n limba franceză cu oaspeţii, pe diferite teme, inclusiv privind evoluţia relaţiilor dintre Asociaţia Internaţională a Francofoniei şi ULIM.</p>
<h1>JOI, 18 aprilie &ndash; două evenimente importante</h1>
<p>Primul. Startul acestei zile l-a dat ambasadorul Republicii Polonia la Chişinău, Excelenţa Sa, dl Artur Michalski. Nu este pentru prima oară c&acirc;nd diplomatul polonez susţine prelegeri &icirc;n faţa studenţilor şi profesorilor de la ULIM. De această dată, Excelenţa Sa le-a vorbit despre realizările Poloniei de la declararea Independenţei p&acirc;nă &icirc;n prezent. Un accent aparte a fost pus pe efectele pozitive pe care le-a avut asupra ţării sale aderarea la Uniunea Europeană. &Icirc;n această ordine de idei, ambasadorul Artur Michalski a menţionat că poporul polonez susţine Republica Moldova pe calea integrării europene şi este dispus să ne ofere tot sprijinul său. &Icirc;n final, domnul ambasador a invitat studenţii şi profesorii să participe la inaugurarea Expoziţiei cu genericul &bdquo;Apărătorul cauzei copiilor. Povestea lui Janusz Korczak&rdquo;, dedicată vieţii şi activităţii lui Janusz Korczak, polonez de origine evreiască, pedagog, doctor şi literat. Materialele, expuse &icirc;n holul ULIM, vor putea fi vizionate timp de o lună.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/foto%204.jpg" width="460" height="271" alt="" /></p>
<p>Al doilea. La ULIM a sosit un grup de 50 de studenţi de la Utrecht University din Olanda. Tinerii olandezi au venit să vadă Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, &icirc;n speranţa că vor afla mai multe şi despre R. Moldova. Potrivit unei tradiţii pe care şi-au stabilit-o, aceştia vizitează &icirc;n fiecare an c&acirc;te două ţări independente, inform&acirc;ndu-se din prima sursă despre drumul spre independenţă parcurs de aceste state. Nu &icirc;nt&acirc;mplător, discuţiile cu studenţii şi profesorii de la ULIM &icirc;n cadrul mesei rotunde au vizat astfel de aspecte cum sunt schimbările economice după destrămarea Uniunii Sovietice; integrarea europeană /relația R. Moldova cu Europa; situaţia din Transnistria; relațiile politice/economice dintre Rom&acirc;nia și R. Moldova. Studenţii din Olanda au primit răspunsuri competente la toate &icirc;ntrebările şi au declarat că pleacă acasă cu un bagaj de cunoştinţe mult mai amplu despre ţara noastră.</p>
<h1>VINERI, 19 aprilie</h1>
<p>Sf&acirc;rşitul săptăm&acirc;nii a fost marcat de vizita unei delegaţii chineze, care a venit la ULIM &icirc;mpreună cu ambasadorul Chinei &icirc;n R. Moldova, E.S., dl Tong Mingtao. Este vorba despre reprezentanţii Companiei Shandong Ningjian Construction Group. Din componenţa delegaţiei au făcut parte Jia Guangliang, vicemanager general al companiei, Wang Tieshan, consilier special, precum şi alţi trei colaboratori ai companiei. &Icirc;ntre altele, &icirc;n cadrul discuţiilor, partea chineză şi-a dat acordul pentru construirea unui nou campus universitar pentru ULIM, conceput după un model nord-american, cu componentă asiatică, &icirc;n cadrul căruia urmează să-şi facă studiile 50 de mii de tineri, la toate cele trei cicluri universitare. Campusul va fi amplasat pe o suprafaţă de 50 de hectare şi, &icirc;n afară de blocurile de studii, va include şi alte spaţii &#8211; un cămin pentru studenţi şi un hotel pentru profesorii autohtoni şi străini care activează la ULIM.</p>
<h1>S&Acirc;MBĂTĂ, 20 aprilie</h1>
<p>&Icirc;n weekend, viaţa la ULIM a continuat &icirc;n aceleaşi ritmuri, pentru că s&acirc;mbătă a avut loc Ziua uşilor deschise. Cu această ocazie, sălile de studii (care la ULIM poartă numele unor ţări), Mediateca, Biblioteca, Laboratoarele au fost inundate de potenţialii studenţi. Absolvenţi de la mai multe licee din capitală şi din raioanele republicii s-au &icirc;nt&acirc;lnit cu profesorii şi studenţii ULIM, care le-au povestit despre perspectivele pe care le vor avea aici. Au fost prezenţi la eveniment şi profesorii străini care predau la ULIM, din Coreea de Sud, China, Polonia şi alte ţări. Apropo, o nouă Zi a uşilor deschise va fi organizată şi s&acirc;mbăta viitoare, 27 aprilie, c&acirc;nd doritorii de a studia la ULIM sunt aşteptaţi aici cu &icirc;ncepere de la ora 10.00. </p>
<p><strong><em>Serviciul de presă ULIM </em></strong><br />
&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/ulim-nicio-zi-fara-contacte-si-contracte-internationale-43082.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cronica unei zile a Revoluției Române din 1989</title>
		<link>https://timpul.md/articol/cronica-unei-zile-a-revolutiei-romane-din-1989-39505.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/cronica-unei-zile-a-revolutiei-romane-din-1989-39505.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 19 Dec 2012 05:03:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[Revoluția Română 1989]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/cronica-unei-zile-a-revolutiei-romane-din-1989-39505.html/</guid>

					<description><![CDATA[Revoltei din Timișoara &#238;i lipsea, pentru a reuși, forța marilor mase de oameni.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Chiar dacă armata primise muniție de război, nu putea ucide toată Timișoara. Pe 19 decembrie, la trei zile de la primele proteste anticomuniste, muncitorii marilor fabrici și uzine din oraș s-au alăturat celor care manifestau deja pe străzi. A devenit clar că Timișoara nu mai poate fi &icirc;ntoarsă din drumul ei către libertate.</p>
<p>Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timişoara pornește sirena antiaeriană &icirc;n zorii zilei. A fost semnalul pentru mii de timişoreni să iasă din nou &icirc;n stradă, revolta lu&acirc;nd astfel amploare. Dis-de-dimineaţă, muncitorii timişoreni de la Elba, 6 Martie, Solventul şi Azur au declanşat acţiuni de protest, iar strigătele de revoltă din zilele precedente au luat amploare. Oamenii s-au str&acirc;ns &icirc;n curţile &icirc;ntreprinderilor şi au &icirc;nceput să protesteze. Se pl&acirc;ngeau că n-au apă, căldură, m&acirc;ncare. Forțele de ordine au blocat porțile și au &icirc;ncercuit principalele &icirc;ntreprinderi din oraș. Timișoara era &icirc;mp&acirc;nzită de trupe ale securității. Inițial, trupele din stradă au &icirc;ncercat să-i țină deoparte pe muncitorii din fabrici, dar nu au reușit. Au deschis focul asupra celor care s-au apropiat de porțile &icirc;ntreprinderilor. S-au &icirc;nregistrat morți și răniți și s-au făcut numeroase arestări. </p>
<p>&Icirc;n Piața Operei s-au str&acirc;ns peste 20 mii de oameni care scandau &icirc;mpotriva comunismului, a familiei Ceaușescu și pentru instaurarea democrației. Manifestanților li s-au alăturat și cei care &icirc;și căutau la morgă și &icirc;n spitale copiii ori părinții care nu mai apăruseră de două zile. Pentru prima dată se &icirc;ngenunchează &icirc;n memoria victimelor.</p>
<p>Din balconul Operei, conducătorii revoluționarilor au ţinut discursuri. Protestatarii se organizează şi formează Frontul Democratic Rom&acirc;n, prima structura revoluţionară &icirc;nainte de căderea lui Ceauşescu. Se cere demisia dictatorului, eliberarea arestaţilor şi redarea cadavrelor familiilor. &Icirc;ntre timp, pe străzile oraşului continuau ciocnirile &icirc;ntre forţele de ordine şi demonstranţi. </p>
<p>Autorităţile au &icirc;nceput să realizeze că nu vor face faţă valului de proteste nici dacă armata va trage din nou &icirc;n plin. Prim-secretarul judeţului Timiş, Radu Bălan, a &icirc;ncercat &icirc;n disperare cartea negocierilor. S-a dus la Uzina &bdquo;Elba&rdquo; pentru a-i linişti pe muncitori, dar a fost luat ostatic. La faţa locului a venit şi Ştefan Guşă, &icirc;nsoţit de un pluton de militari. Guşă a reuşit &icirc;ntr-un final să &icirc;l elibereze pe Bălan după discuţii paşnice. Reconcilierea a fost &icirc;nsă doar de scurtă durată. Spre seara zilei de 19 decembrie, demonstranţii din centrul oraşului s-au confruntat din nou cu militarii. Șapte persoane au murit şi aproape 100 au fost rănite.  Emil Bobu şi Constantin Dăscălescu, membri ai CPeX al Partidului Comunist Rom&acirc;n, au fost trimiși de la București pentru a discuta cu revoluționarii. Le promit acestora rezolvarea tuturor doleanțelor, după care fug din Timișoara de frica manifestanților. Elena Ceaușescu a dat ordin ca morții Timișoarei să fie duși la București și arși la crematoriu pentru a ascunde dimensiunile măcelului. Operațiunea &bdquo;Trandafirul&quot;, &icirc;ncepută &icirc;n noaptea de 18 decembrie a fost finalizată &icirc;n această noapte, c&acirc;nd cele peste 40 de cadavre ale revoluționarilor răpite de la morga din Timișoara sunt incinerate, iar cenuşa e aruncată &icirc;ntr-o gură de canal, &icirc;n zona Popeşti-Leordeni, l&acirc;ngă București.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/cronica-unei-zile-a-revolutiei-romane-din-1989-39505.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>„Prin poarta asta nimeni nu trece”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/prin-poarta-asta-nimeni-nu-trece-39225.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/prin-poarta-asta-nimeni-nu-trece-39225.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Dumitru Crudu]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 10 Dec 2012 04:58:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[cronica]]></category>
		<category><![CDATA[Moni Stanila]]></category>
		<category><![CDATA[poezie]]></category>
		<category><![CDATA[sagamartha]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/prin-poarta-asta-nimeni-nu-trece-39225.html/</guid>

					<description><![CDATA[Cheia de boltă a celei mai noi cărţi de poezii a lui Moni Stănilă<em> Sagarmatha</em>, apărută de cur&#226;nd la Editura Tracus Arte, e chiar citatul din Apocalipsă, cu care se deschide volumul, &#238;n care se spune că &#8222;cei care vin din str&#226;mtorarea cea mare şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe &#238;n s&#226;ngele Mielului&#8221;.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Sub semnul acestei trimiteri biblice se găseşte toată cartea, care e compusă, de fapt, dintr-un singur poem amplu. Imaginea din citatul auroral este reluată şi &icirc;n ultimul text &icirc;n care sacrificiul e asumat chiar de către povestitor: &bdquo;mercenarii lui / şi-au &icirc;mpl&acirc;ntat cuţitele negre &icirc;n inima mea / toţi ai mei au pl&acirc;ns cu strigăt mare / şi şi-au m&acirc;njit s&acirc;ngele meu pe haine&rdquo;. &Icirc;ntre mottoul biblic de la &icirc;nceputul cărţii şi ultimul text se &icirc;ntinde ca un curcubeu, dacă ar fi să vorbesc cu imaginile autoarei, restul textelor din această carte a războiului. Tonul poemului e unul războinic: &bdquo;din lanţurile de la biciclete facem bice / şi pocnim aerul&rdquo;.  Predomină verbele (&bdquo;vă pun&rdquo;, &bdquo;lustruim&rdquo;, &bdquo;am legat&rdquo;, &bdquo;m-am născut&rdquo;) şi enumerările. Acţiunea e alertă, furioasă, dinamică, at&acirc;t de dinamică &icirc;nc&acirc;t &bdquo;proprietarii de drept ai templului mayaş / ne respiră &icirc;n ceafă aproape / tot mai aproape de noi şi de morţii lor&rdquo;. Războiul e &icirc;n toi. P&acirc;nă şi &bdquo;Moş Crăciun&#8230; &icirc;mprăştie bombe prin hornuri&rdquo;. Despre ce fel de război ar fi vorba? Şi cine ia parte la acest război? La un tur de orizont, se pare că e un război al celor năpăstuiţi şi &icirc;nvinşi contra &bdquo;graşilor păm&acirc;ntului&rdquo;, cum sunt undeva caracterizaţi de către autoare. Soldaţii care mărşăluiesc pe paginile acestei cărţi sunt soldaţii apocalipsei. Ei vin să le aducă frigul, bunăoară, &bdquo;reeducatorilor de la Piteşti&rdquo;. Iar de partea lor e şi faimosul portar al &bdquo;Stelei&rdquo;: &bdquo;Doar / Helmut Duckadam va fi acolo / va scuipa &icirc;n mănuşi cu patimă / şi va spune / prin poarta asta nimeni nu trece&rdquo;. Una dintre constatările pe care nu poţi să nu le faci citind cartea e că cel care povesteşte e un eu colectiv. Noi, deţinuţii de la Jilava sau de la Piteşti (&bdquo;suficient de uşoare &icirc;nc&acirc;t gleznele noastre distruse / la Piteşti&rdquo;), deţinuţii din &icirc;nchisorile comuniste, deportaţii &icirc;n Siberia, cei care au murit de foame &icirc;n 1947 &icirc;n Antoneşti, dar şi creştinii de azi (&bdquo;paşapoartele cu cip le adunăm &icirc;n pungi mari / umflate cu aer călduţ, / şi le dăm drumul pe apă&rdquo;) sunt cei care vorbesc &icirc;n această carte. Pentru că &bdquo;lumea s-a &icirc;mpărţit &icirc;n două tabere&rdquo;, autoarea &icirc;i invită şi pe cititori să se implice &icirc;n acest război şi să completeze cele două pagini albe din carte cu numele morţilor lor, &bdquo;care au mers p&acirc;nă la capăt&rdquo;. &Icirc;n acest război nu există spectatori. Toţi luptă, fie de o parte a baricadei, fie de alta.</p>
<p>Marile realizări ale acestei cărţi ar trebui să le căutăm &icirc;n domeniul imaginarului. Or, imaginarul din această carte este diferit de imaginarul din poezia mizerabilistă sau minimalistă, &icirc;n parte pentru că-şi extrage seva din &icirc;nt&acirc;lnirea dintre corporalitate, istorie şi religiozitate, &icirc;n parte deoarece este foarte teatral şi &icirc;n parte, fiindcă funcţionează ca şi un contrapunct &icirc;n raport cu restul poemului. &Icirc;n multe dintre textele din acest volum corpul este raportat at&acirc;t la istorie, c&acirc;t şi, sau &icirc;n primul r&acirc;nd, la sacralitate. P&acirc;nă şi sexul este văzut tot dintr-un unghi creştin. Dar nu pentru a fi reprobat sau pentru a fi pus la index. Dimpotrivă, chiar pentru a fi reconsiderat. Oric&acirc;t ar părea de şocant pentru unii, sexualitatea din poezia lui Moni Stănilă este sacralizată, aşa cum se &icirc;nt&acirc;mplă şi &icirc;n versul &bdquo;uterul propriu subţire ca o coajă de ou&rdquo;, &icirc;n care ni se vorbeşte despre fragilitatea naşterii, dar şi despre natura religioasă a acesteia. Nu &icirc;nt&acirc;mplător personajul acestor poeme poate să aleagă singur şi &icirc;ncă &bdquo;din p&acirc;ntece / lumea şi timpul &icirc;n care urma să vină&rdquo;. Asemănarea oamenilor cu nişte &bdquo;caise mici şi sălbatice&rdquo; se justifică tot dintr-o perspectivă creştină, vieţile lor fiind nişte fructe coapte pentru urmaşi sau pentru o altă lume.</p>
<p>Imaginile din acest poem sunt spectaculoase, fie că sunt olfactive (&bdquo;&icirc;nainte să se sărute / tinerii se miroseau&rdquo;), auditive (&bdquo;sunetul frunzelor de porumb care se ating vara / pe c&acirc;mpuri /suntem noi&rdquo;), tactile (&bdquo;tigri graşi se rotesc &icirc;ncet pe coapse&rdquo;) sau vizionare (&bdquo;aştept&acirc;nd moartea cum ai mei aşteaptă să plouă / să răsară cartofii&rdquo; sau &bdquo;P&acirc;inea o &icirc;nconjurăm cu s&acirc;rmă&rdquo;) şi seamănă cu nişte ferestre lăsate deschise, funcţion&acirc;nd ca un contrapunct faţă de tonul patetic din alte fragmente.</p>
<p>Una peste alta, dacă ar fi să caut un calificativ pentru a caracteriza acest volum, i-aş zice că e emoţia. Sau, altfel spus, cartea lui Moni Stănilă este pur şi simplu tulburătoare.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/prin-poarta-asta-nimeni-nu-trece-39225.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
