<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>destin &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/destin/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Fri, 08 Mar 2024 09:37:29 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>destin &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Energia iubirii: Care dintre semnele zodiacale își vor întâlni destinul în luna martie</title>
		<link>https://timpul.md/articol/energia-iubirii-care-dintre-semnele-zodiacale-isi-vor-intalni-destinul-in-luna-martie.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/energia-iubirii-care-dintre-semnele-zodiacale-isi-vor-intalni-destinul-in-luna-martie.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 08 Mar 2024 09:37:16 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Horoscop]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[energie]]></category>
		<category><![CDATA[iubire]]></category>
		<category><![CDATA[semne zodiacale]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=510247</guid>

					<description><![CDATA[Odată cu începerea sezonului de primăvară din 2024, astrele se vor grăbi să le mulțumească celor patru semne zodiacale cu vești bune în sfera vieții personale. Această perioadă va fi favorabilă pentru începutul unor relații romantice. ScorpionPotrivit previziunilor astrologice, afacerile de suflet ale Scorpionilor vor începe să se îmbunătățească după data de 10. Ei vor &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Odată cu începerea sezonului de primăvară din 2024, astrele se vor grăbi să le mulțumească celor patru semne zodiacale cu vești bune în sfera vieții personale. Această perioadă va fi favorabilă pentru începutul unor relații romantice. </strong></p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Scorpion</strong><br>Potrivit previziunilor astrologice, afacerile de suflet ale Scorpionilor vor începe să se îmbunătățească după data de 10. Ei vor simți imediat un aflux de energie, o bună dispoziție stabilă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Reprezentanții singuri ai semnului își vor da seama că schimbările sunt pe cale să intre în viața lor. Cel mai probabil, întâlnirea cu jumătatea cealaltă se va întâmpla spontan, de exemplu, într-o cafenea sau la coadă la magazin. Cupidon pregătește săgeți și pentru acei Scorpioni care au căutat de mult timp un potențial candidat în cercul său de dialog. În toate cazurile, cunoașterea apropiată va merge bine și îți vei da seama imediat că ai multe puncte de vedere și interese comune cu această persoană.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Astrele vor să le dea Scorpionilor un mic sfat pentru luna martie: pentru a evita să speriați energia iubirii, purtați în buzunar, în geantă sau în poșetă o mică figurină cu o inimă sau o panglică roșie.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Vărsător</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Începutul primăverii din acest an va fi deosebit de reușit pentru acei reprezentanți ai zodiei Vărsător, care anul trecut au avut parte de o relație dificilă. Pregătiți-vă pentru schimbări plăcute de la mijlocul lunii. Acestea vor fi fără grabă, dar în același timp sincere. Veți începe să fiți atrași de persoane care vă pot proteja sau vă pot învăța lucruri noi.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Astrele spun că Vărsătorul caută intuitiv un partener de încredere în acest fel. Încrederea este cuvântul tău cheie pentru o nouă relație. În martie, vei scruta un potențial candidat pentru inima ta înainte de a-ți permite să te apropii de el sau de ea. Nu ar trebui să grăbiți soarta: totul are timpul său. Iar pentru Vărsător, acesta este pe cale să vină.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Pești</strong><br>Cel mai romantic semn al zodiacului va fi norocos în această primăvară. Peștii au șanse foarte mari să își întâlnească sufletul pereche după data de 12. Martie este luna ta și va fi favorabilă schimbărilor în viața personală. Astrele dau de înțeles că o cunoștință mult așteptată are șanse să se întâmple în afara habitatului tău obișnuit. S-ar putea întâmpla în cadrul unei călătorii de afaceri, a unei călătorii, a unui nou loc de distracție.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Peștii vor simți &#8222;foarte&#8221; dragoste la prima vedere. Și poate fi dragoste la prima vedere. Veți fi fermecat de vocea unui potențial suflet pereche. Astrele vă sfătuiesc să nu fiți timizi și să faceți un prim pas mic pentru cunoaștere. Încearcă să porți haine sau accesorii viu colorate în luna martie, astfel încât să fii ținut minte și mai bine.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Balanță</strong><br>Potrivit previziunilor astrologice, sociabilă Balanță va face din martie o lună excelentă pentru a începe o nouă relație romantică. Planetele vor converge în așa fel încât îți poți întâlni jumătatea absolut în orice zi și în orice moment. Fiți pregătiți pentru acest eveniment. Încercați să arătați mereu fresh, fiți prietenoși, aveți grijă la machiaj, la cantitatea de parfum. Și, cel mai important, zâmbiți.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Energia Balanței în martie 2024 va fi foarte puternică. Este posibil să existe chiar mai mulți candidați pentru inima ta. Dacă trebuie să alegi, fă-o doar cu inima. Sinceritatea față de tine și față de partenerul tău este foarte importantă pentru a construi o relație fericită și puternică. Nu ratați această șansă.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/energia-iubirii-care-dintre-semnele-zodiacale-isi-vor-intalni-destinul-in-luna-martie.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Destinul prințesei Maria Cantemir. Fiica marelui cărturar a devenit amanta țarului Petru cel Mare</title>
		<link>https://timpul.md/articol/destinul-printesei-maria-cantemir-fiica-marelui-carturar-a-devenit-amanta-tarului-petru-cel-mare.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/destinul-printesei-maria-cantemir-fiica-marelui-carturar-a-devenit-amanta-tarului-petru-cel-mare.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 15 Aug 2023 08:48:42 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[amantă]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[Dimitrie Cantemir]]></category>
		<category><![CDATA[Maria]]></category>
		<category><![CDATA[rusia]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=365545</guid>

					<description><![CDATA[Maria Cantemir, fiica domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, a ajuns amanta ţarului Petru cel Mare. Prinţesa Maria s-a remarcat la curtea ţarului prin frumuseţe şi inteligenţă şi a devenit una dintre cele mai dorite şi admirate femei din Rusia. Considerată de istoricul rus Leonid Nikolaevici Maikov, “cea mai cultivată femeie din Rusia” , fiica lui Dimitrie &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Maria Cantemir, fiica domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, a ajuns amanta ţarului Petru cel Mare. Prinţesa Maria s-a remarcat la curtea ţarului prin frumuseţe şi inteligenţă şi a devenit una dintre cele mai dorite şi admirate femei din Rusia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Considerată de istoricul rus Leonid Nikolaevici Maikov, “cea mai cultivată femeie din Rusia” , fiica lui Dimitrie Cantemir, Maria, a fost şi cea mai controversată feminină figură a epocii sale. Despre prinţesa moldoveancă istoria consemnează faptul că a fost amanta ţarului rus Petru cel Mare. Înfrânt de turci în bătălia de la Stănileşti, în iulie 1711, Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, a fost silit să plece în Rusia, la protectorul său ţarul Petru cel Mare. Şi-a luat cu el familia şi aproape 4000 de oşteni şi oameni de la curte.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În Rusia, domnitorul moldovean a devenit consilier intim al lui Petru Cel Mare. Cantemir a primit moşii în apropiere de Moscova unde a întemeiat un sat numit după numele său: Dimitrievka. A fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dimitrie Cantemir s-a implicat în campania militară derulată de ţarul rus în sud, a devenit senator şi unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Petru în probleme de politică orientală. În timpul campaniei militare persane din anii 1722-1723, Cantemir a fost şeful cancelariei imperiale de campanie, fiind considerat unul dintre cei mai de încredere sfetnici ai ţarului.</p>



<h2 class="wp-block-heading">Rivala ţarinei Ecaterina</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Prinţesă Maria s-a remarcat la curtea ţarului prin frumuseţe şi inteligenţă şi a devenit una dintre cele mai dorite şi admirate femei din Rusia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Istoricul Leonid Nikolaevici Maikov susţine că relaţia amoroasă dintre prinţesa Maria şi Petru cel Mare a început în iarna 1721-1722. Cei doi s-au îndrăgostit cu prilejul festivităţilor din iarna aceslui an, dedicate încheierii păcii de la Nystadt. Relaţia dintre prinţesa Maria Cantemir şi ţarul Petru cel Mare a deveni în scurt timp de notorietate. A ajuns şi la urechile ţarinei Ecaterina care îşi ura rivala şi se temea de ea pentru că era preferata supuşilor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit aceluiaşi istoric, ruşii considerau că prinţesa erudită din Moldova ar fi fost o consoartă mai potrivită pentru ţar decât Ecaterina. Dimitrie Cantemir nu s-a opus relaţiei şi a sperat într-o posibilă căsătorie între cei doi. Se spune că domnitorul spera să obţină în urma căsătoriei sprijin de la ţar pentru a scoate Moldova de sub stăpânire turcească.</p>



<h2 class="wp-block-heading">A făcut un copil cu ţarul Rusiei</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Prinţesa Maria i-a dăruit un fiu ţarului Petru cel Mare, potrivit istoricului Leonid Nikolaevici Maikov. Soarta copilului rămâne o enigmă. Se spune că prinţesa Maria, însărcinată, l-ar fi urmat pe Petru în Astrakhan, în 1722, şi a fost forţată de acesta să avorteze. Altă variantă ar fi că fiul celor doi s-ar fi născut, dar ar fi fost otrăvit, câteva luni mai târziu de oamenii Ecaterinei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Relaţia dintre prinţesa Maria şi ţarul Petru Cel Mare a continuat şi după moartea copilului. Deşi <a href="https://timpul.md/articol/moldoveanul-dimitrie-cantemir-in-urma-cu-300-de-ani-limba-noastra-este-romana-suntem-romani-137908.html" data-type="post" data-id="49791"><strong>Dimitrie Cantemir</strong></a> a sperat că relaţia se va concretiza într-o căsătorie şi ţarul va renunţa la Ecaterina, în favoarea fiicei sale acest lucru nu s-a întâmplat.</p>



<h2 class="wp-block-heading">A murit în urma unui accident stupid</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Prinţesa Maria nu s-a căsătorit niciodată. A rămas la curtea lui <a href="https://timpul.md/articol/semnificatii-istorice-pentru-ziua-de-24-aprilie-tratatul-de-la-lutk-dintre-cantemir-si-petrul-cel-mare-73281.html" data-type="post" data-id="184450">Petru </a>până la moartea acestuia. S-a stabilit apoi la Sankt Petersburg unde a găzduit un salon literar. A fost doamna de onoare a Marii Ducese Natalia, între anii 1727 şi 1728, şi a împărătesei Ana a Rusiei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Frumoasa prinţesă Maria şi-a găsit sfârşitul la 54 de ani, în 1754, în urma unui accident stupid. La o plimbare a căzut din şaretă, după ce caii s-au speriat şi au luat-o la fugă. Accidentul i-a fost fatal şi prinţesa a decedat.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img decoding="async" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/13/Maria_kantemir_%28%3F%29_by_i.nikitin.jpeg" alt="" style="width:836px;height:1115px" width="836" height="1115"/><figcaption class="wp-element-caption">Portretul Mariei Cantemir realizat de pictorul rus Ivan Nikitin.</figcaption></figure>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/destinul-printesei-maria-cantemir-fiica-marelui-carturar-a-devenit-amanta-tarului-petru-cel-mare.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Geoană: ”NATO susţine dreptul Republicii Moldova de a-şi decide propriul destin&#8221;</title>
		<link>https://timpul.md/articol/geoana-nato-sustine-dreptul-republicii-moldova-de-a-si-decide-propriul-destin.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/geoana-nato-sustine-dreptul-republicii-moldova-de-a-si-decide-propriul-destin.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 05 Jul 2023 08:39:56 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Politică]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[geoană]]></category>
		<category><![CDATA[NATO]]></category>
		<category><![CDATA[republica moldova]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=492737</guid>

					<description><![CDATA[NATO susţine dreptul Republicii Moldova de a decide asupra viitorului său şi asupra politicii sale externe, a subliniat luni, într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană. Mesajul a fost transmis la capătul unei întâlniri, la sediul NATO, cu preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu. &#8222;L-am primit astăzi, &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>NATO susţine dreptul Republicii Moldova de a decide asupra viitorului său şi asupra politicii sale externe, a subliniat luni, într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Mesajul a fost transmis la capătul unei întâlniri, la sediul NATO, cu preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;<em>L-am primit astăzi, la sediul NATO, pe președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu.</em> <em>NATO susţine ferm dreptul Republicii Moldova de a-şi decide propriul destin, propriul viitor şi politica externă, fără interferenţe externe şi în deplin respect pentru neutralitatea constituţională a statului&#8221;</em>, spune Geoană.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>&#8222;Integrarea europeană a Republicii Moldova este cheia pentru un viitor luminos şi prosper, iar aliaţii acordă tot sprijinul pentru acest deziderat&#8221;</em>, a mai subliniat Mircea Geoană.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Sursa: <a href="https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/mircea-geoana-nato-sustine-ferm-dreptul-republicii-moldova-de-a-si-decide-propriul-destin.html">Pro TV</a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/geoana-nato-sustine-dreptul-republicii-moldova-de-a-si-decide-propriul-destin.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Constantin Tănase explică de ce Eminescu nu poate fi iubit de către politicienii de la Chișinău și București</title>
		<link>https://timpul.md/articol/constantin-tanase-explica-de-ce-eminescu-nu-poate-fi-iubit-de-catre-politicienii-de-la-chisinau-si-bucuresti-75951.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/constantin-tanase-explica-de-ce-eminescu-nu-poate-fi-iubit-de-catre-politicienii-de-la-chisinau-si-bucuresti-75951.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Constantin Tănase]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 15 Jan 2022 06:00:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[Mihai Eminescu]]></category>
		<category><![CDATA[Ochiul lui Esop]]></category>
		<category><![CDATA[poet]]></category>
		<category><![CDATA[timpul]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/constantin-tanase-explica-de-ce-eminescu-nu-poate-fi-iubit-de-catre-politicienii-de-la-chisinau-si-bucuresti-75951.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Moto:   <br />
<em>&bdquo;&Icirc;nsuși numele &bdquo;Basarabia&rdquo; țipă<br />
sub condeiele rusești&rdquo;. </em>   <br />
(Mihai Eminescu&rdquo;, &bdquo;Timpul&rdquo;, martie, 1878) </p>
<p>Acum 150 de ani, la Ipotești, &icirc;ntr-un fund prăpădit de Moldovă, se năștea cel care avea să devină poetul național al rom&acirc;nilor. Despre destinul omenesc și artistic al lui Eminescu s-au scris biblioteci &icirc;ntregi și nu vom mai pierde spațiul cu evocarea unor lucruri pe care cititorul le cunoaște. Se cunoaște, &icirc;n linii mari, și modul &icirc;n care a pătruns numele lui Eminescu &icirc;n Basarabia, după cel de-al Doilea Război Mondial: prin anii 50, autoritățile comuniste din RSS Moldovenească, scr&acirc;șnind din dinți, i-au admis opera, grav amputată, &icirc;n școală. S-a avut grijă, &icirc;n legătură cu aceasta, &bdquo;valorific&acirc;ndu-se niște puncte de vedere mai vechi, să se acrediteze imaginea unui Eminescu &bdquo;nefericit&rdquo;, &bdquo;&icirc;nfr&acirc;nt&rdquo; de nemiloasa &bdquo;obște burgheză&rdquo;, a unui Eminescu prieten al proletariatului și luptător &icirc;mpotriva religiei. Poemul &bdquo;&Icirc;mpărat și proletar&rdquo; era suficient pentru a atinge aceste scopuri. </p>
<p>Astfel, generații &icirc;ntregi nu l-au cunoscut pe adevăratul Eminescu și &ndash; necunosc&acirc;ndu-l -, l-au iubit. Sau l-au iubit pe at&acirc;t, pe c&acirc;t era nevoie ca, la petreceri, să ducă numai p&acirc;nă la jumătate romanța &bdquo;Pe l&acirc;ngă plopii fără soț&rdquo;. (Acum vreo lună și ceva, pe un canal TV rusesc, &icirc;ntr-un interviu acordat la Moscova, Marakuța de la Tiraspol, m&acirc;ndrindu-se că e &bdquo;moldovean&rdquo; și &bdquo;patriot&rdquo;, ca dovadă, a c&acirc;ntat o strofă din această romanță. Amintesc cazul, pentru e demonstra, p&acirc;nă unde a pătruns Eminescu la noi și c&acirc;t este străin de noi adevăratul Eminescu). Eminescu, g&acirc;nditorul și omul politic, este un anonim? Cu toate că acum există suficientă literatură pentru a-l cunoaște cu adevărat, lui Eminescu i se poate aplica formula g&acirc;ndită chiar de el: &icirc;n veci &icirc;l vom iubi și-n veci va răm&acirc;nea departe&#8230; Da, se fac baluri literare, se fac monografii etc., aceasta &icirc;nsă nu &icirc;nseamnă deloc că Eminescu nu poate fi iubit, &icirc;n primul r&acirc;nd, de către clasa politică de aici, fiindcă, prin concepțiile și spiritul lui, el se află &icirc;n altă &bdquo;zonă a eșichierului&rdquo;, dec&acirc;t majoritatea partidelor politice. </p>
<p><strong>Eminescu a fost un conservator, și nu pur și simplu un simpatizant al lor, ci un &icirc;nregimentat, chiar un ideolog al conservatorismului. Eminescu a fost un mare tradiționalist și naționalist.</strong> De aici și aversiunea lui, declarată tranșant și repetat, față de valorile &bdquo;liberalismului&rdquo;, Eminescu, &icirc;n definitiv, a fost și un &bdquo;antioccidentalist&rdquo;, dar numai &icirc;n măsura &icirc;n care occidentalismul i se părea lui că poate nărui valorile tradiționale ale rom&acirc;nilor. El nu se arunca, cu ochii &icirc;nchiși, &icirc;n brațele Europei, dar &icirc;nțelegea foarte clar că &bdquo;noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem &icirc;n realitate elementul menit a &icirc;ncheia lanțul dintre Apus și Răsărit&rdquo;, că prin &bdquo;legea părinților noștri&rdquo; suntem &bdquo;legați de Orient&rdquo;, iar prin aspirațiunile noastre&rdquo; &ndash; &bdquo;de Occident&rdquo;. Dar Eminescu nu accepta patria sa ca pe o colonie spirituală și financiară a Occidentului și acest lucru, indiscutabil, astăzi nu poate să placă celor care &bdquo;se străduie din răsputeri să-mpingă Rom&acirc;nia, ca pe o curvă, &icirc;n brațele unor creditori&rdquo;, cum am citit recent &icirc;ntr-un memorabil eseu al lui Sorin Dumitrescu. </p>
<p>Pe linia acestor principii, Eminescu nu poate fi iubit de către politicienii de la Chișinău și București, &icirc;n special, de politicieni care consideră că naționalismul și tradiționalismul nostru  sunt o piedică &icirc;n &bdquo;integrarea noastră pe multe planuri &icirc;n Europa&rdquo;. Să precizăm, aici, o chestie de principiu: mulți dintre &bdquo;patrioții&rdquo; noștri de la Chișinău, care flutură cu at&acirc;ta ostentație flamura &bdquo;occidentalismului&rdquo; și a &bdquo;integrării &icirc;n Europa&rdquo;, sunt, &icirc;n esență, profund antioccidentaliști, prin mentalitate și fond spiritual. Să reținem următorul argument: anume &bdquo;prooccidentalii&rdquo; se pronunță &icirc;mpotriva introducerii religiei &icirc;n școală și &icirc;nregistrarea Mitropoliei Basarabiei. Dacă Europa &icirc;nsemnează democrație, toleranță și respect față de valorile creștine, de ce aceștia &bdquo;se av&acirc;ntă&rdquo; spre ea, &icirc;narmați cu intoleranță și valorile totalitarismului ateu? </p>
<p>Mai există și alte &bdquo;chestiuni&rdquo;, pentru care Eminescu nu poate fi agreat la Chișinău. Ziaristul a făcut politică &icirc;n folosul conservatorilor și i-a atacat dur, dar foarte dur, pe oponenții politici ai acestui curent. Nici pomină de &bdquo;echidistanță &ndash; &icirc;nregimentare totală! Să facem un lucru, poate nepermis, dar util: să ne imaginăm, unde s-ar angaja Eminescu, daca ar trăi astăzi? La care ziar s-ar duce, ca să-și c&acirc;știge bucata de p&acirc;ine? Care partid i-ar fi mai aproape? Să-și răspundă care cum vrea la aceste &icirc;ntrebări, eu &icirc;nsă cred că Eminescu, dacă ar trăi astăzi, n-ar fi nici social-democrat, nici republican, nici &bdquo;centrist&rdquo;, nici agrarian, nici democrat &bdquo;moderat&rdquo;. Eminescu s-ar afla pe acel sector al eșichierului politic, unde sunt apărate valorile naționale, democrat-creștine. </p>
<p>Eminescu nu poate fi iubit la Chișinău și din cauza atitudinii lui față de &bdquo;chestiunea Basarabiei&rdquo;. Cine a citit memorabilele lui articole &icirc;n această problemă, știe c&acirc;t de ad&acirc;nc a suferit Eminescu durerea Basarabiei pierdute. Eminescu &icirc;nțelegea că &bdquo;chestiunea Basarabiei cu &icirc;ncetul ajunge a fi o chestiune de existență a poporului rom&acirc;n&rdquo;. &Icirc;n 1878, c&acirc;nd Rusia punea problema retrocedării județelor din sudul Basarabiei, Eminescu scria cu un acut simț politic: &bdquo;Nenorocirea cea mare, ce ni se poate &icirc;nt&acirc;mpla, nu este că vom pierde și rămășița unei provincii pierdute: putem să pierdem chiar mai mult dec&acirc;t at&acirc;ta, &icirc;ncrederea &icirc;n trăinicia poporului rom&acirc;n (cursivul lui Eminescu &ndash; n.n.). Și ceva mai jos: &bdquo;Dacă vom c&acirc;știga de trei ori at&acirc;ta păm&acirc;nt pe c&acirc;t avem și vom pierde aceste temelii, statul rom&acirc;n, fie el oric&acirc;t de &icirc;ntins, va deveni o 	CREAȚIUNE TRECĂTOARE&rdquo; (subl. n. &ndash; C.T.). Astăzi, după o sută și ceva de ani, de c&acirc;nd au fost scrise aceste r&acirc;nduri, oare avem noi destulă credință și &icirc;ncredere &icirc;n noi și &icirc;n &bdquo;trăinicia poporului nostru&rdquo;? </p>
<p>Și, &icirc;n sf&acirc;rșit, &icirc;ncă o constatare a lui Eminescu: &bdquo;A rosti numele &bdquo;Basarabia&rdquo; e una cu a protesta contra dominațiunii rusești&rdquo;. Puneți acum alături această constatare a lui Eminescu, cu &icirc;ndemnul președintelui Petru Lucinschi de a nu mai folosi cuv&acirc;ntul &bdquo;Basarabia&rdquo;, ci numai &bdquo;statul nostru&rdquo; și &bdquo;Republica Moldova&rdquo; și vă veți convinge c&acirc;t de ad&acirc;ncă și de netrecut este prăpastia ce se cască &icirc;ntre &icirc;nțelegerea lui Eminescu a &bdquo;chestiunii Basarabiei&rdquo; și cea a clasei politice de la Chișinău. &Icirc;ntre aceste două moduri de a &icirc;nțelege problema Basarabiei nu pot exista &bdquo;consens&rdquo; și puncte de tangență. Iată de ce Eminescu nu este iubit la Chișinău și iată de ce numele &bdquo;Basarabia&rdquo; țipă nu numai sub condeiele rusești, dar și sub cele moldovenești. Aici se află marea ruptură &icirc;ntre spiritul lui Eminescu și spiritul politicienilor de astăzi, aici moldovenii se rup &icirc;n două pe toate liniile: politic, lingvistic, național și religios; aici se ridică baricada. De o parte a baricadei se află Eminescu, de cealaltă parte &ndash; cei sub condeiul cărora țipă numele &bdquo;Basarabia&rdquo;. </p>
<p>Dacă ar trăi astăzi la noi, Eminescu ar fi cu certitudine unionist. Pentru ce, așadar, să fie el iubit la Chișinău? Dacă ar fi trăit astăzi, Eminescu ar fi fost trecut de politicienii &bdquo;realiști&rdquo; de la Chișinău &icirc;n categoria &bdquo;extremiștilor&rdquo; și a dușmanilor &bdquo;statalității moldovenești&rdquo;. Iată de ce, nu numai cuv&acirc;ntul &bdquo;Basarabia&rdquo;, ci și numele lui Eminescu țipă sub condeiele rusești ale politicienilor &bdquo;noștri&rdquo;. </p>
<p>Asta e tot ce mai poate face Eminescu, și după moarte, pentru noi: să țipe sub condeiele celor care-i scriu numele cu majusculă, dar &icirc;l urăsc. E puțin? Fiecare să judece precum i-i judecata&#8230;</p>
<p><strong>Fragment din cartea &bdquo;Ochiul lui Esop&rdquo;, 2000</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/constantin-tanase-explica-de-ce-eminescu-nu-poate-fi-iubit-de-catre-politicienii-de-la-chisinau-si-bucuresti-75951.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Horoscop / Bani, dragoste sinceră şi lovitura destinului pentru una dintre zodii</title>
		<link>https://timpul.md/articol/horoscop-bani-dragoste-sincera-si-lovitura-destinului-pentru-una-dintre-zodii-133730.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/horoscop-bani-dragoste-sincera-si-lovitura-destinului-pentru-una-dintre-zodii-133730.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 31 Jul 2018 05:09:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[astre]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[dragoste]]></category>
		<category><![CDATA[HOROSCOP]]></category>
		<category><![CDATA[recomandari]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/horoscop-bani-dragoste-sincera-si-lovitura-destinului-pentru-una-dintre-zodii-133730.html/</guid>

					<description><![CDATA[Horoscop 31 iulie 2018. O zi care va afecta brusc tot ce &#238;nseamnă dragoste, bani şi sănătate. Azi, destinul celor care şi-au făcut planuri stricte se va &#238;ndrepta &#238;ntr-o direcție total neașteptată.<br />
Trebuie să nu răm&#226;i ferm &#238;n faţa schimbării. Adaptează-te şi, cu optimism, găseşte rezolvarea acestor situaţii. Nimic bun nu va ieşi dacă te opui destinului.<br />]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><strong>Berbec<br />
</strong>Berbecul va petrece această marți &icirc;n cel mai productiv mod posibil. &Icirc;nainte de pr&acirc;nz veți foarte rapid toate treburile la muncă şi cu această ocazie vi se va propune un post superior. Acceptaţi imediat această propunere şi veți descoperi că nu ați greșit. Șeful vă &icirc;ncredințează &icirc;ntr-adevăr ceva surprinzător de promițător (un proiect care poate fi un progres real &icirc;n cariera dvs.). Vă aruncaţi imediat &icirc;n luptă, dornic să vă descurcați c&acirc;t mai eficient şi cu această sarcină.</p>
<p><strong>Taur</strong><br />
Mulți nativi din Taur vor experimenta acuzaţii din partea unor prieteni. Va exista o situaţie &icirc;n viaţa uneia dintre rudele voastre, iar tu vei &icirc;ncerca să o ajuţi spun&acirc;nd tuturor că această persoană trebuie ajutată. &Icirc;n același timp, refuzi să asculţi tot ceea ce oamenii din jurul vostru &icirc;ncearcă să &icirc;ţi transmită despre această persoană. Opreşte-te, &icirc;nainte ca reputația ta să se deterioreze grav. Ruda respectivă nu este ceea ce pare şi nici nu are prea mare nevoie de ajutor. Astăzi este foarte puţin probabil ca oamenii să vă ierte ieşirile revoluţionare şi acuzaţiile că nimeni nu mişcă un deget pentru această rudă. Mare atenţie la acest aspect.</p>
<p><strong>Gemeni</strong><br />
Pentru Gemeni, principala sarcină a acestei zile va fi dialogul cu o anumită persoană. Voi decideți să vă folosiţi de această persoană şi să beneficiați de conexiunile sale utile. &Icirc;n procesul de comunicare veţi descoperi că această persoană este deja obișnuită cu jocul celorlalți care apelează la ea cu scopuri similare şi nu va răspunde cererii dvs. de ajutor. Cu toate acestea, deşi se declară dezamăgită că &icirc;ncercaţi să vă folosiţi de ea, această persoană vă va ajuta &icirc;ntr-un final, &icirc;nsă vă va spune să nu mai apelaţi la serviciile sale niciodată. Dacă această persoană vă este dragă, nu stricaţi relaţia pentru ceva ce puteţi rezolva şi singuri.</p>
<p><strong>Rac</strong><br />
Racul astăzi nu trebuie să schimbe nimic &icirc;n interiorul relaţiei de dragoste. Este necesar doar să ajustaţi un singur lucru, iar asta &icirc;nseamnă &icirc;mbunătăţirea relaţiei cu a doua jumătate. Trebuie să recunoașteți că partenerul dvs. este o persoană independentă, adultă, care are dreptul la opinia personală. Nu e un copil pe care trebuie să-l patronați, fără să le dați dreptul la propria decizie. Dacă este foarte important pentru tine să ai grijă de cineva, g&acirc;ndește-te la potenţiali copii, iar această problemă ar trebui discutată &icirc;n cuplul vostru.</p>
<p><strong>Leu</strong><br />
Leii astăzi vor avea un dialog dificil cu unul dintre părinții soțului lor. Tacticos și delicat, această persoană va &icirc;ncerca să vă explice că procedaţi &icirc;n mod fundamental greșit cu privire la copilul lor. Veți pretinde că ați luat la cunoștință acest sfat, dar &icirc;n sufletul vostru se va resimți un mare resentiment după acest dialog. Te uiți acum la iubitul tău &icirc;ntr-un mod nou, privindu-l ca pe băiatul mamei, iar asta &icirc;ţi strică toate planurile. E clar că orice va spune mama sa, el va lua &icirc;n considerare, indiferent ce opinie ai tu. Poate că ar fi mai bine să &icirc;ţi &icirc;ndrepţi atenţia către un bărbat independent.</p>
<p><strong>Fecioară</strong><br />
Pentru Fecioara, 31 iulie 2018 va aduce o stare de confruntare cu ea &icirc;nsăşi și cu dorințele sale secrete. Veți &icirc;ncerca să depășiți tentația puternică care va apărea după ce v-aţi &icirc;nt&acirc;lnit accidental cu fostul partener de relații. &Icirc;ntre voi există aceeași sc&acirc;nteie şi aceeaşi pasiune, lucruri care obișnuiau să vă facă să pierdeți somnul. Mai mult dec&acirc;t at&acirc;t, această stare pasională vă va periclita liniștea. Voi decideți să o stingeți &icirc;n orice fel, pentru a nu vă răni pe voi &icirc;nșivă sau pe iubitul tău prezent. Da, dar asta &icirc;nseamna să &icirc;ţi negi sentimentele. Poate e nevoie de o discuţie finală cu fostul, care să-ţi aducă o &icirc;ncheiere.</p>
<p><strong>Balanţă</strong><br />
Balanţa astăzi va primi c&acirc;teva proiecte foarte complexe. Nu trădați &icirc;ncrederea șefului, care v-a ales &icirc;n mod special să jucați un rol at&acirc;t de important. Din primele minute ale lucrului &icirc;n echipă, subordonații &icirc;și dau seama de faptul că de acum &icirc;nainte ești un șef strict pentru ei și nu o persoană veselă cu care poți discuta cele mai recente &icirc;nt&acirc;mplări. Faceți-i pe acești oameni să se respecte pe ei &icirc;nșiși și asta va fi cheia succesului tău. Totuși, după &icirc;ntoarcerea acasă, &icirc;ncercați să vă comportați fără un ego inutil. Acasă e acasă, munca e muncă.</p>
<p><strong>Scorpion</strong><br />
Scorpionii vor dori o schimbare &icirc;n această marţi. Această dorință va fi at&acirc;t de puternică &icirc;nc&acirc;t veți juca pe mize foarte mari. Luați la studiat piaţa forței de muncă a orașului dvs. pentru a găsi un alt loc de muncă. Este posibil să vă g&acirc;ndiți chiar la o schimbare radicală a rolului dvs. profesional, &icirc;nsă vă opriți la timp. Analiza pieței forței de muncă va confirma faptul că trebuie să vă mențineți locul actual de muncă, deoarece alte posturi vacante nu sunt at&acirc;t de promițătoare sau prea bine plătite.</p>
<p><strong>Săgetător</strong><br />
Sagetatorul va petrece această cu o misiune la ţară. Posibilitatea de a scăpa de pereții biroului vă va &icirc;nveseli. Vă veţi simţi ca un om renăscut şi veţi căpăta o forţă interioară teribilă. Aerul curat şi natura vă plac at&acirc;t de mult şi vă simţiţi at&acirc;t de acasă, &icirc;nc&acirc;t vă doriţi să staţi permanent &icirc;n aceste condiţii. Și, &icirc;ntr-adevăr, veți avea succes! Cereţi companiei un transfer permanent &icirc;n această locaţie şi o veţi primi. Nu o să vă plictisiţi prea repede, iar oamenii noi pe care &icirc;i veţi cunoaşte vă vor deveni imediat prieteni de nădejde.</p>
<p><strong>Capricorn</strong><br />
Capricornii pe 31 iulie află vestea că un număr mare de concedieri se vor &icirc;nt&acirc;mpla la locul de muncă. Acest lucru vă va impulsiona să &icirc;ncepeți să căutați alte opțiuni, pentru a nu răm&acirc;ne fără mijloace de trai. Seara, tu şi Google trataţi această problemă, iar internetul vă va da o inundație de idei diverse pentru afacerea dumneavoastră personală. Prin construirea unui proiect, veți crea un proiect foarte promițător, care va &icirc;ncepe &icirc;n cur&acirc;nd să vă aducă un venit stabil stabil.</p>
<p><strong>Vărsător</strong><br />
Varsatorul astazi nu trebuie sa-si piarda firea in comunicarea cu o persoana limitată &icirc;n g&acirc;ndire. Cel mai probabil, vorbim despre o persoană care se va așeza l&acirc;ngă tine, &icirc;n cadrul unei discuţii. Nu veți putea termina dialogul brusc, nu este politicos. Prin urmare, urmaţi acest sfat. G&acirc;ndiți-vă cum să continuați să vă izolați de comunicarea cu această persoană. Faceți totul pentru a n-o face să vină &icirc;n contact cu dvs, dar ţineţi-vă nervii &icirc;n fr&acirc;u. Dacă răbufniţi furios, s-ar putea ca această persoană, pe care n-o duce prea mult capul, să se simtă jignită şi să vă privească &icirc;n duşmănie.</p>
<p><strong>Peşti</strong><br />
Pestii vor petrece 31 iulie 2018 la un interviu obositor. Dacă doriți să obțineți acest loc de muncă, permiteți-le să vadă nu numai profesionalismul dvs. de neegalat, ci și farmecul dvs. natural. Aranjează-te pentru o impresie maximă şi complimentează persoana cu care stai de vorbă. &Icirc;ncercați să jucaţi tactic. &Icirc;n general, există o șansă bună să puteți obține acest post circumstanțele vă vor fi benefice &icirc;n totalitate. Depinde numai de tine să obţii acest post, ai toate armele să impresionezi chiar şi pe cel mai ursuz angajator.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/horoscop-bani-dragoste-sincera-si-lovitura-destinului-pentru-una-dintre-zodii-133730.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Destinul fabulos al metroului din Paris</title>
		<link>https://timpul.md/articol/destinul-fabulos-al-metroului-din-paris-131403.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/destinul-fabulos-al-metroului-din-paris-131403.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 06 Jun 2018 05:21:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[metrou]]></category>
		<category><![CDATA[Paris]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/destinul-fabulos-al-metroului-din-paris-131403.html/</guid>

					<description><![CDATA[Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face orice parizian pentru a-şi cunoaşte oraşul e să utilizeze linia 6 a metroului. Poate părea banal, desigur &#8211; dar această linie care leagă Parisul de la est la vest, prin partea sudică, e cea care are cea mai mare parte la suprafaţă.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Aşadar, &icirc;n drum spre serviciu sau &icirc;n diferite alte &icirc;mprejurări, mulţi parizieni trec peste Sena &icirc;ntr-un mod c&acirc;t se poate de firesc. &Icirc;n romanul său autobiografic, Hemingway nota entuziast: &bdquo;Paris est une f&ecirc;te&rdquo; (Parisul e o sărbătoare) &ndash; căci cine n-ar vrea să trăiască &icirc;ntr-un oraş &icirc;ncărcat de istorie, de cafenele la tot pasul, de universități de renume care-au construit &icirc;mpreună ideea de &bdquo;la vie en rose&rdquo;&#8230; Hemingway &icirc;n mod sigur şi-a dorit, căci s-a mutat aici alături de soţie &icirc;n prima parte a secolului trecut.</p>
<p><strong>Fabulosul destin al metroului din Paris.<br />
</strong> Rețeaua pariziană de metrou are peste 100 de ani de existență, căci prima linie a fost inaugurată la puțin timp după Expoziția Mondială ce a avut loc &icirc;n 1900, pentru a lega Porte de Vincennes de Porte Maillot.  Cu o dezvoltare fără precedent timp de un secol, rețeaua de transport &icirc;n comun a Parisului e una foarte bine pusă la punct. &Icirc;n prezent, cele 14 linii de metrou, &icirc;nsum&acirc;nd peste 300 de stații, sunt utilizate zilnic de peste 5 milioane de persoane. Vorbim despre cel mai important metrou al Europei continentale, pentru că cei 219 km de linie ferată ai rețelei de metrou acoperă foarte bine tot ce &icirc;nseamnă &bdquo;Paris intra muros&rdquo;. Şi, asemenea suratelor din Madrid sau Londra, nici metroul din Paris nu circulă non-stop, ci doar p&acirc;nă la ora 1:00. </p>
<p>Părțile de suprafață ale Parisului, fie că vorbim de cele de pe linia 6 sau de pe liniile 1, 2 și 5 &icirc;ți oferă o altă perspectivă asupra Orașului Luminilor. De aceea, nu e de mirare că a fost scrisă o carte despre istoria metroului parizian: Paris M&eacute;tro, histoire et design (Editions Massin, 2014). Iar unele scene din filmul &bdquo;Le Fabuleux destin d&rsquo;Am&eacute;lie Poulain&rdquo; sunt filmate &icirc;n gări sau &icirc;n stații de metrou pariziene.</p>
<p><strong>Cour Saint-&Eacute;milion.<br />
</strong> Una din staţiile mai puţin vizitate de turişti &ndash; dar foarte apreciate de cunoscători &ndash; e Cour Saint-&Eacute;milion, pe linia 14, care trimite la ceea ce era c&acirc;ndva un sat &icirc;nvechinat Parisului, Bercy. Concret, din secolul al XVIII-lea, depozitele de vin erau situate de-a lungul Senei, &icirc;n satul Bercy, pentru a nu fi supuse impozitării &ndash; iar această localitate anume era una dintre cele mai populate din apropierea Parisului.  </p>
<p>Intr&acirc;nd parțial &icirc;n componența Parisului, &icirc;n 1859, parcul castelului Bercy s-a lăsat treptat ocupat de depozitele de vin, &icirc;n timp de castelul a fost dăr&acirc;mat (&icirc;n 1861). Includerea părții din Bercy &icirc;n Paris a fost cea care a determinat autoritățile publice să extindă depozitele av&acirc;nd &icirc;n vedere creșterea constantă a consumului de alcool. Două depozite, le Petit Bercy și Grand Bercy, au fost construite de arhitectul Viollet-le-Duc &icirc;ncep&acirc;nd cu 1869. Depozitele s-au extins treptat, ajung&acirc;nd să ocupe 42 de hectare. Pe locul acestora se află astăzi centrul comercial Bercy Village, &icirc;n vreme ce &bdquo;satul&rdquo; Saint &Eacute;milion e, la propriu, o călătorie &icirc;n trecut: casele de piatră din această zonă amintesc că &icirc;n urmă cu aproape 100 de ani ele au fost construite cu multe deschideri pentru a facilita trecerea butoaielor și implicit activitatea comercială. De renovarea acestora s-au ocupat arhitecții Denis Valode și Jean Pistre &icirc;n perioada 1995-2000.</p>
<p><strong>La bal.<br />
</strong> Le Blute-Fin și Le Radet constituie &icirc;mpreună Moulin de la Galette, &icirc;n cartierul Montmartre (staţia Lamarck-Caulaincourt, linia 12). Aceste mori au fost folosite pentru a pisa gr&acirc;ul şi, &icirc;n general, recolta. Le Blute-Fin devine Le Moulin de la Galette &icirc;n 1860, denumire ce a dat naștere și unui dans popular. Aici e locul unde Renoir a pictat cunoscutul tablou &bdquo;Bal du Moulin de la Galette&ldquo;, ce poate fi admirat la Mus&eacute;e d&rsquo;Orsay. Starea de exuberanță a oamenilor reprezentanți &icirc;n tablou e una care descrie perfect Parisului acelor vremuri. Transformat succesiv &icirc;n sala de concerte, studio de televiziune și, ulterior, restaurant, Le Moulin de la Galette n-a &icirc;ncetat să atragă &icirc;n mod constant artiști din toate mediile. &Icirc;n prezent este integrată &icirc;n cadrul unui domeniu privat unde publicul larg nu are acces &ndash; dar cel cu dare de m&acirc;nă are acces la restaurant, a cărui intrare e străjuită de vechea elice a morii de v&acirc;nt Radet. </p>
<p><strong>Muzeul din fosta gară.<br />
</strong> Și pentru că am amintit de Mus&eacute;e d&rsquo;Orsay (staţia Solf&eacute;rino, linia 12), situat &icirc;n apropierea Senei, pe cheiul Anatole-France, acesta a fost inițial un palat construit la ordinul lui Napoleon cu destinația de a fi sediul Ministerului pentru Afacerile Externe. Cu toate că a găzduit temporar Consiliul de Stat, clădirea a fost incendiată &icirc;n 1871. Destinația ei ulterioară poate părea multora surprinzătoare, căci compania Paris-Orl&eacute;ans a preluat acest imobil cu dorința de a-l transforma &icirc;n noul punct terminus al rutei feroviare Paris-Orl&eacute;ans. Fiind inaugurată tot &icirc;n 1900, cu prilejul Expoziției Universale, clădirea gării nu s-a bucurat de succes deoarece bogatele sale decoruri interioare &ndash; bolțile mai ales &ndash; nu au permis ca trenurile cu tracțiune electrică să intre &icirc;n gară. De aceea, &icirc;n decursul timpului, ea a servit &icirc;n alte scopuri, chiar spaţiu pentru diverse piese de teatru, p&acirc;nă c&acirc;nd președintele Val&eacute;ry Giscard d&rsquo;Estaing i-a atribuit un rol cu care va intra &icirc;n istorie: cel de muzeu. Rivaliz&acirc;nd direct cu Muzeul Louvre &icirc;n ce privește colecțiile de artă, Mus&eacute;e d&rsquo;Orsay este el &icirc;nsuşi o piesă de muzeu &ndash; unicitatea spaţiului o dovedeşte cu prisosinţă.  </p>
<p><strong>Sursa: historia.ro</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/destinul-fabulos-al-metroului-din-paris-131403.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>În culisele Istoriei: OMUL DINTRE VIAȚĂ ȘI DESTIN&#8230;</title>
		<link>https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-omul-dintre-viata-si-destin-113600.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-omul-dintre-viata-si-destin-113600.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Iurie Colesnic]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 01 Aug 2017 05:30:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[Andrei Lupan]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[istorie]]></category>
		<category><![CDATA[viață]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-omul-dintre-viata-si-destin-113600.html/</guid>

					<description><![CDATA[Cele c&#226;teva poezii tipărite &#238;n Viaţa Basarabiei atestă doar aspiraţiile acelui t&#226;năr pe nume Andrei LUPAN.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Faptul că a debutat &icirc;ntr-o revistă interbelică, Lupan &icirc;ntr-un fel &icirc;i datora lui Nicolai Costenco, formatorul generaţiei, care &icirc;nţeleg&acirc;nd că o confruntare dintre generaţii este inevitabilă, că va veni o zi c&acirc;nd cei mai &icirc;n v&acirc;rstă vor trebui să cedeze terenul &icirc;n faţa celor tineri, dar pentru aceasta era nevoie să se facă presiuni, să existe un număr mare de autori tineri, cu diverse stiluri şi care s-ar impune &icirc;n aria literară a Basarabiei. Dar nici N. Costenco n-a știut p&acirc;nă la revenirea &icirc;n 1956 din GULAG, că L.Andriu și A.Cudric, care publica &icirc;n revista &bdquo;Viața Basarabiei&rdquo; nu este altul dec&acirc;t Andrei Lupan.<br />
Lupan i-a &icirc;ntors datoria lui Costenco, atunci c&acirc;nd acesta a revenit din GULAG şi era asaltat de probleme existențiale, a contribuit la reabilitarea lui &icirc;n faţa organelor sovietice. Aşa un debut literar poate schimba destinele oamenilor. </p>
<p>Bibliografia lui Andrei Lupan legată de revista &bdquo;Viața Basarabiei&rdquo; o includem chiar &icirc;n cadrul unei biografii pe care o reproducem &icirc;ntr-o formulă enciclopedică:<br />
&bdquo;Lupan, Andrei (15.II.1912, s. Mihuleni, r-nul Şoldăneşti &ndash; 27.VIII.1992, Chişinău)<br />
Studii: şcoala primară &icirc;n satul natal, Şcoala Agricolă de la Cucuruzeni (1929); Şcoala de Viticultură din Chişinău (1934). A făcut parte din cercul antifascist al lui Petru Constantinescu-Iaşi. Student al Facultăţii de agronomie din Chişinău (1935). A absolvit Institutul Agricol M.V.Frunze din Chişinău (1941).</p>
<p>A debutat cu poezia Biografie (1932) &icirc;n revista literară Adevărul literar şi artistic din Bucureşti.</p>
<p>A fost membru al Partidului Comunist Rom&acirc;n din 1936, membru al PCUS abia 1956, căci activitatea de ilegalist &icirc;n cadrul Partidului Comunist Rom&acirc;n nu i-a fost recunoscută, membru al Academiei de Ştiinţe a RSSM din 1961, erou al Muncii socialiste din 1982. Secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din 1954-1971, preşedinte al Sovietului Suprem al RSSM din 1963 p&acirc;nă &icirc;n 1967, locţiitor al preşedintelui Prezidiumului Suprem din 1967 p&acirc;nă &icirc;n 1971.</p>
<p>Opera: Poezii (1947); Intrarea &icirc;n baladă (1954); Doina mulţămirii (1954); Haz de necaz (1957); Meşter-faur (1958); Frate al păm&acirc;ntului (1959); Legea găzduirii (1966); Versuri (1967); Gromovnic (1973); Cărţile şi răbojul anilor (1969); Lumina (1966); Magistrale (1976); Mijatca (1971); Scrieri (&icirc;n 3 volume) (1973); Sat uitat (1978).<br />
Versuri: Stihi (1982); Poezii (1985).<br />
La Viaţa Basarabiei Andrei Lupan a ajuns să fie publicat tot &icirc;n circumstanţele formării noii generaţii, fiindcă tinerii Nicolai Costenco, Sergiu Matei Nica, Vasile Luţcan, Gheorghe Bezviconi, căutau insistent să formeze nucleul noii generaţii şi orice &icirc;ncercare literară promiţătoare era atrasă la colaborare. Bibliografia revistei atestă această atenţie din partea redacţiei: Amintirea. -1933. &#8211; nr.8. &#8211; Semn.: L.Andriu; Noi şi Părcănenii. &#8211; 1937. &#8211; nr.3-4. &#8211; Semn.: L.Andriu; Tăr&acirc;m vechiu. &#8211; 1937. &#8211; nr.7-8. &#8211; Semn.: A. Cudric.</p>
<p>Andrei Lupan a fost unul dintre puţinii scriitori care nu confunda locul lui &icirc;n societate şi talentul literar. El admira autorii talentaţi şi a mers cu Ion Druţă p&acirc;nă la capăt, fiind convins &icirc;n realul talent al acestui prozator. A susţinut zeci de tineri tot &icirc;n speranţa că ei vor străluci veritabil pe cerul acestei literaturi. C&acirc;nd Leonida Lari nu izbutea să editeze cartea de debut Piaţa Diolei, prefaţa plachetei i-a scris-o Andrei Lupan şi cartea a apărut.</p>
<p>Despre o altă fațetă mai puțin cunoscută a scriitorului Andrei Lupan scrie marele prozator Ion Druță &icirc;n eseul memorialistic &bdquo;Lupaniada&rdquo;, publicat &icirc;n volumul &bdquo;Grădina Domnului&rdquo; (Cartier, 2017):<br />
&bdquo;&Icirc;n ciuda originii sale țărănești, arta teatrală a fost totdeauna una dintre cele mai mari pasiuni ale lui Lupan. &Icirc;n anii de după război, c&acirc;nd teatrele din Chișinău făceau primii pași, el era deja prezent &icirc;n sală și nu-mi &icirc;nchipui să fi fost &icirc;n repertoriul teatrului moldovenesc ori a teatrului rus din Chișinău vreo montare pe care Andrei Pavlovici să nu o fi văzut. Chiar dacă spectacolul a fost prezentat o singură dată, chiar dacă nici nu s-ar fi ajuns la premieră, oprit fiind la repetițiile generale.&rdquo;</p>
<p>Profunzimea și veridicul acestor afirmații o confirmă un articol sinteză scris de Andrei Lupan chiar la &icirc;nceputul dezghețului hrușciovist c&acirc;nd era riscant să faci afirmații despre necesitatea promovării artei și conștiinței naționale. Aceasta, mai ales, că la Chișinău vegheau vigilent asupra acestei teme cerberii veniți din RASSM, adică de la Tiraspol. </p>
<p>Dar nu era și cazul scriitorului Andrei Lupan să stea amorțit de frică.<br />
La 24 martie 1957 ziarul Cultura Moldovei &icirc;n nr. 24 publică un material de problemă semnat de el:</p>
<h1>&bdquo;&Icirc;nt&acirc;lniri triste: repertoriu, literatură, regie&rdquo;</h1>
<p>De ani de zile teatrele noastre se jeluiesc de lipsa de repertoriu, cer scriitorilor noi piese pe cele mai mari şi mai arzătoare teme ale actualităţii. Scriitorii &icirc;şi cercetează activul şi recunosc că dintre toate genurile literare, dramaturgia e cel care răm&acirc;ne mai mult &icirc;n urmă. Mare şi p&acirc;nă acum neacoperită este datoria dramaturgilor faţă de spectatori. Măcar că &icirc;n acest domeniu se duce o muncă creatoare cu adevărat uriaşă, noi, scriitorii, cele mai dese nereuşite şi decepţii anume cu piesele le-am avut de suferit. </p>
<p>Cu toată critica &icirc;ntemeiată, ce aduce dramaturgia, ar fi nedrept să nu se recunoască eforturile permanente ale celor mai mulţi dintre ei, care, &icirc;n ciuda multor nereuşite, continuă să creeze şi să aducă la preţuirea spectatorilor opere dramatice noi. Lucrul ar fi fost destul de trist şi descurajator, dacă autorul n-ar fi convins că prin aceasta, el merge pe drumul creşterii sale, că toate neplăcerile şi insuccesele devin pentru el o şcoală grea şi aspră, dar o şcoală binecuv&acirc;ntată, prin care trebuie să treacă. </p>
<p>O biruinţă adevărată merită trudă &icirc;ndelungată. Şi dacă totul s-ar termina cu munca scriitorului, greutăţile ar părea &icirc;ncă oricum trandafirii. Dar se ştie că abia c&acirc;nd cade ultima cortină pe ultima variantă &icirc;n manuscris, &icirc;ncepe adevărata probă a talentului, a puterii de muncă şi a capacităţii creatoare. Piesa, scrisă de unul, e supusă apoi judecăţii unui colectiv &icirc;ntreg de artişti, regizori, decoratori &ndash; toţi oameni de &icirc;naltă cultură artistică, chemaţi s-o &icirc;nţeleagă, să-i recunoască valoarea literară şi scenică, să-şi găsească &icirc;n ea spaţiu de afirmare a talentului, a entuziasmului şi a concepţiei lor artistice. Se &icirc;ncepe munca migăloasă de ceas cu ceas, datorită căreia opera literară devine spectacol. Cine a trecut măcar o dată printr-o astfel de &icirc;ncercare ştie că aceasta nu este o simplă vorbă, dar un proces creator din cele mai organice şi mai ad&acirc;nci. Astăzi nu ne putem aminti de teatrul lui Alecsandri fără a vorbi de M. Millo, M. Pascali, nu putem vorbi de teatrul lui Caragiale fără a pomeni de Ia. Brezianu. <br />
Şi teatrul rus, şi teatrul ucrainean, şi teatrul francez, italian, şi, &icirc;n general, toate teatrele naţionale şi-au &icirc;mpletit, &icirc;n felul acesta, istoria lor cu literatura şi dramaturgia naţională, apăr&acirc;nd &icirc;n istoria artei universale ca organisme integrale, vii şi trainice. MHAT &icirc;nseamnă Cehov, Gorki, Stanislavski, Nemirovici-Dancenko, Moskvin, Kacialov; Teatrul Mic &icirc;nseamnă Ostrovski, Şcepkin, Sadovski, Ermolova. </p>
<p>Istoria acestor teatre cuprinde &icirc;ntr-un tot şi arta scenică, şi dramaturgia rusă. C&acirc;nd ne g&acirc;ndim &icirc;nsă la Teatrul nostru moldovenesc dramatic, ne surprinde &icirc;n mod dureros cu totul altceva: ruperea teatrului de dramaturgia clasică şi sovietică moldovenească, &icirc;n general de literatura moldovenească. Acest lucru &icirc;l recunosc şi actorii, şi conducerea teatrului. Aceasta a devenit una din pricinile răm&acirc;nerii &icirc;n urmă a teatrului. Această ruptură &icirc;şi pune amprenta pe activitatea &icirc;ntreagă, pe spectacolele care, cu toate stăruinţele actorilor talentaţi, vădesc lipsa unei culturi literare serioase, lipsa unei limbi literare, a simţului valorii literare. Aceasta ar trebui să alarmeze &icirc;n gradul cel mai &icirc;nalt conducerea artistică a teatrului, care este datoare să găsească pricinile situaţiei şi să-i pună odată capăt. </p>
<p>Din păcate, trec ani după ani şi teatrul se complace &icirc;n această rupere de literatură şi de dramaturgia clasică. De ani de zile publicul, care vede la ce nivel &icirc;nalt s-a ridicat republica, cere ca şi teatrul nostru să păşească &icirc;n frunte pe drumul culturii. Şi totuşi, p&acirc;nă acum zadarnice-i sunt aşteptările. Nu există &icirc;n republică şcolari care să nu cunoască literatura moldovenească, &icirc;ncep&acirc;nd de la izvoare şi p&acirc;nă azi. &Icirc;n casele muncitorilor şi colhoznicilor stau pe rafturi cărţile minunate ale clasicilor moldoveni, alături de cărţile scriitorilor sovietici. Bogăţia aceasta lipseşte &icirc;nsă din bagajul literar al multora dintre artişti şi, ce-i mai trist, din repertoriul teatrului nostru de stat. </p>
<p>Spectatorii se &icirc;ntreabă cu &icirc;ngrijorare: c&acirc;nd vom vedea dramaturgia clasică şi cea sovietică moldovenească pe scena teatrului nostru? Zilele trecute, la o adunare a lucrătorilor artei din raionul Lenin, am primit un răspuns cu totul trist. Regizorul principal al teatrului moldovenesc, tov. Gherlac, şi regizorul teatrului rus, tov. Vengre, ne-au demonstrat &icirc;ncă o dată că problema aceasta pe ei nu-i preocupă. Tov. Vengre, după un obicei nedezminţit, a recunoscut că p&acirc;nă astăzi, el nici n-a &icirc;ncercat să pună ceva din dramaturgia naţională, dar făgăduieşte că va &icirc;ncerca să facă aceasta pe viitor. Tov. Vengre, an după an, iese la tribună la zile mari, repet&acirc;nd fără nicio jenă ritualul recunoaşterii greşelilor şi al făgăduielii goale&#8230; <br />
&Icirc;n ce-l priveşte pe tov. Gherlac, dumnealui ne-a spus destul de lămurit să nu ne aşteptăm la cine ştie ce: se va face ceva mai puţin, dec&acirc;t s-a făcut p&acirc;nă astăzi. După multă codeală şi tărăgăneală ne făgăduieşte un spectacol: &bdquo;Ochiul babei&rdquo;, &icirc;nscenat după povestea &bdquo;Soacra cu trei nurori&rdquo;. Aceasta n-are de-a face cu dramaturgia noastră clasică, dar totuşi, aşteptăm spectacolul ca pe ceva binevenit. Regia artistică ocoleşte &icirc;nsă punerea &icirc;n scenă a pieselor pentru care ea ar trebui să lupte din convingere şi din iniţiativă proprie ca pentru un factor de cea mai &icirc;naltă valoare politico-culturală, ca pentru unul dintre cele mai temeinice mijloace de ridicare a teatrului şi a calificaţiei artiştilor. N-ar face oare cinste teatrului spectacole ca: &bdquo;Răzvan şi Vidra&rdquo;, &bdquo;Despot-Vodă&rdquo;, &bdquo;Apus de soare&rdquo;, &bdquo;Viforul&rdquo;, &bdquo;Luceafărul&rdquo;, &bdquo;Ovidiu&rdquo;, &bdquo;F&acirc;nt&acirc;na Blanduziei&rdquo;, &bdquo;Moartea lui Lermontov&rdquo; şi multe altele? Care artist bun n-ar privi interpretarea unor roluri &icirc;n aceste piese ca un act de &icirc;naltă creaţie?</p>
<p>Ştim toţi că gloria teatrului o constituie nu improvizaţiile uşoare, dar operele mari, jucate pe scenă de-a lungul anilor. Şi artiştii, şi teatrul au avut succese mari anume cu piese ale marilor dramaturgii: &bdquo;Revizorul&rdquo;, &bdquo;O scrisoare pierdută&rdquo; (deşi&#8230; ciuntită), &bdquo;Tartiuf&rdquo;, &bdquo;Orologiul Kremlinului&rdquo;, &bdquo;S&acirc;nziana şi Pepelea&rdquo; şi altele. Aceste spectacole, infinit mai grele dec&acirc;t &bdquo;Haiducii&rdquo;, au fost cele mai reuşite anume pentru că au ridicat puterea creatoare a artiştilor, au dat roluri de &icirc;naltă valoare, au fost prezentate &icirc;ntr-o limbă literară corectă, bogată. </p>
<p>&Icirc;ntorc&acirc;ndu-ne la făgăduiala tovarăşului Gherlac, ne temem că &bdquo;Ochiul babei&rdquo; a fost ales pentru a nu risca o muncă mai &icirc;ndrăzneaţă. Dar e vremea de a ne rupe de tagma babelor şi a moşnegilor&#8230; </p>
<p>Teatrul ar putea găsi drumul de &icirc;ndreptare, pun&acirc;nd cu &icirc;ndrăzneală şi cu interes deosebit anume piese din repertoriul clasic şi actual. Dar el n-o face. Ca o datorie plictisitoare este privit aceasta de către regia teatrului. &Icirc;n loc să caute piesele dramaturgiei noastre clasice, care ar putea constitui o adevărată şcoală pentru actori &ndash; şi ca dramaturgie, şi ca limbă literară &ndash; regia teatrului invocă orice motiv care i-ar &icirc;ndreptăţi neglijarea acestui repertoriu. Nu vrem să insistăm aici asupra neglijării pieselor sovietice moldoveneşti. &Icirc;n privinţa aceasta, teatrul foloseşte argumente la care este greu să răspunzi, fără să fii acuzat, că vorbeşti &icirc;n mod interesat. &Icirc;ntr-adevăr, ce poţi răspunde, dacă ţi se va spune că vreme de ani de zile au fost respinse toate piesele originale sovietice moldoveneşti, pentru că ele sunt slabe?&rdquo;</p>
<p><em><strong>(Continuare &icirc;n numărul următor)</strong></em></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-omul-dintre-viata-si-destin-113600.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Din culisele Istoriei: DESTIN ROMÂNESC&#8230;</title>
		<link>https://timpul.md/articol/din-culisele-istoriei-destin-romanesc-55922.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/din-culisele-istoriei-destin-romanesc-55922.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Iurie Colesnic]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 03 Mar 2014 05:08:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[America]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[românia]]></category>
		<category><![CDATA[timonu]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/din-culisele-istoriei-destin-romanesc-55922.html/</guid>

					<description><![CDATA[Născută la Iași, a debutat &#238;n literatură la Chișinău și s-a stins din viață la București. Un destin obișnuit pentru rom&#226;nii din sec. XX.<br />
Discipolă a Şcolii Eparhiale din Chişinău unde directoare era Elena Alistar, mătușa ei, Magda Isanos, fiica medicilor Mihail şi Elisabeta Isanos de la spitalul din Costiujeni, de cum a publicat primele versuri &#238;n revistele de liceu, şi-a confirmat valoarea ca o poetă lider a generaţiei.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Răsărită fulgerător pe firmamentul literaturii basarabene, Magda Isanos a fost remarcată nu numai de colegii de generaţie, care s-au grăbit s-o aibă &icirc;n calitate de colaboratoare la revistele liceenilor din Chişinău, dar şi scriitorii consacraţi, &icirc;n primul r&acirc;nd, Nicolae Costenco, redactorul-șef, au ţinut s-o aibă printre colaboratorii revistei Viaţa Basarabiei, fiindcă doar o singură apariţie &icirc;n această publicaţie &icirc;nsemna deja o recunoaştere certă a valorii literare. Iar bibliografia Magdei Isanos atestă mai multe apariţii:</p>
<p>Ploaie. (1934 &#8211; nr.3); Rochia. (1935. &#8211; nr.11-12); Dorinţa.  (1936 &#8211; nr.1); Grădinărie. (1936 &#8211; nr.1); Toamnă; Atavism. (1936 &#8211; nr.3-4).</p>
<p>&Icirc;ntr-un fel, revista a legat-o pe Magda Isanos de istoria literaturii basarabene. Viaţa ei scurtă, opera nu prea voluminoasă este direct raportată la perioada chişinăuiană, la mediul care a format-o şi a lansat-o &icirc;n literatură. Peste ani Pan Halippa, Nicolai Costenco şi-au făcut din acest debut al Magdei Isanos un titlu de glorie. Așa spre exemplu Pan Halippa &icirc;i scria lui Anton Crihan &icirc;n America: <br />
&bdquo;12 Mai 1969.</p>
<p>Dragă Antoane,<br />
Am primit scrisoarea Dumitale cu privire la nepotul meu şi la A. Boldur şi m-am executat pe loc. Adecă, i-am anunţat. C&acirc;t priveşte ziarul &bdquo;America&rdquo;, n-am cui scrie, căci la Institutul de studii istorice şi social-politice a P.C.R., unde eu am legături bune, mi s-a spus că acest ziar a &icirc;ncetat să mai apară. Căci dacă apărea, nu putea să nu ajungă şi la un abonat din Rom&acirc;nia şi mai ales la Institut. De altfel, lucrul acesta mi l-o confirmat d. Paul Miron, un rom&acirc;n din provincia noastră, care scoate la Freiburg o revistă &bdquo;Prodromos&rdquo;, foaie de g&acirc;nd şi apropiere creştină&rdquo;, şi care a fost la mine de două ori şi mi-a vorbit amănunţit, cum a plecat el la vr&acirc;sta de 18 ani şi acuma este &icirc;n Germania profesor. &Icirc;ntr-un număr din această revistă, el a publicat un articol despre Magda Isanos, care provine din părinţi ardeleni mocani, s-a născut la Iaşi, dar şi-a făcut copilăria la Costiugenii noştri, a &icirc;nvăţat la Liceul Eparhial din Chişinău şi dreptul şi l-a făcut la Universitatea din Iaşi. Prin acest articol, &icirc;n care P. Miron face o caracteristică foarte frumoasă şi dreaptă a creaţiunii poetice a Magdei Isanos, se dă o dovadă, că autorul ţine la provincia lui natală. De altfel P.M. mi-a cerut şi mie o colaborare şi eu i-am indicat să iee ce vrea din revista mea &bdquo;Viaţa Basarabiei&rdquo; tot ce vrea şi va găsi ce lua, că revista a apărut doar peste 12 ani şi prezintă un adevărat magazin de istorie, literatură şi &icirc;n general cultură rom&acirc;nească basarabeană şi generală.</p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/image.png" width="465" height="304" alt="" /></p>
<p>&Icirc;ţi scriu lucrul acesta pentru motivul, că m-am convins, că rom&acirc;nii noştri basarabeni ar putea să folosească situaţia lor &icirc;n streinătate pentru a face un serviciu bun cauzei noastre. M-am g&acirc;ndit, că dacă P. Miron face lucrul acesta &icirc;n Germania, de ce nu l-ar face Anton Crihan &icirc;n America, Leonida Porumbescu &icirc;n Italia, Ionel I. Inculeţ &icirc;n Canada, Djoni Stere &icirc;n Franţa şi poate şi alţii cari mai sunt. Noi aici &icirc;n ţară nu trebuie să facem nimic, ca să nu creăm dificultăţi conducerii statului, pentru că Moscova este foarte bănuitoare şi severă unde poate. Dar &icirc;n ţările libere, ai noştri ar putea să facă fără să ţie samă de bizdicurile sovietice. De ce tace A.C. din America?&rdquo; (Dintr-o scrisoare către Anton Crihan). </p>
<p>Regretăm mult că această poetă foarte interesantă, foarte sensibilă este puţin cunoscută de contemporanii noştri, pe c&acirc;nd biografia ei răm&acirc;ne şi mai puţin cunoscută:</p>
<p>Isanos Magda (17.IV.1916, Iaşi &ndash; 14.XI.1944, Bucureşti), poetă. </p>
<p>Studii: Şcoala Eparhială din Chişinău și la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi unde se &icirc;nscrie &icirc;n 1934.<br />
A debutat &icirc;n revista Licurici (1932) a Liceului de băieți &bdquo;B.P. Hasdeu&rdquo; cu poeziile: Primăvara și Aș vrea un basm. A colaborat la periodicele: &Icirc;nsemnări ieşene, Jurnalul literar, Iaşul, Viaţa Rom&acirc;nească ş.a.</p>
<p>Opera: Poezii (Iași,1943); postum s-au publicat: C&acirc;ntarea munţilor (București,1945); Focurile (dramă &icirc;n patru acte, &icirc;n colaborare cu E. Camilar, 1945); Ţara luminii (București,1946); Poezii (culegere şi prezentare de C. Baltazar, București,1947); Minunata istorie a lui Nastratin Hogea (&icirc;n colaborare cu E. Camilar, 1945) ş.a.</p>
<p>Despre primele ei apariții publice scrie &icirc;ntr-un medalion memorialistic actorul și prozatorul Dominte Timonu:</p>
<p>&bdquo;Cu Magda Isanos am fost colegi de cenaclu.<br />
Ședințele cenaclului aveau loc &icirc;n fiecare s&acirc;mbătă seara &icirc;n sala de festivități a primăriei și &icirc;ncepeau de obicei cu un referat, &icirc;n care se ridica o problemă mai  spinoasă, ca despre stil, valoarea artistică a unei opere, sau chiar despre &icirc;nsăși noțiunea de artă.<br />
După momentul acesta, zis  uneori și &bdquo;&icirc;ncălzire&rdquo;, citeau din lucrările lor c&acirc;țiva membri ai cenaclului, bine&icirc;nțeles, proză și poezie.<br />
C&acirc;nd discuțiile luau sf&acirc;rșit, o parte din membrii cenaclului, de fapt cei mai mulți, treceau vizavi de primărie, la c&acirc;rciumioara lui Zelțer, pentru așa-zisa &icirc;mpăcare.</p>
<p>&#8230;Nu-i mai puțin adevărat că la aceste ședințe ale cenaclului, c&acirc;t și &icirc;n paginile &bdquo;Itinerar&rdquo;-ului &icirc;și făceau apariția sporadic Gala Galaction, care preda la facultatea de teologie din orașul &icirc;n care plouă de trei ori pe săptăm&acirc;nă, D. Iov, Ion Buzdugan, actorul și prozatorul Gh. V. Madan, N. Dunăreanu, astăzi decanul de v&acirc;rstă al Uniunii Scriitorilor din Rom&acirc;nia, și &icirc;ncă mulți alții.</p>
<p>&#8230;Magda Isanos &icirc;nsă, căci despre ea vroiam să vorbesc &icirc;n aceste r&acirc;nduri, n-a mers &bdquo;vizavi, cu banda&rdquo;, și, dacă o aveai &icirc;n față, te puteai convinge de aceasta cu multă, foarte multă ușurință. </p>
<p>Magda Isanos, fiica unui medic, cam smolițică, cu ochii mari și vii, tăcută, rece, distantă, părea de o gravă seriozitate.<br />
Cei c&acirc;țiva tineri de v&acirc;rsta ei nu-i prea dădeau t&acirc;rcoale, așa cum se &icirc;nt&acirc;mplă de obicei de c&acirc;nd e lumea lume, tocmai pentru răceala pe care o afișa.</p>
<p>Pe vremea aceea &icirc;ncă nu se relevase ca poetă și nici nu promitea, cel puțin. Era abia la &icirc;nceput de drum, iar puținul ce publicase, prin revistele locale, n-o impuneau ca poetă&rdquo;.</p>
<p>Aceste r&acirc;nduri scrise de Dominte Timonu pun accentul pe un vechi adevăr. &Icirc;n literatură, ierarhiile sunt o chestiune de moment, ca fluturii ce trăiesc frumos o singură zi.</p>
<p>Trec doar c&acirc;țiva ani și el constată &icirc;n același medalion:</p>
<p>&bdquo;La capătul unui drum spinos și greu, biruința strălucește din plin, vie și &icirc;ncununată cu lauri.<br />
Dacă Magda Isanos a izbutit să se &icirc;nalțe p&acirc;nă la măiestria literară unde se găsește astăzi, loc bine definit &icirc;n lirica rom&acirc;nească, desigur că meritul &icirc;i aparține ei &icirc;n primul r&acirc;nd. Fără &icirc;ndoială, că o contribuție au constituit-o și discuțiile purtate pe vremea aceea &icirc;n cadrul cenaclului de atunci, c&acirc;t și a paginilor revistelor literare, și mai ales a &bdquo;Itinerarului&rdquo; de sub direcția lui Iorgu Tudor.</p>
<p>Despre directorul &bdquo;Itinerarului&rdquo;, Iorgu Tudor, aș fi vrut să adaug că nu s-a impus prin lucrările lui literare, dar a fost un animator at&acirc;t de pătimaș, &icirc;nc&acirc;t &bdquo;Itinerarul&rdquo; vedea lumina tiparului sacrific&acirc;nd c&acirc;te ceva din bucata lui zilnică de p&acirc;ine.&rdquo; (Dominte Timonu &bdquo;Scara din umbră și lumină&rdquo; &#8211; Chișinău, 2008, pag.196-198). </p>
<p>Amănunte despre poetă, scrie mai t&acirc;rziu preotul și scriitorul Alexandru Bardieru &icirc;n revista Clopotul din Botoşani: &bdquo;Cunoştinţa mea cu Magda Isanos, &icirc;şi are geneza &icirc;ntr-un fapt literar. Am&acirc;ndoi &icirc;nvăţam &icirc;n acelaşi oraş, eram &icirc;n aceeaşi clasă, dar la şcoli cu profil diferit. Cum demonul scrisului mă &icirc;ncerca de pe atunci, Societatea Culturală a şcolii mă &icirc;nsărcinase cu redactarea unei reviste, intitulată Limba noastră. Magda Isanos conducea şi ea o revistă intitulată modest Ghiocei. Aşadar, din scris ne cunoaştem. La o perioadă de numai zece ani tereştri, eleva de care mă despărţeam atunci, avea să urce coordonatele Parnasului, mai vertiginos dec&acirc;t mă aşteptam. Avea să treacă prin frumuseţile acestei vieţi, ating&acirc;nd toate treptele: de la eminenta studentă, la d&acirc;rza apărătoare a celor obidiţi, de la devotata soţie, la duioasa mamă, şi de la conştienta cetăţeancă, la &icirc;nflăcărata stegară a &bdquo;veacului cel mare&rdquo;. Poeta se impune &icirc;n lumea literelor, şi este apreciată elogios de critică. Dar, &ndash; suferindă şi mai ales conştientă că aripa morţii f&acirc;lf&acirc;ie &icirc;n preajma sa, se &icirc;nd&acirc;rjeşte mai aprig. Scrie cu febrilitate. Abia apucase să vadă şi să salute triumful &bdquo;anului unu&rdquo;, bucuria i se fr&acirc;nge fulgerător, şi pentru totdeauna &icirc;n trista zi de 14 noiembrie 1944&rdquo;. </p>
<p>Viața ei privată a fost la fel foarte zbuciumată. După o căsătorie de scurtă durată , divorțează și abia &icirc;n 1939 la 31 martie se căsătorește cu Eusebiu Camilar, scriitor și viitor academician. Din această căsătorie a rezultat un singur copil. Elisabeta, născută &icirc;n 1943, la Iași. &Icirc;n 1944 s-au stabilit cu traiul la București, fiindcă Iașul era prea aproape de linia frontului. Tot acolo sosise și familia ei refugiată a doua oară din Basarabia. &Icirc;n noaptea de 5 spre 6 iunie 1944, &icirc;n timpul unui bombardament efectuat de aviația sovietică a fost distrusă casa de la Iași, unde au ars manuscrisele și biblioteca. A fost o lovitură cruntă și irecuperabilă. Inima poetei n-a rezistat și s-a oprit din mersul ei pe 17 noiembrie, la București, &icirc;n casa de pe str. Popa Nan 49&#8230;</p>
<p>Magda Isanos scria &icirc;ntr-o poezie amintind de-un epitaf:<br />
Ca niște pași, ca aripi muiate-n lumină<br />
trec amintirile peste sufletul meu,<br />
și fermecată de zborul acesta, senină,<br />
asemenea zărilor, toamna, sunt eu.<br />
(Ca niște pași&#8230;)</p>
<p>La spitalul psihiatric din Costiujeni mai sunt &icirc;ncă mormintele buneilor Isanos, care au fost medici la acest spital.<br />
Iar la București, la Cimitirul Bellu sunt mormintele familiei Isanos&#8230;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/din-culisele-istoriei-destin-romanesc-55922.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Omul care-și adună Neamul în inimă&#8230;</title>
		<link>https://timpul.md/articol/omul-care-si-aduna-neamul-in-inima-48946.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/omul-care-si-aduna-neamul-in-inima-48946.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 30 Sep 2013 03:56:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[inimă]]></category>
		<category><![CDATA[neam]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/omul-care-si-aduna-neamul-in-inima-48946.html/</guid>

					<description><![CDATA[Toată viața omul culege impresii, pe care, ca să le povestească, ar avea necesitate, probabil, de &#238;ncă o viață.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-size: 12px">De aceea majoritatea, pur și simplu, &icirc;și duc destinul, afl&acirc;ndu-și rostul doar &icirc;n clipa pe care o trăiesc. E și firesc, e și lumește! Pe c&acirc;nd oamenii de creație, &icirc;nzestrați cu o sensibilitate aleasă, sunt marcați de simțul datoriei față de Creator, față de baștină, de părinți, față de străbuni, de &icirc;naintași, dar și de o responsabilitate accentuată față de sine. Astfel, aceștia caută mereu prin harul lor să fixeze pe p&acirc;nza invizibilă a istoriei toate trăirile care le aparțin, dar, mai ales, cele legate de neamul lor. E minunat, cred eu, și firesc să existe asemenea hărăziți (aleși), care să nu permită ca uitarea să crească asemeni unui zid impenetrabil &icirc;n calea generațiilor ce vin și se trec&#8230;<br />
</span><br />
Nu știu dacă domnul Gheorghe Marin &ndash; omul din Lumea Cărților (astfel l-am botezat), s-a hotăr&acirc;t, conștient sau din voința Cuiva, să transmită (c&acirc;t mai e printre ai săi) &icirc;n scris &ndash; testamentar, experiența de o viață, fix&acirc;nd astfel tot ce-a acumulat pe parcursul vieții sale. O fi și acesta un fel de angajament &icirc;n slujba memoriei! Sau, poate, intuiția l-a &icirc;ndemnat s-o facă?!  Astfel că, de mai mulți ani stă la masa de g&acirc;ndire (cum se exprima Alexei Marinat) și scrie. Pentru toți &ndash; pentru v&acirc;rstnici și pentru copii: și celor mari, și celor mici dăruindu-le c&acirc;te cinci cărți. </p>
<p>Realmente, domnul Gheorghe Marin este marcat de destinul acestui spațiu rom&acirc;nesc (trec&acirc;nd cu demnitate printr-un regim care i-a &icirc;ngenuncheat pe mulți); este pătruns p&acirc;nă &icirc;n ad&acirc;ncul ființei sale de toate momentele cruciale care au decis soarta acestui neam &icirc;njumătățit (trăind o dramă &icirc;n familie pentru care nu există cuvinte și nici leac de alinare &ndash; pierderea copiilor dragi: Doina și Ion&#8230;). Scriitorul Gh. Marin ajunge să &icirc;nregistreze cu multă măiestrie &icirc;n cronica timpului pagini inedite din destinul Neamului rom&acirc;nesc. </p>
<p>Cea mai recentă lucrare &ndash; &bdquo;Rotonda falnicilor tei&rdquo;, apărută &icirc;n 2012 la Editura &bdquo;Pontos&rdquo;, este o carte deosebită, o mărturisește chiar autorul: &bdquo;Este dedicată confraților mei scriitori și editori, pentru eforturile susținute &icirc;n crearea și promovarea valorilor culturii și istoriei noastre rom&acirc;nești, care ne definește ca Neam&rdquo;. Cartea cuprinde două capitole despre Talente și Destine de &icirc;naintași și contemporani ai Neamului Rom&acirc;nesc. &Icirc;ncep&acirc;nd de la preotul- poet Alexei Mateevici, scriitorul creionează portretele mai multor personalități notorii: Mihail Sadoveanu (pe care &icirc;l descrie &icirc;ntr-o ipostază mai puțin cunoscută de cititori, ca poet), Vasile Militaru (care este un dascăl-martir și care a tălmăcit &icirc;n versuri Psalmii biblici, consacr&acirc;ndu-și &icirc;ntreaga viață educației spirituale). Gh. Marin scrie cu multă dragoste despre &icirc;naintași, cu un sentiment de profundă recunoștință, consider&acirc;ndu-i adevărate călăuze care au așternut punți pentru acei care-i urmează, spre a le asigura trecerea peste cumpenele ce li se vor ivi &icirc;n cale. Dumnealui se bucură sincer de realizările colegilor, prietenilor (sentiment care nu-i este dat oricui!). Dovadă fiind al doilea capitol al cărții consacrat contemporanilor. Aici domnul Marin &bdquo;adună&rdquo; oameni foarte diferiți, unii deja trecuți &icirc;ntr-o altă dimensiune (Emil Loteanu, Gheorghe Vodă, Victor Teleucă), alții abia lansați pe arena prezentului ca personalități, dar pe fiecare protagonist al cărții sale autorul l-a prezentat, dezvăluindu-i frumoasele, dar ascunsele virtuți. Astfel ca lumea să vadă și să aprecieze omul &icirc;n lumina cea adevărată. P&acirc;nă și coperta cărții sugerează mesajul transmis de autor: e o &bdquo;Masă a tăcerii&rdquo;, la care Constantin Br&acirc;ncuși a adunat Neamul&#8230; Scriitorul Gh. Marin și-a adunat la această masă a tăcerii oamenii dragi sufletului (cei din Ieri și din Azi). N-a fost accidentală nici aprecierea &icirc;naltă de care s-a bucurat &bdquo;Rotonda falnicilor tei&rdquo; la Salonul Internațional de Carte organizat de Biblioteca Națională &#8211; &icirc;n cadrul concursului &bdquo;La Masa Tăcerii&rdquo; lucrarea a fost premiată!</p>
<p>Multe aș putea spune despre acest om deosebit. Păstrez pentru domnul Gheorghe și doamna Eugenia MARIN un sentiment de profundă recunoștință. Sentiment pentru care nu am cuvinte&#8230; Am impresia că această familie a plătit (pentru noi toți) cu ce avea mai scump &#8211; &icirc;n numele viitorului acestui spațiu rom&acirc;nesc rupt de Țară. </p>
<p>Domnul Gheorghe Marin este Lucrător Emerit al Culturii, este deținător al Medaliei Meritul Civic&#8230; Știu. Dar cred că acest om merită mult mai mult! Poate nici nu există o apreciere demnă de această familie care a dăruit neamului doi clopotari-martiri: DOINA și ION ALDEA-TEODOROVICI.<br />
Pentru că domnul Marin a venit &icirc;n lumea asta &icirc;n zodia balanței, la 2 octombrie (veacul trecut!) și, iată, suntem &icirc;n această zodie autumnală, eu &icirc;i urez sănătate, lumină &icirc;n suflet și inspirație&#8230;<br />
<strong><br />
Cu tot dragul, <br />
Claudia Partole </strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/omul-care-si-aduna-neamul-in-inima-48946.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>TOPUL ZILEI: Bătăliile care au schimbat soarta lumii</title>
		<link>https://timpul.md/articol/topul-zilei-bataliile-care-au-schimbat-soarta-lumii-46576.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/topul-zilei-bataliile-care-au-schimbat-soarta-lumii-46576.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 01 Aug 2013 04:52:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[bătălii]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[lume]]></category>
		<category><![CDATA[putere]]></category>
		<category><![CDATA[război]]></category>
		<category><![CDATA[schimbare]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/topul-zilei-bataliile-care-au-schimbat-soarta-lumii-46576.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#8222;Poate că pe dumneavoastră nu vă interesează războiul, dar războiul este interesat de dumneavoastră&#8221;. Se presupune că acestea au fost vorbele lui Lev Davidovici Troţki, un adevărat expert &#238;n arta războiului.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Fie că ne place sau nu, războaiele şi bătăliile au scris şi rescris soarta lumii de sute de ori. &Icirc;n urma fiecărei lupte au existat urmări care, fie ele de scurtă durată sau de lungă durată, au avut efect asupra modului &icirc;n care s-a dezvoltat lumea.&nbsp;<br />
&Icirc;n cartea lor apărută anul acesta la editura Polirom, &bdquo;Douăzeci de bătălii care au schimbat lumea&rdquo;, James Lacey şi Williamson descriu cu detalii contextul &icirc;n care s-au purtat douăzeci dintre bătăliile ce au schimbat soarta lumii. <br />
Mai jos, descriem pe scurt o parte dintre aceste bătălii:</p>
<h1>1.	Maraton</h1>
<p>Acum aproximativ 2.500 de ani, 10.000 de atenieni au &bdquo;terorizat&rdquo; o armată de trei ori mai mare alcătuită din ne&icirc;nfricaţii perşi. <br />
Mai exact &icirc;n vara anului 490 &icirc;.e.n., după ce au cucerit mai multe insule din Marea Egee, perşii au acostat la Maraton, consider&acirc;nd că locul de aici le-ar fi asigurat o debarcare &icirc;n siguranţă. Totuşi, comandantul Datis şi oamenii lui nu au luat &icirc;n seamă, sau au subestimat, un amănunt esenţial: c&acirc;mpia avea o singură cale de ieşire care ar fi putut asigura retragerea rapidă a unei armate.</p>
<p>Deşi izvoarele istorice nu indică exact perioada pe care au petrecut-o perşii aici, este clar că ei au stat suficient de mult &icirc;n golful de la Maraton, &icirc;nc&acirc;t să le permită atenienilor să adune o armată. De fapt, atenienii au fost at&acirc;t de rapizi, &icirc;nc&acirc;t au străbătut cei aproximativ 40 de kilometri, p&acirc;nă la Maraton, &icirc;n doar o jumătate de zi. Cu toate acestea lupta nu a &icirc;nceput imediat, ci grecii au decis, mai &icirc;nt&acirc;i, să aştepte p&acirc;nă ce oamenii lui Datis vor răm&acirc;ne fără provizii. Aşa s-a şi &icirc;nt&acirc;mplat. C&acirc;nd Datis a constatat că răm&acirc;ne fără provizii şi c&acirc;nd nu a mai suportat mizeria creată de oastea lui uriaşă, a hotăr&acirc;t că este timpul să &icirc;i atace pe atenieni, &icirc;nsă de fiecare dată c&acirc;nd se uita la cei zece mii de holiţi cu armurile lor strălucind sub doare, se răzg&acirc;ndea d&acirc;ndu-şi seama că lipsa unui corp de infanterie grea ar fi provocat daune mult prea mari &icirc;n r&acirc;ndul armatei sale. Aşa că perşii decid să se retragă. &Icirc;nsă chiar &icirc;n dimineaţa &icirc;n care Datis iniţiază retragerea, atenienii &icirc;mbrăcaţi &icirc;n armuri grele, cu scuturi şi lănci strălucitoare &icirc;ncep să &icirc;nainteze cu pas grăbit spre tabăra perşilor.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/maraton.jpg" width="450" height="225" alt="" /></p>
<p>Fireşte, perşii au fost pe c&acirc;t de uimiţi, pe at&acirc;t de amuzaţi de nebunia care părea să &icirc;i m&acirc;ne pe greci &icirc;n această acţiune aparent sinucigaşă. Şi totuşi, pe măsură ce atenienii organizaţi &icirc;n r&acirc;nduri foarte str&acirc;nse grăbeau ritmul paşilor şi al armurilor devenea din ce &icirc;n ce mai alert, mai obsesiv şi perturbator pentru soldaţii perşi ce &icirc;şi ţineau str&acirc;ns &icirc;n m&acirc;ni scuturile de răchită. Cu c&acirc;t distanţa dintre cele două armate devenea mai mică cu at&acirc;t atenienii grăbeau pasul p&acirc;nă &icirc;n momentul &icirc;n care, &icirc;n ultimii 180 de metri paşii lor alerţi s-au transformat &icirc;ntr-un sprint perfect sincronizat. Intimidaţi, arcaşii perşi au ratat momentul oportun şi şi-au lansat prea t&acirc;rziu săgeţile. &Icirc;n momentul &icirc;n care zidul viu compus din atenieni bine apăraţi de armuri s-a izbit de soldaţi perşi, măcelul a &icirc;nceput. Primele r&acirc;nduri de infanterişti au căzut seceraţi &icirc;n c&acirc;teva clipe, iar atenienilor nu le-a luat mult p&acirc;nă şi-au atins scopul. &Icirc;ntr-un astfel de haos, bătălia a fost nu doar grea, ci şi &icirc;ndelungată, &icirc;nsă curajul nebunesc, armurile, buna organizare şi strategia de atac i-au făcut pe atenieni &icirc;nvingători. Se spune că succesul atenienilor a fost at&acirc;t de mare &icirc;nc&acirc;t ei nu au pierdut dec&acirc;t 192 de oameni, spre deosebire de perşi care şi-au lăsat &icirc;n urmă peste 6.000 de decedaţi. <br />
După victorie, un mesager a fost a trimis &icirc;n Atena pentru a da vestea cea bună. Legenda spune că el a parcurs cei 42 de kilometri &icirc;n fugă, &icirc;mbrăcat &icirc;n armură, pentru ca apoi, odată ajuns &icirc;n Atena să &icirc;şi dea ultima suflare, nu &icirc;nainte de a striga &bdquo;Ura! Am &icirc;nvins!&rdquo;. </p>
<p>Care au fost urmările acestei bătălii, vă &icirc;ntrebaţi? Ei bine, pe l&acirc;ngă proba de la Jocurilor Olimpice, propusă chiar de baronul Pierre de Coubertin, &icirc;n cinstea mesagerului de la Maraton, trebuie să recunoaştem că dacă atenienii ar fi căzut pradă perşilor şi ar fi fost &icirc;nrobiţi, exista riscul ca unele dintre cele mai sclipitoare minţi precum Aristotel, Platon, Socrate care au pus bazele civilizaţiei, principiilor şi culturii europene actuale să nu &icirc;şi mai fi putut exprima ideile geniale.</p>
<h1>2.	Gaugamela</h1>
<p>Lupta de la Gaugamela a avut loc &icirc;n anul 331 &icirc;.e.n. la trei ani după ce Alexandru cel Mare traversase str&acirc;mtoarea Dardanele şi &icirc;ncepuse campania &icirc;n Persia. &Icirc;n primăvara lui 333 &icirc;.e.n., Alexandru ajunge faţă &icirc;n faţă cu Darius, &icirc;n Levant. &Icirc;nsă, odată ce perşii sunt cotropiţi, Darius &icirc;i scapă printre degete macedoneanului. Abia la &icirc;nceputul anului 331  &icirc;.e.n, după ce Alexandru a reuşit să deţină control total asupra Levantului şi să &icirc;ntemeieze oraşul Alexandria, decide să atace inima Imperiului Persan. </p>
<p>De data aceasta &icirc;nsă, Darius este cel care alege unde se va duce bătălia. Locul a fost Gaugamela, o c&acirc;mpie &icirc;ntinsă pe care se speculează că Darius ar fi str&acirc;ns 200.000 de oameni care să lupte alături de el, folosindu-se de 15 elefanţi şi o sută de care de luptă.  Pentru comparaţie, armata lui Alexandru era compusă din 7000 de cavalerişti şi 40.000 de infanterişti. </p>
<p>Diferenţa importantă a fost că armata lui Darius nu era alcătuită din elită ca cea a lui Alexandru, ci dintr-o mare diversitate de soldaţi neexperimentaţi care vorbeau diferite limbi. &Icirc;n plus, una dintre cele mai mari greşeli ale lui Darius a fost aceea că &icirc;n noapte dinaintea luptei, de teamă să nu fie atacat, a decis să &icirc;şi ţină armata &icirc;n alertă. Astfel, pe c&acirc;nd soldaţii lui Alexandru se odihneau, cei ai lui Darius erau gata de epuizare. Acest lucru a contribuit semnificativ la măcelul ce urma să apară odată cu ivirea zorilor. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/gaugamela.jpg" width="450" height="281" alt="" /></p>
<p>Lupta a fost teribilă &icirc;nsă şi de data aceasta &icirc;nvingător a fost cel care a dat dovadă de bună organizare şi de strategii pe c&acirc;t de ingenioase, pe at&acirc;t de nebuneşti. La sf&acirc;rşitul zilei, Darius a părăsit c&acirc;mpul de luptă doar cu o mică parte din armata cu care venise.</p>
<p>Ce urmări a avut bătălia? &Icirc;n primul r&acirc;nd, după această victorie, regiunile persane, au devenit nu numai parte a marelui imperiu al lui Alexandru, ci şi centrul lumii elenizate. Victoria de la Gaugamela a dus la o &icirc;mbinare unică &icirc;ntre culturile Vestului şi cele ale Estului. </p>
<p>&Icirc;n al doilea r&acirc;nd, poate că ar fi trebuit să ne g&acirc;ndim ce s-ar fi &icirc;nt&acirc;mplat dacă armata lui Alexandru ar fi fost &icirc;nvinsă. Cu siguranţă Darius nu ar fi cruţat pe nimeni din armată şi astfel grecii nu ar fi avut cum să se mai apere &icirc;mpotriva răzbunării perşilor şi, cine ştie, poate că civilizaţia elenă ar fi fost rasă de pe faţa păm&acirc;ntului, aşa cum făcuse şi Alexandru cu multe oraşe din Asia.</p>
<h1>3.	Zama</h1>
<p>&Icirc;n secolul III &icirc;.e.n, Cartagina domina lumea vestică fiind cea mai mare putere comercială şi maritimă a lumii vestice. &Icirc;n 264 &icirc;.e.n, Roma cucerise teritoriul Italiei de la sud de Pad, iar setea ei pentru cuceriri nu se oprea aici. Astfel, &icirc;n scurt timp, ambiţia Romei pune Republica &icirc;n conflict direct cu interesele economice ale cartaginezilor, iar rezultatul sunt două decenii de război ce se &icirc;ncheie cu un armistiţiu &icirc;n favoarea Romei. Totuşi, &icirc;n momentul armistiţiului, un singur general cartaginez a rămas ne&icirc;nvins iar acesta reprezenta un duşman puternic. Numele acestui general era Hamilcar Barca, nimeni altul dec&acirc;t tată lui Hannibal, unul dintre cele mai strălucitoare genii militare ale lumii, care sub supravegherea tatălui său va creşte pregătit pentru &icirc;mplinirea gloriosului destin şi purt&acirc;nd o ură eternă pentru romani.</p>
<p>Aşa se face că el este cel care porneşte cel de-al Doilea Război Punic sfid&acirc;nd, practic, puterea Imperiului Roman. Din 218 şi p&acirc;nă &icirc;n 201, războiul pare să se deruleze ca un joc de şah. C&acirc;nd Hannibal făcea ravagii &icirc;n Italia, Roma ataca armatele cartagineze din Spania. &Icirc;ntreaga perioadă a fost marcată de unele dintre cele mai originale metode de asediere şi negociere, de strategii de apărare şi atac de geniu. &Icirc;nsă soarta celor două mari puteri s-a decis la Zama, nu departe de Cartagina. Bătălia a fost cr&acirc;ncenă. Polibius nota că &bdquo;spaţiul dintre cele două armate era o mare de s&acirc;nge acoperită cu răniţi şi cadavre&rdquo;. &Icirc;n momentul c&acirc;nd, &icirc;n sf&acirc;rşit cartaginezii au cedat şi au &icirc;ncercat să se retragă, romanii au fost m&acirc;naţi de o poftă de s&acirc;nge orbitoare. Singurul lor scop era să omoare c&acirc;t mai mulţi cartaginezi, şi puţini au fost cei care au scăpat de suliţele romane. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/zama.jpg" width="450" height="291" alt="" /></p>
<p>C&acirc;nd măcelul s-a sf&acirc;rşit, 20.000 de cartaginezi zăceau &icirc;ntr-o baie de s&acirc;nge şi cam tot at&acirc;ţi fuseseră luaţi prizonieri. Nici pe romani nu i-a costat puţin victoria, ei pierz&acirc;nd &icirc;n urma confruntării aproximativ 1.500 de vieţi.</p>
<p>Cel de-al Doilea Război Punic a fost cel mai dificil din istoria romanilor şi numai geniul generalului Scipio, care &icirc;l egala pe cel al lui Hannibal, a scăpat Roma de la pieire, căci dacă &icirc;nvingătorii ar fi fost cartaginezii, oraşul ar fi fost ruinat. </p>
<p>Pe de altă parte, succesul Romei de la Zama a fost unul dintre factorii care a determinat formarea marelui Imperiu Roman. Aşadar, nu este o exagerare dacă am spune că soarta lumii occidentale s-a decis la Zama, mai ales dacă ne g&acirc;ndim la influenţa pe care a avut-o Imperiul Roman &icirc;n viitoarele sute de ani asupra civilizaţiilor vestice.</p>
<h1>4.	Pădurea Teutoburgică</h1>
<p><span style="font-size: 12px">După zeci, chiar sute de ani de cuceriri, romanii &icirc;şi arată pentru prima dată interesul pentru germani &icirc;n timpul campaniei lui Caesar &icirc;n Galia. Aşa se face că romanii construiesc poduri peste Rin şi &icirc;ncep să &icirc;i cotropească pe germani. &Icirc;nsă, după uciderea lui Ceasar, lucrurile nu mai merg aşa de bine şi germanii nu acceptă să se supună romanilor.&nbsp;</span></p>
<p>Totuşi, interesul pentru regiunea germanică continuă să fie şi pe placul lui Augustus, &icirc;nvingătorul din războiul civil roman care ia şi el decizia să invadeze Germania. Deşi această decizie este luată &icirc;n anul 15 &icirc;.e.n., romanii iniţiază luptele abia &icirc;n anul 12 &icirc;.e.n, c&acirc;nd Augustus consideră că este pregătit. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/padurea-teutoburgica.jpg" width="450" height="360" alt="" /></p>
<p>&Icirc;n anii ce au urmat, la comanda armatei stau pe r&acirc;nd, Drasus şi Tiberius, fiii lui Augustus care  &icirc;ntreprind campanii victorioase &icirc;n vestul teritoriilor locuite de triburile germane. Ulterior, &icirc;n anul 6 &icirc;.e.n., Publius Quintilius Varus este numit noul guvernator al Germaniei şi &icirc;ncepe procesul &icirc;ndelungat al integrării regiunii &icirc;n imperiu. Deşi noul guvernator era un general competent, el a subestimat puterea germanilor consider&acirc;ndu-i &icirc;nvinşi şi gata de a fi transformaţi &icirc;n provincie romană. &Icirc;n realitate, triburile germanice se aliaseră sub conducerea unui noi lider, pe numele lui Arminius. Nu le-a trebuit mult germanilor p&acirc;nă au decis să atace legiunile lui Varus care erau doar trei la număr. Organiz&acirc;nd o ambuscadă &icirc;n Pădurea Teutoburgică, germanii au anihilat soldaţii romani şi au impus noi limite Romei.</p>
<p>Urmările acestei bătălii au fost nenumărate. Pe de-o parte, &icirc;nvinsă, Roma şi-a schimbat strategia de luptă din una ofensivă, &icirc;ntr-o tactică defensivă, lucru care a făcut-o să pară chiar mai slabă şi mai vulnerabilă. </p>
<p>Pe de altă parte, această &icirc;nfr&acirc;ngere, spun J. Lacey şi W. Murray, a făcut ca Roma să cadă pradă invadatorilor germanici şi astfel, &bdquo;dezvoltarea educaţiei şi a civilizaţiei&rdquo; a fost &icirc;nt&acirc;rziată cu aproape un mileniu. </p>
<p>Şi poate cel mai mare impact, pe care &icirc;l resimţim şi astăzi, este diferenţa care se simte &icirc;ntre culturile nonslave şi cele germanice. &Icirc;nfr&acirc;ngerea Romei &icirc;n Pădurea Teutoburgică a creat &bdquo;principalele linii de demarcaţie &icirc;n Europa&rdquo;.</p>
<h1>5.	Adrianopol</h1>
<p>Armata romană a fost &bdquo;prima armată cu adevărat profesionistă din istorie, o armată care se baza &icirc;n luptă pe disciplină şi pregătire&rdquo;. Această superioritate le-a permis romanilor să domine lumea pentru mai multe secole de-a r&acirc;ndul. &Icirc;nsă, după anul 235 e.n. ambiţia generalilor a sf&acirc;şiat imperiul &icirc;n timp ce marile migraţii barbare invadau teritoriul. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/adrianopol.jpg" width="450" height="345" alt="" /></p>
<p>Aşa se explică de ce &icirc;n 378, c&acirc;nd a trebuit să &icirc;i &icirc;nfrunte pe goţi, Imperiul Roman de Răsărit s-a prezentat pe c&acirc;mpul de luptă doar cu 15.000 de soldaţi. Şi ca şi cum acest număr restr&acirc;ns de soldaţi nu era suficient de &icirc;ngrijorător, &icirc;nainte, dar şi &icirc;n timpul luptei, romanii au luat o serie de decizii proaste nedemne de o mare putere. &Icirc;nvingerea lor a fost catastrofală, căci odată cu soldaţii romani de la Adrianopol a murit şi rezerva de putere militară a imperiului. </p>
<p>Bătălia de la Adrianopol a avut şi ea efecte importante pe mai multe planuri. Mai &icirc;nt&acirc;i, ea a prevestit un viitor &icirc;n care cavaleria a &icirc;nceput să domine c&acirc;mpul de luptă. Apoi, autorii cărţii &bdquo;Douăzeci de bătălii care au schimbat lumea&rdquo; susţin că odată cu această luptă, Imperiul Bizantin a inventat conceptul de strategie, care presupunea pe l&acirc;ngă impunerea puterii militare şi diplomaţie.</p>
<h1>6.	Yarmuk</h1>
<p>&Icirc;n mare, pe c&acirc;mpia Yarmuk a avut loc o confruntare &icirc;ntre Bizanţ şi arabi. &Icirc;n 629, Mohamed trimite o serie de ultimatumuri mai multor conducători printre care se număra şi Heracle, &icirc;mpăratul Bizanţului. Ameninţarea lansată din lumea arabă vine &icirc;ntr-un moment c&acirc;t se poate de nepotrivit, c&acirc;nd Imperiul Bizantin era puternic zguduit nu numai de conflictele externe, c&acirc;t şi de cele interne. Pericolul a fost cu at&acirc;t mai mare cu c&acirc;t, după moartea lui Mahomed, urmaşul său Abu-Bekr &icirc;şi creează o armată impresionantă din soldaţi experimentaţi.</p>
<p>Bătălia propriu-zisă a avut loc pe c&acirc;mpia Yarmuk, nu &icirc;nainte ca romanii să &icirc;şi pună la &icirc;ncercare diplomaţia &icirc;n scopul de a &icirc;mpiedica desfăşurarea luptei. Luptele au &icirc;nceput la 15 august 636 şi au durat aproximativ 6 zile p&acirc;nă ce, &icirc;n cele din urmă arabii au &icirc;nvins, iar bizantinii nu au mai avut resurse necesare pentru a alcătui o altă armată. Autorii cărţii, J. Lacey şi W. Murray, sunt de părere că soţiile arabilor au avut un rol important &icirc;n asigurarea victoriei, tocmai pentru că ele au fost cele care nu au acceptat ca soţii lor să se &icirc;ntoarcă acasă fără victorie.</p>
<p>&Icirc;nsă, autorii cărţii &bdquo;Douăzeci de bătălii&#8230;&rdquo; atrag atenţia asupra unei &icirc;ntrebări pertinente: ce s-ar fi &icirc;nt&acirc;mplat cu religia islamică dacă bizantinii ar fi c&acirc;ştigat bătălia? Este posibil ca, &icirc;n cazul &icirc;n care situaţia ar fi stat invers şi romanii ar fi &icirc;nvins, civilizaţia arabo-islamică din zona cuprinsă &icirc;ntre Bosfor şi Gibraltar să nu mai fi existat.</p>
<h1>7.	Hastings</h1>
<p>Pentru &icirc;nceput trebuie menţionat că bătălia de la Hastings, care a durat doar o zi, a pus bazele statului englez modern. &Icirc;n 1066, normanzii conduşi de William au fost ultimii dintr-un lung şir de invadatori care, fiind atraşi de bogăţiile insulei lipsite de apărare au &icirc;ntreprins aici acţiuni cu succes. </p>
<p>Aşa cum probabil ştiţi deja, bătălia a fost c&acirc;ştigată de normanzi, iar odată cu uciderea lui Harold al II-lea al Angliei, s-a sf&acirc;rşit domnia anglo-saxonă a Angliei. </p>
<p>&Icirc;nsă, dacă normanzii nu ar fi c&acirc;ştigat lupta, consecinţele ar fi fost &icirc;nfiorătoare. Pe de-o parte, eventualul succes al anglo-saxonilor l-ar fi &icirc;ndepărtat pe William cu armata sa normandă. Pe de altă parte, probabil că saxonii ar fi &icirc;ndrăznit să se aventureze mai departe &icirc;n lume. <br />
&Icirc;n acelaşi timp, fără această intervenţie a normanzilor &icirc;n Anglia, Franţa ar fi avut o mai mare influenţă asupra Europei. Aşadar, şi această bătălie, ca multe altele &icirc;naintea ei, a avut consecinţe uriaşe asupra dezvoltării continentului şi a &icirc;ntregii lumi.</p>
<h1>8.	Invincibila Armada</h1>
<p>&bdquo;La mai bine de un secol de la descoperirea Americii, Spania, o nouă mare putere a lumii medievale din secolul al XVI-lea, este deranjată de avizii navigatori englezi şi olandezi care se bucurau şi ei de comorile noului continent. </p>
<p>Atacurile lor deveneau din ce &icirc;n ce mai dese şi mai violente, iar dacă iniţial aceste iniţiative au fost doar unele individuale, Coroana Angliei &icirc;i luase sub propria protecţie pe piraţi, născ&acirc;nd un nou tip de războinic, corsarul &ndash; pirat aflat &icirc;n slujba unui monarh.</p>
<p>Astfel, la 28 mai, 1588, Invincibila Armadă &icirc;şi ridică p&acirc;nzele la Lisabona. A fost nevoie de doua zile pentru ca &icirc;ntreaga flotă să părăsească portul şi ca ultima navă de război să &icirc;şi stabilească direcţia către Anglia.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/armanda.jpg" width="450" height="351" alt="" /></p>
<p>Primul obiectiv &ndash; joncţiunea cu armata uriaşa a Ducelui de Parma şi transportarea acesteia şi a trupelor spaniole, un total de circa 55.000 de oameni gata de luptă, &icirc;n apropierea Londrei. De cealaltă parte, Anglia &icirc;ncerca sa negocieze cu adversarii săi din Olanda spaniola, &icirc;ntr-o tentativă disperată de a &icirc;ncheia pacea. Refuzul Ducelui de Parma a fost &icirc;nsa categoric. &Icirc;ntre timp, navele engleze se aruncau &icirc;n lupte disperate de hărţuire &icirc;mpotriva colosului spaniol. Daunele create erau &icirc;nsa minore. Era nevoie de o tactică nouă, care să poată pune &icirc;n dificultate mulţimea galioanelor Ducelui de Medina Sidonia. </p>
<p>Beneficiind, pe de-o parte de un avantaj tehnici, pentru că aveau vase mai mici şi tunuri mai performante, dar şi de mult noroc, din partea naturii s-a dezlănţuit provoc&acirc;nd furtuni teribile &icirc;n nordul Atlanticului, englezii au reuşit să &icirc;nvingă armada. Ca urmare a acestui lucru Anglia a devenit cea mai mare putere navală a Europei. &Icirc;nsă, dacă norocul ar fi fost de partea spaniolilor este foarte puţin probabil ca apariţia Imperiului Britanic să mai fi avut loc. De asemenea, nu se ştie dacă, aflată sub dominaţie spaniolă, Anglia ar mai fi putut coloniza coasta de est a Americii. &Icirc;n aceeaşi ordine de idei, victoria spaniolilor ar fi adus sf&acirc;rşitul independenţei olandezilor.</p>
<h1>9.	Breitenfeld</h1>
<p>Bătălia de la Breitengeld, din Saxonia a &icirc;nceput &icirc;n dimineaţa zilei de 17 septembrie 1631, &icirc;n cel de-al 14-lea an al aşa-numitului Război de Treizeci de Ani. Bătălia s-a dus &icirc;ntre St&acirc;ntul Imperiu Roman, care susţine puternic Contrareforma şi suedezii care se opuneau unei astfel de reforme. Desigur, nu numai acesta a fost motivul ne&icirc;nţelegerilor, &icirc;nsă sursele indică faptul că religia a fost cel puţin pretextul, dacă nu neapărat motivul. </p>
<p>Luptele nu au durat mult. De fapt, la sf&acirc;rşitul amiezii, totul se &icirc;ncheiase. Daunele armatei imperiale erau enorme. Armele de foc ale suedezilor uciseseră 7.600 de inamici şi răniseră un număr la fel de mare. &Icirc;n schimb, &icirc;nvingătorii sacrificaseră doar 2.000 de oameni, şi capturaseră alţi 9.000 de mercenari pe care i-au &icirc;ncorporat imediat &icirc;n armatele protestante. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/breitenfield.jpg" width="450" height="303" alt="" /></p>
<p>Ce a schimbat bătălia de la Breitengeld?</p>
<p>&Icirc;n primul r&acirc;nd ea a pus capăt pretenţiilor &icirc;mpăratului de a eradica protestantismul din nordul Germaniei. &Icirc;n al doilea r&acirc;nd, suedezii au schimbat aspectul strategic, intelectual şi politic al Europei prin crearea unei noi armate care avea la bază vechile principii ale disciplinei romane. </p>
<p>&Icirc;n al treilea r&acirc;nd, nu trebuie să trecem cu vederea nici faptul că un eventual succes al habsburgilor ar fi dus la impunerea principiilor rigide ale Bisericii Catolice &icirc;n mai toată Europa, lucru care nu ar fi permis crearea revoluţiei ştiinţifice.</p>
<h1>10.	Annus Mirabilis</h1>
<p>&Icirc;n timpul Războiului de Şapte Ani (1756-1763), Marea Britanie şi Franţa s-au luptat pentru a obţine controlul asupra oceanelor şi a imperiilor pe care cele două mari puteri se străduiau să le construiască. &Icirc;n această perioadă, două bătălii s-au remarcat &icirc;n mod special: una pe mare, &icirc;n golful Quiberon &icirc;n data de 20 noiembrie 1759 şi una pe uscat, &icirc;n apropiere de Quebec pe 13 septembrie 1759.</p>
<p>Rezultatele acestor două bătălii au fost at&acirc;t de bune pentru englezi &icirc;nc&acirc;t au numit anul Annus Mirabilis (anul miracolelor). D&acirc;nd dovadă de rezistenţă uimitoare şi de tactici strălucite, englezii au c&acirc;ştigat ambele bătălii &icirc;ngenunchindu-i pe francezi şi pun&acirc;nd, &icirc;n cele din urmă, capăt războiului.</p>
<p>După această victorie a urmat o perioadă &icirc;n care Anglia a dominat oceanele pentru mai bine de un secol şi jumătate. Pe seama acestui uriaş succes, autorii cărţii pun două urmări importante: stimularea Revoluţiei Industriale şi stabilirea englezei şi nu a francezei ca limbă dominantă a schimbului internaţional.</p>
<h1>11.	Saratoga</h1>
<p>La Saratoga s-au purtat bătălii importante din timpul Revoluţiei Americane &icirc;n care englezii au vrut să &icirc;năbuşe rebeliunea. Bătăliile s-au purtat la 18 zile distanţă, respectiv pe 19 septembrie şi pe 7 octombrie 1777, iar rezultatul lor a fost &icirc;nfr&acirc;ngerea forţelor engleze. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/saratoga.jpg" width="450" height="331" alt="" /></p>
<p>Ce importanţă au avut evenimentele de la Saratoga: Pentru americani ele au deschis calea unei colaborări şi susţineri din partea Franţei, care era mai mult dec&acirc;t fericită să aibă ocazia să se răzbune pe englezi după pagubele aduse &icirc;n timpul Războiului de Şapte Ani. </p>
<p>Pentru Franţa, pe care susţinerea americanilor &icirc;n război a costat-o falimentul financiar al monahiei şi mai t&acirc;rziu chiar răsturnarea monahiei, fenomen ce pus bazele statului modern.</p>
<h1>12.	Trafalgar</h1>
<p>Bătălia de la Trafalgar a făcut parte din Războiul cele de-a Treia Coaliţii, unul dintre războaiele napoleoniene, care s-a purtat &icirc;ntre Marea Britanie, Imperiul Austriac şi Imperiul Rus, pe de-o parte şi Franţa şi aliaţii săi, pe de altă parte. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/trafalgar.jpg" width="450" height="320" alt="" /></p>
<p>La Trafalgar, lucrurile s-au desfăşurat &icirc;n ziua de 21 octombrie 1805. &Icirc;nsă bătălia a fost, pe c&acirc;t de importantă, pe at&acirc;t de dezamăgitoare, căci soarta a fost hotăr&acirc;tă &icirc;nainte ca flotele să aibă timp să se apropie una de alta. P&acirc;nă la ora şase, bătălia se &icirc;ncheiase iar victoria le-a aparţinut englezilor şi astfel ei au pus capăt planurilor lui Napoleon de a le invada ţara. Pentru Marea Britanie, victoria le-a adus reputaţia de &bdquo;superputere mondială&rdquo; şi a deschis drumul spre epoca modernă. </p>
<p>Cu toate acestea, războiul contra lui Napoleon nu era nici pe departe terminat. Sf&acirc;rşitul lui a venit abia peste alţi 10 ani la Waterloo. </p>
<h1>13.	Vicksburg</h1>
<p>Asediul de Vicksburg, din 1863, a făcut parte din acţiunile majore &icirc;ntreprinse &icirc;n timpul războiului civil american. Dar de ce au ales J. Lacey şi W. Murray să discute despre ea? </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/vicsburg.jpg" width="450" height="298" alt="" /></p>
<p>Ei bine, pe l&acirc;ngă faptul că este vorba de o campanie condusă de Ulysses S. Grant, cel care urma să devină cel de-al 18-lea preşedinte american, autorii cărţii explică faptul că lupta &icirc;n sine a fost cel mai bun exemplu de artă strategică &icirc;n timpul războiului civil. Acţiunile g&acirc;ndite de Grant au asigurat obţinerea oraşului şi a armatei rivale. Şi chiar dacă capitularea oraşului Vicksburg nu a adus sf&acirc;rşitul războiului civil, a contribuit semnificativ la prăbuşirea Confederaţiei.</p>
<h1>14.	Marna</h1>
<p>Bătălia de la Marna s-a purtat &icirc;ntre 5 şi 12 septembrie 1914 şi a fost una dintre cele mai mari vărsări de s&acirc;nge nu doar din Primul Război Mondial ci şi din istorie. </p>
<p>După o săptăm&acirc;nă &icirc;n care generalii germani au luat decizii proaste una după alta, Antanta reuşeşte să determine retragerea duşmanului. <br />
Deşi bătălia nu a fost una decisivă din punct de vedere tactic şi operaţional,  ea a avut la bază strategii mulţumită cărora, ulterior, Germania a fost &icirc;mpiedicată să c&acirc;ştige Primul Război Mondial. Chiar dacă nu se ştie cum ar fi arătat lumea dac Germania ar fi c&acirc;ştigat războiul, este destul de clar că situaţia s-ar fi schimbat drastic.</p>
<h1>15.	Bătălia Angliei</h1>
<p>Acesta este numele pe care l-a purtat campania aeriană din al Doilea Război Mondial, &icirc;n care Luftwaffe (armata aeriană germană) lupta contra Angliei &icirc;n &icirc;ncercarea de a obţine supremaţia &icirc;n aer. De fapt, &icirc;n vara şi toamna anului 1940 a avut loc prima luptă purtată integral de forţele aeriene şi cea mai susţinută campanie de bombardamente p&acirc;nă &icirc;n acel moment.</p>
<p>Victoria a aparţinut Marii Britanii, &icirc;nsă a fost mai mult o victorie defensivă, dec&acirc;t ofensivă,&icirc;n care englezii au făcut tot ce le-a fost posibil pentru a rezista c&acirc;t mai mult. Tocmai de aceea, autorii cărţii consideră că Bătălia pentru Anglia a asigurat supravieţuirea Angliei. </p>
<p>Totuşi, victoria forţelor aeriene britanice va justifica ajutorul financiar american care, mai t&acirc;rziu, va &bdquo;transforma Insulele Britanice &icirc;ntr-o imensă fortăreaţă şi bază pentru operaţiuni viitoare &icirc;mpotriva fortăreţei Europa ocupată de nazişti&rdquo;.</p>
<p><strong>descopera.ro</strong><br />
&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/topul-zilei-bataliile-care-au-schimbat-soarta-lumii-46576.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
