<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>eugen ionescu &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/eugen-ionescu/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Sun, 17 Apr 2022 14:35:04 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>eugen ionescu &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Personalitatea zilei. Eugen Ionescu, autorul „Cântăreței chele”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/personalitatea-zilei-eugen-ionescu-autorul-cantaretei-chele-51685.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/personalitatea-zilei-eugen-ionescu-autorul-cantaretei-chele-51685.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 26 Nov 2013 04:54:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[cantareata cheala]]></category>
		<category><![CDATA[eugen ionescu]]></category>
		<category><![CDATA[teatru]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/personalitatea-zilei-eugen-ionescu-autorul-cantaretei-chele-51685.html/</guid>

					<description><![CDATA[Eugen Ionescu cunoscut &#238;n afara Rom&#226;niei sub numele de Eug&#232;ne Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din Rom&#226;nia, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6).&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Tatăl său, Eugen Ionescu, rom&acirc;n, era avocat, iar mama, Marie-Th&eacute;r&egrave;se (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. La v&acirc;rsta de patru ani &icirc;și &icirc;nsoțește familia &icirc;n Franța, unde va răm&acirc;ne p&acirc;nă &icirc;n 1924. &Icirc;n copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe am&acirc;ndoi copiii &icirc;n Rom&acirc;nia. &Icirc;n noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului.</p>
<p>După ce mama sa a pierdut procesul de &icirc;ncredințare a minorilor, copilul Ionescu și-a continuat educația &icirc;n Rom&acirc;nia,la Colegiul Național Sf&acirc;ntul Sava din București. <strong>Examenul de bacalaureat &icirc;l susține la Colegiul Național Carol I din Craiova. Se &icirc;nscrie la Facultatea de Litere din București, obțin&acirc;nd licența pentru limba franceză.</strong> Termin&acirc;nd cursurile universitare &icirc;n 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai t&acirc;rziu este transferat la București. &Icirc;n 1936 se căsătorește cu Rodica Burileanu, iar &icirc;n 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe l&acirc;ngă guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo &icirc;și scrie și teza de doctorat &quot;Tema morții și a păcatului &icirc;n poezia franceză&quot; pe care nu o va susține niciodată. <strong>Numirea sa &icirc;n postul de atașat cultural la legația Rom&acirc;niei din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali rom&acirc;ni, trimiț&icirc;ndu-i să lucreze &icirc;n diplomație &icirc;n țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani &icirc;n Germania sau pe filo-francezi &icirc;n Franța. </strong>Activitatea politică a atașatului cultural la Paris era &icirc;nsă minimală, Ionescu rezum&icirc;ndu-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori rom&acirc;ni contemporani sau să aranjeze publicarea lor &icirc;n revistele literare franceze.</p>
<p>Cele mai de seamă scrieri &icirc;n limba rom&acirc;nă răm&acirc;n eseurile critice, reunite &icirc;n volumul intitulat <strong>Nu!. </strong>Cartea a produs&nbsp;uimire și derută &icirc;n r&acirc;ndul cititorilo. După ce atacă figurile majore ale literaturii rom&acirc;ne din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul!<br />
&nbsp;<br />
Prima lui piesă de teatru, <em>La Cantatrice Chauve </em>(<strong>&quot;C&acirc;ntăreața cheală&quot;)</strong> a fost reprezentată la 11 mai 1950 la <strong>Th&eacute;atre de la Huchette</strong> &icirc;n regia lui Nicholas Bataille. Deși a fost primită cu răceală de public, piesa se va impune treptat după ce o serie de mari oameni de cultură francezi scriu articole entuziaste despre ea și va deveni cea mai longevivă piesă a acestui mic teatru parizian, <strong>Th&eacute;atre de la Huchette.</strong> Urmează o perioadă foarte fecundă, &icirc;n care autorul prezintă, an de an, c&acirc;te o nouă piesă. Sălile de teatru răm&acirc;n goale, dar treptat &icirc;ncepe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian.</p>
<p>Teatrul cel mai de seamă al Franței, <strong>La Com&eacute;die Fran&ccedil;aise</strong>, prezintă &icirc;n 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, <strong>Setea și Foamea</strong> și apoi piesa <strong>Regele moare</strong>. Anul <strong>1970 &icirc;i aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine rom&acirc;nă cu o at&acirc;t de &icirc;naltă distincție.</strong></p>
<p>Criticii disting, &icirc;n general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: <em>C&acirc;ntăreața cheală, Lecția, Scaunele</em> și altele. A doua &icirc;ncadrează piese ca <em>Ucigaș fără simbrie, Rinocerii, Regele moare</em> etc., &icirc;n care apare un personaj principal, un mic funcționar modest sau rege visător și naiv, cu numele de <strong>Berenger </strong>sau <strong>Jean</strong>. &Icirc;n aceste piese acțiunea și decorul capătă importanță, limbajul este mai puțin derutant și comicul este &icirc;nlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea g&acirc;ndirii și a limbajului la moartea ne&icirc;nțeleasă și neacceptabilă a individului. Nici didactic, nici moralizant, antisentimental și anticonvențional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, deci liber și straniu, pur și sincer, provocator, un lanț pasionant, vertiginos și &icirc;n toate direcțiile.</p>
<p>Sursa: Wikipedia</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/personalitatea-zilei-eugen-ionescu-autorul-cantaretei-chele-51685.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
