<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>exponenta unei generații &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/exponenta-unei-generatii/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Sat, 14 May 2022 20:55:09 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>exponenta unei generații &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>În culisele Istoriei: EXPONENTA UNEI GENERAȚII</title>
		<link>https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-exponenta-unei-generatii-104988.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-exponenta-unei-generatii-104988.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Iurie Colesnic]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 20 Jun 2017 18:11:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[Culisele Istoriei]]></category>
		<category><![CDATA[exponenta unei generații]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-exponenta-unei-generatii-104988.html/</guid>

					<description><![CDATA[Viaţa şi activitatea literară a lui Eustafie Negovshi argumentează cel mai delicat răspuns la &#238;ntrebarea dacă poate activa un intelectual basarabean &#238;n provincie, rupt de la cafenelele capitalei, de biblioteci, adică &#238;nstrăinat de un centru spiritual. Răspunsul este că poate. Totul depinde numai de profunzimea morală a individului, de dorinţa lui de a realiza ceva durabil. &#206;n acest sens se pot face cercetări serioase. Un exemplu concludent e şi serialul Rom&#226;nii şi urmaşii lor &#238;n Rusia şi Ucraina (Ştiri referitoare la istoria rom&#226;nilor &#238;n Rusia şi Ucraina, culese din literatura istorică rusă), publicat pe parcursul anului 1937 &#238;n revista Viaţa Basarabiei.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;n aceeaşi revistă (nr. 12 din 1936), am găsit o remarcă  ce-l caracterizează perfect pe unul dintre autorii astăzi pierduţi din vedere chiar şi de către istoricii literari:<br />
&bdquo;Ostap Negovschi e numele unui excelent om de suflet şi puşkinist de aleasă speţă. Cu mult entuziasm, dar cu mijloace mai puţin &icirc;nfoiate, O. Negovschi n-a pregetat, totuşi, dintr-o dragoste ad&acirc;ncă pentru memoria marelui poet rus, să editeze un almanah &icirc;nchinat semizeului slav. Un material excepţional, variat şi inedit, după şapte ani de studii şi cercetări, &icirc;n fine, va vedea lumina zilei. Ne pare bine că putem &icirc;nsemna pe răboj, aşa rar, cum e, activitatea dezinteresată a unui fiu al Basarabiei&#8230;&rdquo;</p>
<p>Orice ar scrie răuvoitorii, adevăraţii oameni de cultură ştiu să păstreze echilibrul bunei-cuviinţe calendarul jubiliar Puşkin, editat de Negovschi, ce a devenit o realizare a perioadei interbelice. Despre autorul calendarului a scris c&acirc;teva r&acirc;nduri frumoase şi Gheorghe Bezviconi, un alt puşkinist pasionat. Faptul că un sorocean aproape necunoscut a editat un calendar m-a făcut să purced la dezlegarea unei enigme literare. Dincolo de puţinele informaţii de care dispuneam iniţial, am descoperit o personalitate remarcabilă. </p>
<p>Prin doctorul M. Ghiţiu, am luat legătură cu fiul lui Eustafie Negovschi, Igor, colonel &icirc;n rezervă:<br />
&bdquo;Stimate Domnule Colesnic,<br />
Ca urmare a convorbirii telefonice avute cu Domnia Voastră, &icirc;n măsura posibilităţilor, vă trimit o parte din documentele ce le-am găsit &icirc;n legătură cu activitatea profesională a părinţilor mei (Doctor Eustafie Simionovici Negovschi şi doctor Zinaida Moiseivna Negovschi (născută Petrencu).</p>
<p>Tatăl meu s-a născut &icirc;n localitatea Pocev, Cernigovskaia gubernia, oblasti Kieva, Ucraina, iar mama s-a născut &icirc;n localitatea Căinarii Vechi, jud. Soroca.</p>
<p>Tatăl meu s-a născut la 1 Februarie 1882, fiind fiul preotului Simion din localitatea de mai sus şi al Melaniei, şi a terminat Facultatea de Medicină Umană la Kiev &icirc;n anul 1917, iar mama s-a născut la data de 1 noiembrie 1881, fiind fiica lui Moisei Petrencu din oraşul Soroca şi a Agapiei Petrencu, fostă Neamţu, din aceeaşi localitate şi a terminat Facultatea de Medicină Umană la Odesa &icirc;n 1916&#8230;</p>
<p>Cu toată stima, Negovschi.&rdquo;<br />
Despre Eustafie Negovschi am publicat un material la rubrica noastră. &Icirc;n acelaşi context, este interesantă informaţia despre soţia lui Eustafie Negovschi. Ea era fiinţa care &icirc;i asigura parteneriatul spiritual, susţin&acirc;nd &icirc;n &icirc;ndepărtata provincie o atmosferă intelectuală veritabilă. Pe de altă parte, Zinovia Negovschi a fost şi un pionier al mişcării feministe. A făcut studii medicale superioare şi nu s-a sfiit să se ducă &icirc;n provincie, la spitale modeste, şi să slujească poporul din care a ieşit. Ea este exponentul unei generaţii care s-a sacrificat pentru un ideal. Astăzi, este imposibil să reconstitui zecile şi sutele de mii de biografii asemănătoare, dar atunci c&acirc;nd avem ocazia, este necesar să &icirc;ncercăm a descoperi mobilul care-i făcea pe aceşti entuziaşti să-şi urmeze idealul.</p>
<h1>&bdquo;Biografia mamei mele,<br />
doctor Zinovia Moiseivna Negovschi, fostă Petrencu</h1>
<p>Mama mea, Zinovia Moiseivna Negovschi, s-a născut &icirc;n comuna Căinarii Vechi, localitate situată l&acirc;ngă gara C.F.R. Floreşti, la data de 1 noiembrie 1891 din părinţii Moisei Policarpovici Petrencu, pe atunci vahmistru din al 21-lea escadron al regimentului Voijniski şi legitima lui soţie Agapia, fostă Neamţu, ambii de religie ortodoxă.</p>
<p>A urmat cursurile liceale la Bălţi şi Soroca, iar &icirc;n anul, probabil, 1911, a intrat la Facultatea de Medicină Umană de la Odesa, pe care a terminat-o &icirc;n 1917, anul c&acirc;nd s-a şi căsătorit cu dr. Eustafie Simionovici Negovschi, student &icirc;n ultimul an la Facultatea de Medicină Umană la Kiev.</p>
<p>Iniţial, a fost numită de către zemstva (prefectură) judeţului Soroca ca medic al şcolilor elementare şi liceale din judeţ.</p>
<p>&Icirc;n perioada anterioară acestei date, respectiv c&acirc;nd Basarabia aparţinea Imperiului Rus, exista un obicei la moşierii existenţi &icirc;n bogatul ţinut al Basarabiei, ca să construiască sau să asigure funcţionarea unui obiectiv social &icirc;n folosul populaţiei din zona respectivă.</p>
<p>&Icirc;n satul situat la cca 4 km de D&acirc;ngeni, ca urmare a victoriei repurtate de Ştefan cel Mare &icirc;n bătălia de la Lipnic contra hoardelor tătare din 1470, domnitorul a făcut o danie către Mănăstirea Muntelui Athos din Grecia cca 10.000 desetine de păm&acirc;nt, suprafaţă ce era administrată de Mănăstire cu ajutorul a 3 călugări şi un stareţ care şi-au făcut &icirc;n mijlocul terenului respectiv o casă din păm&acirc;nt cu paie (chirpici) formată din cca 5 camere, c&acirc;te o cameră pentru fiecare călugăr plus o cameră mică pentru altar. Această casă a apucat-o şi subsemnatul, prin anul 1926-1927, c&acirc;nd a fost complet distrusă.</p>
<p>Călugării respectivi dădeau &icirc;n arendă terenul la ţăranii din satele vecine şi recolta, fie că o vindeau şi trimiteau banii la Mănăstire, fie că trimiteau produsele respective &icirc;n convoaie de căruţe p&acirc;nă &icirc;n Grecia, &icirc;nsoţite de către unul sau doi călugări, aşa povesteau bătr&acirc;nii satelor.<br />
Boierul respectiv, de origine poloneză, cu numele de Cazimir, a cumpărat &icirc;ncă &icirc;nainte de anul 1850 cca 18 desetine de teren pe care intenţiona să construiască pentru populaţia din satele vecine un spital. Intenţia s-a materializat &icirc;ncă pe timpul regimului ţarist, &icirc;n jurul anilor 1870&ndash;1880, c&acirc;nd boierul Cazimir a reuşit  să cumpere suprafaţa de cca 12 ha de teren pentru spital. A solicitat ajutorul unui doctor şi al unui inginer sau specialist constructor pentru a &icirc;ncepe lucrările. Pe atunci, erau formalităţi multiple pentru realizarea obiectivului propus, totuşi boierul nu a stat cu m&acirc;inile &icirc;n s&acirc;n şi a plantat, &icirc;n primul r&acirc;nd, de la nord, o alee de plopi, la apus, pentru a delimita curtea spitalului, a plantat o alee de nuci, iar la sud &ndash; o alee de castani obişnuiţi.</p>
<p>A obţinut ca ajutor din partea zemstvei pe un doctor Merkurof &icirc;n anul 1916&ndash;1917, care a &icirc;nceput lucrările definitiv&acirc;nd variantele ansamblului de clădiri: pavilionul de consultaţii, pavilionul central de boli interne şi maternitate, de boli neuropsihice, pavilionul auxiliar cu bucătăria şi spălătoria spitalului şi construcţiile anexe. Anul trecerii Basarabiei sub guvernarea rom&acirc;nă &icirc;l găseşte pe dr. Merkurof cu formele făcute pentru plecarea &icirc;n Argentina, unde un coleg al lui de facultate, fiul unui mare moşier din Ucraina, s-a refugiat şi i-a propus să vie &icirc;n Argentina, că-i asigură teren să construiască acolo un sanatoriu, deoarece &icirc;n zona respectivă se simte o mare lipsă de asistenţă medicală.</p>
<p>Prefectura judeţului Soroca &icirc;şi condiţionează plecarea prin găsirea unui cadru corespunzător pentru dirijarea lucrărilor &icirc;ncepute. Acest cadru a fost mama mea, t&acirc;năra absolventă a facultăţii, care, după o călătorie efectuată &icirc;n comuna respectivă (la cca 80 km de Soroca), fiind şi gravidă, acceptă să preia o sarcină destul de anevoioasă.</p>
<p>Pavilionul pentru doctori, respectiv pentru şeful spitalului, nici nu era &icirc;nceput, el a fost conceput de către mama mea, care, &icirc;n tot acest timp, a stat cu chirie la sătenii din satul D&acirc;ngeni, iar primul copil născut l-a lăsat la părinţii ei, plătind doica respectivă. Spitalul a fost finisat şi &icirc;nzestrat cu tot necesarul &icirc;n jurul anilor 1921-1923, inclusiv cu personalul sanitar mediu necesar, compus dintr-un subchirurg, care era şi administratorul gospodăriei spitalului, inclusiv al magaziei de alimente, trei asistente sanitare, din care una asigura şi deservirea farmaciei spitalului, o moaşă, plus &icirc;n fiecare comună avea asigurat c&acirc;te un cadru care asista naşterile, deoarece spitalul cuprindea &icirc;n raza lui de activitate şi 5 comune cu satele respective.</p>
<p>Mama mea a fost medic-şef al Spitalului D&acirc;ngeni din 1918 p&acirc;nă la moartea tatălui meu, &icirc;n august 1942, c&acirc;nd a cerut transferul la Circumscripţia deţinută de dr. Eustafie Simionovici Negovschi. I s-a aprobat acest transfer, dar a rămas &icirc;n continuare să gireze conducerea Spitalului D&acirc;ngeni p&acirc;nă &icirc;n anul 1944, c&acirc;nd, conform planului &icirc;ntocmit de Guvernul Rom&acirc;niei pentru evacuarea Basarabiei, ca urmare a apropierii Armatei Roşii, a fost evacuată &icirc;n judeţul Caraş-Severin ca medic de circumscripţie &icirc;n com. Prigor.</p>
<p>&Icirc;n anul 1945, se transferă &icirc;n com. Răsuceni, jud. Vlaşca, ca urmare a cererii făcute de a se transfera &icirc;n orăşelul Beclean pe Someş, unde era postul vacant şi unde avea un frate salariat.</p>
<p>&Icirc;n anul 1947, se internează de două ori &icirc;n Spitalul Br&acirc;ncovenesc, ca suspectă de cancer la stomac. Se stinge din viaţă la Spitalul Br&acirc;ncovenesc &icirc;n mai 1947.</p>
<p>Din 1917 p&acirc;nă &icirc;n 1947, treizeci de ani, a fost numai &icirc;n slujba ocrotirii sănătăţii populaţiei &icirc;n mijlocul căreia a trăit.</p>
<p>A scris &icirc;mpreună cu tatăl meu o serie de articole ştiinţifice pur medicale, a răspuns zi şi noapte la toate solicitările populaţiei din zona de activitate şi chiar şi la citările populaţiei din satele judeţului Hotin, limitrofe cu comuna D&acirc;ngeni. Articolele &icirc;n majoritatea cazurilor au fost scrise la revista &bdquo;Sănătatea&rdquo; şi la &bdquo;Revista Medicală&rdquo;.</p>
<p>Au fost la părinţi 10 copii &#8211; 4 fete şi 6 băieţi. Cu toate că mama mea a avut 3 copii &#8211;  pe subsemnatul, &icirc;n viaţă, pe sora mea, decedată &icirc;n 1976, pe fratele meu, decedat &icirc;n 1956 &ndash; a preluat &icirc;n grija sa de la părinţi pe cei mai mici copii, pe care i-a &icirc;ngrijit ca pe copiii ei, d&acirc;ndu-le educaţia necesară şi urmărind şcolarizarea lor, le procura tot necesarul de &icirc;mbrăcăminte şi &icirc;ncălţăminte etc. </p>
<p>Bolnavii din spital erau foarte bine hrăniţi, ea se preocupa să aibă la timp medicamente, hrana de regim necesară, căldură pe timpul iernii etc.<br />
A ajutat pe tatăl meu şi la elaborarea cărţii &bdquo;Rom&acirc;nii şi urmaşii lor &icirc;n Rusia şi Ucraina&rdquo; care a apărut &icirc;n revista &bdquo;Basarabia&rdquo; &icirc;n numerele 3, 4, 5, 6, 10 &icirc;n anul 1937, tipărită la Chişinău, adunată mai t&acirc;rziu &icirc;ntr-o singură carte, tipărită la aceeaşi tipografie &#8211; &icirc;n anul 1938 &#8211; cu unele completări din partea autorului.</p>
<p>Asta a fost marea activitate profesională a doctorului Zinovia Moiseivna Negovschi, născută Petrencu.<br />
Negovschi Igor&rdquo;</p>
<p>Fiul &icirc;şi aminteşte cu plăcere despre părinţii săi, de aici şi mulţimea de detalii şi fapte concrete expuse:<br />
&bdquo;Ca fapt divers, &icirc;n anul 1937 sau 1938, a obţinut, pentru prima dată de c&acirc;nd era &icirc;n serviciu, un concediu de odihnă &icirc;mpreună cu tatăl meu, aranj&acirc;nd ca loc la spital şi la circa sanitară să-l gireze un doctor aparţin&acirc;nd reţelei sanitare C.F.R. cu sediul gara Lipnic pe cca două săptăm&acirc;ni. A plecat la mare &icirc;n staţiunea Balcic.</p>
<p>La c&acirc;teva zile de la instalare, a sosit la Balcic şi Regina-mamă Maria, care, din prima seară, schimb&acirc;nd regimul şi apa, a avut o indigestie. Personalul castelului regal a intrat &icirc;n panică, &icirc;nsă unul din personalul de serviciu al castelului unde locuia Regina a aflat că la o vilă din apropriere este venită de c&acirc;teva zile o familie de doi doctori, soţ şi soţie.</p>
<p>Imediat a fost anunţată mama, care s-a prezentat la castel şi a constatat că este o simplă indigestie din cauza schimbării, &icirc;n special, a apei, probabil, şi a aerului şi a prescris cele necesare. Regina nu a mai lăsat-o pe mama să plece la fosta gazdă, ci a obligat-o să se mute, &icirc;mpreună cu tatăl meu, la castel. Mama a păstrat o serie de fotografii făcute &icirc;mpreună, dar ele s-au pierdut. Poate &icirc;n albumele Casei Regale de Hohenzolern să se mai găsească unele dintre ele. &Icirc;n orice caz, tatăl meu, care a fost convocat de minister la o şedinţă cu toţi medicii epitozologi &icirc;n august, a făcut o vizită protocolară Reginei-Mamă (poate greşesc anul, posibil să fie 1932-1933).&rdquo;<br />
Atunci c&acirc;nd vor fi publicate albumele Casei Regale, vom fi şi noi martorii acestei &icirc;nt&acirc;mplări curioase.<br />
Dar astea sunt &icirc;nt&acirc;mplările inerente destinului unui doctor de la țară, unui doctor foarte bun&#8230;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-exponenta-unei-generatii-104988.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
